„Dor de Eminescu”

În fiecare zi de 15 ianuarie, mai mult ca oricând, ne cuprinde un dor de Eminescu pe care simțim nevoia să-l împărtășim cu ceilalți ca omagiu adus Poetului nepereche, Din 2011, când,  pentru prima dată, ziua naşterii poetuluii s-a sărbătorit ca Ziua Culturii Naţionale, librăria Semn de Carte este „asaltată“ de copii purtatori de cocarde cu chipul poetului nostru național. Anul acesta două clase de la Școala Gimnazială nr. 2 din Reșița: a II-a A, coordonator prof. Mariana Brebenariu și a II-a B, coordonator prof. Maria Ciontu, după ce au urmărit proiecţia unui film documentar au adus “Dor de Eminescu” în poezii, în cântece și în două montaje literare susținute, toate, cu vădită emoţie. De la “Când spui Eminescu, spui limba română / Când spui Eminescu, spui iubire” la ultimele versuri recitate de copii “Și nu lăsa să piară/ Nici râul și nici ramul/ Nici codrul și nici teiul- Căci astea ne sunt NEAMUL” întregul eveniment s-a constituit într-o remarcabilă lecție de identitate naționala prin cultură. “Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. El este, într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupţi de pământ şi de neam, regăsim în tot ce-am lăsat în urmă, de la văzduhul munţilor noştri şi de la melancolia mării noastre, până la cerul nopţii româneşti şi teiul înflorit al copilăriei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reîntoarcem ca într-un dulce somn, la noi acasă. Întreg Universul nostru îl avem în aceste câteva zeci de pagini pe care o mână harnică le-a tipărit şi le împarte astăzi în cele patru colţuri ale lumii, peste tot unde ne-a împrăştiat pribegia. Păstraţi-le bine; este tot ce ne-a mai rămas neîntinat din apele, din cerul şi din pământul nostru românesc. (Mircea Eliade – Paris, septembrie 1949,  Comentarii oprite)