Librăria Semn de carte*

Daniel BOTGROS – Aprilie 2024

Creația este, fără niciun dublu, una dintre cele mai fascinante credințe și aventuri spirituale ale omenirii. Încă din momentul apariției pe mult mai tânărul Pământ, oamenii, indiferent de speciile lor de atunci, au înălțat ochii spre cer, mai întâi îngroziți de stihiile naturii aspre, apoi, încet, încet, construind în mentalul lor colectiv matrice personalizate despre cum credeau ei atunci că funcționează lucrurile. O formă vitală de ajutor, un scut în fața groazei cu care percepeau îndeobște acest univers. Erau primele forme de apărare, împotriva stranietății lumii, ceea ce continuă de fapt și acum, sub forma religiilor puternice dar și a orașelor și tehnologiei cu care ne înconjurăm. Chiar și formele de artă de odinioară și cele contemporane sunt de asemenea o modalitate de ameliora frica în fața presiunii legilor naturale și a unui univers care, dacă nu ținem cont de teoriile care plasează spațiul în interiorul nostru, este unul străin și neprimitor pentru omenire.

Îmi cer scuze, din start: nu sînt un critic literar. Nu știu să spun cum anume se transpune metamorfoza ideilor în sublimul operelor literare. Sînt mai frust. Mai obișnuit cu observații în alb și negru: naștere – viață – moarte. De cele mai multe ori, mizerabile, sau la marginea obscenității estetice. În ceea ce privește literatura SF, creierul meu a rămas poziționat pe Solaris (Stanislav Lem), Dune (Franck Herbert) și Fundația (Isac Asimov), de atunci nu a mai evoluat nici științific, cu atît mai puțin fantastic.

Pot, însă, să spun, la fel ca în cazul artelor plastice, dacă un text îmi place, sau nu, cum pot să spun dacă un tablou, îmi place, sau nu, am mai recunoscut asta o dată, la expoziția diafană a doamnei profesoare Daniela Oțelariu. Prozatorul și eseistul Ovidiu Bufnilă poate avea un punct de vedere critic asupra unor romane, cum a și făcut-o, de altfel, în cazul lui Daniel, în Cotidianul, sau criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea, în Observator cultural poate să se exprime asupra morfologiei și tipologiei literaturii SF românești după 1980, avînd și un doctorat în materie cu tema: Fantastica românească după al doilea război mondial. Domniile lor se poziționează în pole-position în ceea ce privește critica.

De aceea, ce am să vă spun în următoarele minute se sprijină pe minimalele mele cunoștințe în arta cititului și pe prietenia de o viață cu Daniel Botgros, care a vorbit de cele mai multe ori despre cărțile pe care eu le-am scris. Mulțumesc, public, Daniel și prezența mea alături de tine reprezintă încă o dovadă că nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită! (Mario BALINT)

Al 153- lea Hram al Bisericii Romano-Catolice Sf. Tereza de Avila

Sâmbătă, 14 octombrie 2023. Într-un timp al regăsirii de sine, al credinţei, cu inima deschisă și ochii ațintiți asupra lumii în care trăim, acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de înțelepciune,  toleranță și speranță. Am fost ÎMPREUNĂ la Wolfsberg / Gărâna, micuța localitate de la poalele Munților Semenic, în Caraș-Severin, în sărbătoarea celui de-al 153-lea Hram al Bisericii Romano-Catolice așezate sub tutela Sfintei Tereza de Ávila și ne-am rugat  împreună.