Cămașa populară și brâul bănățean.

A VII-a ediție a evenimentelor desfășurate sub genericul TIMP ȘI CONTRATIMP ÎN IDENTITATEA BANATULUI DE MUNTE. CĂMAȘA PUPULARĂ ȘI BRÂUL BĂNĂȚEAN s-a desfășurat sub imperiul restricțiilor impuse de pandemia de coronavirus, joi, 25 iunie 2020, în curtea acoperită de viță de vie a librăriei reșițene Semn de Carte. A fost vernisată expoziția COPII IN II.

Pentru început, Dorina SGAVERDIA, președinta Filialei Caraș-Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Romania, a salutat auditoriul în numele comunității ziariștilor din Banatul Montan, o comunitate care reunește 81 de  profesioniști din Reșița și județ, din Timișoara, Deva, Hunedoara, din Banatul sârbesc și Valea Timocului, dar și din Gratz, Austria, sau Grecia. Vorbind despre importanța cămășii populare românești în general și despre cămașa populară specifică Banatului de Munte –CIUPAGUL, jurnalista Dorina SGAVERDIA a menționat, printre altele: „În ținuta tradițională din Banatul de Munte, ciupagul reprezintă, ca de altfel ia românească în spațiul cultural românesc, un adevărat simbol al obârșiei, al eleganței și rafinamentului. O podoabă purtată cu demnitate nu numai de femeile din satul bănățean tradițional sau de doamnele din înalta intelectualitate de la începutul secolului XX, dar și de contemporanele noastre. Dacă ar fi să căutăm un brand de țară, acesta ar putea fi cel mai potrivit”. Prezentă la eveniment, dr.fil.Ada D. CRUCEANU, critic de artă, vorbind despre TIMP și CONTRATIMP în identitatea Banatului de Munte: ”Permiteți-mi să cred că pentru Banatul de Munte, de altfel pentru Europa în întregul său, există un TIMP al întemeierii. El se situează, după anumiți cercetători, cu 35- 37.000 de ani în urmă, după altele, cu 40- 42.000 de ani în urmă. Este vorba de Nea Vasile. Rămășițele osteologice din Peștera cu Oase de pe Valea Minișului pot să ne ducă cu gâdul la ceea ce s-a întâmplat în paleoliticul timpuriu când și relieful era altfel și se pare că, la vremea respectivă, între Europa de astăzi și Africa de astăzi nu prea exista o Mediterană. Exista ceva, dar nu chiar o Mediterană, exista oricum o Dunăre care de la Coronini de astăzi, se întorcea către izvoare, mergea de fapt spre sud, spre zona de câmpie a Serbiei de astăzi și numai cataclismele naturale au făcut ca relieful să arate altfel. Oricum dacă este adevărat sau nu o pot spune mai departe specialiștii chiar decă se contrazic în continuare. Cert este că în urmă cu 42.000 de ani – eu aș accepta cercetarea pe bază de ADN- omul din Africa- primul om după cum afirmă unii cercetătorii –alții spun că ar mai exista un alt prim om- dar cel ce se aseamănă cel mai mult cu omul de astăzi a ajuns in Valea Minișului. Sigur trebuie să fi fost o comunitate care a ajuns aici. Cert este că în anul 2002 speologii timișoreni au reușit să intre într-o peșteră care pe hartă am putea spune unde este dar in realitate nu se stie unde este- și să descopere urmele a trei ființe din ceea ce au numit ulterior – cu acordul și, evident, cu  cercetarea specialiștilor din întreaga lume HOMO EUROPEUS. Primul om european are, așadar, rădăcinile în Banat. Este TIMPUL preistoric al întemeierii Banatului după care urmează epoca de dinainte de Hristos… Până spre sec. IV  i.d.H. sau, dacă vreți î.e.n. pe teritoriul Banatului sunt o mulțime de  elemente care atestă locuirea, inclusiv  Bocșa- unde e plin de locuire paeolitică, eneolitică, neolitică și, ulterior, pentru epoca de piatră trecînd spre epoca de bronz spre cea de fier, la Bocșa aș putea menționa și o epocă a cuprului, Puțin cercetători vor să pună o epocă a cuprului în Banat dar bine ar face  pentru că cercetări de dată recentă au descoperit pe teritoriul de astăzi al Banatului Montan- nu vorbim de ceea ce se întâmplă in Banatul de Câmpie-  cel puțin 142 de puncte de exploatare a bronzului peste care s-a așezat exploatarea fierului și, între epoca de piatră și epoca bronzului sunt 6-7 puncte ferme de exploatare și prelucrare a cuprului. De acolo, urmează o istorie care se oprește, un CONTRATIMP până în sec. al II-lea î.d.H. când vorbim de civilizația dacică pe teritoriul Banatului. Eu v-aș atrage atenția că avem  capete PORȚILE, cele pe care le-au descoperit arheologii în valea Dunării, de la Socol, Palanacki Breg până la Berzeasca. O serie întreagă de zone de apărare pe care dacii, din sec. al II-lea î.d.H până în sec. I d.H. le-au construit și au reușit să împingă, oarecum, să temporizeze ceea ce avea să se întâmple după cucerirea romană. Si avem aceleași porți la Porțile de Fier ale Transilvaniei unde tot peretele stâng al muntelui este palisadat. Are trepte sprijinite de garduri de lemn- să le numesc așa-  peste care dacii acelor vremuri au băut pământ în așa fel încât să apere cetatea de scaun. Sigur, nu s-a putut și a apărut acel hiatus între anii 101- 106, foarte scurt, de altfel, care a dus, ulterior, la nașterea unei lumi- lumea romană. Tot Banatul este plin de urme ale romanității-nu le putem menționa pe toate- dar nu putem trece cu vederea Rezervația de la Tibiscum, cea mai mare rezervație arheologică păstrată ca atare- deocamdată- până când  în zona Timișoarei se va reface tot  arealul de la Parța și atunci vom pierde întâietatea- dar, deocamdată, Tibiscum este cel mai reprezentativ areal pentru romanitatea militară. Pentru ceea ce înseamnă o așezare în care trebuia să vină însuși Traian- pentru că nu putea să-l bată nimeni altcineva pe Decebal- iar Traian avea nevoie de un <palat imperial>  ceea ce s-a descoperit acum 10 ani  la Zăvoi în preajma cimitirului și o parte chiar în cimitir  este efectiv o locuință  imperială pe care arheologii de la Caransebeș și cei de la Cluj vor continua să o studieze ca să vadă cine, cu adevărat, stat într-o asemenea locuință. Presupunând că este voie, v-aș invita să  o vizitați pentru a vedea ce înseamnă canalizarea romană. Cu câtă perfecțiune intră apa caldă, se folosește, cu aceeași perfecțiune iese și se folosește în grădină. Ceea ce noi învățăm destul de greu. Trecem repede, cu toate că nu ar trebui să o facem, de secolele în care Banatul, ca și întreaga Europă, este străbătut de populațiile migratoare. Și  așa cum se întîmplă în realitatea dansului pe  CONTRATIMP, TIMPUL și CONTRATIMPUL se îmbină. Din sec. al IV-lea în sec. al IX-lea mu prea știm ce se întâmplă dar se întâmplă  ceva ce a lăsat urme și în Banat. Populațiile migratoare au lăsat urme și sunt foarte importante inclusiv  în limbă, în dansuri, probabil în toate celelalte obiceiuri. De la sfârșitul secolul al IX-lea și până în 1522 pentru Timișoara și 1565 pentru noi suntem între două puteri: puterea Regatului Medieval Maghiar – pe care trebuie să o reconsiderăm- care a construit pe tot sudul Dunării Banatele- organizări militare – din care numai Banatul nostru mai poartă acest nume dar, în istorie, Banatul ca atare se  întâlnește până  la Bratislava. Perioada a fost una interesantă. Una dintre poveștile vremii spune că un iobag, dincolo de ceea ce credem noi despre iobagi, la Ramna, se plânge și ajunge până la nivelul regelui cu judecata pentru că, din 14 porci pe care-i avea în gospodrie, patru vite de povară și două de lapte și cei 4 cai, au năvălit reprezentașii altui nobil, cel de la Vermeș, i-au omorât 2 cai și i-au furat 2 porci, Și nu se știe câte gâște și câte găini. Așa că iobagul în Banat era tare sărac cu 14 porci în bătătură, în cel de-al doilea ev mediu. Și ajungem acolo unde toată lumea vrea să ajungem la cucerirea habsburgică sau la perioada de înflorire de după 1718. Ca o paranteză, de fapt războiul austro-turc a continuat  până pe la 1794; ba veneau turcii, ba veneu austriecii și almăjenii au spus clar, înainte de a fi organizați în acea graniță propriu-zisă, nici cu neamțu nici cu turcu! Până la urmă au ajuns cu neamțu în măsura în care acesta le-a promis că zona de graniță nu este doar una de apărare militară ci și una de înflorire  economică efectiv deosebită. De aici încolo începe istoria modernă cu care sunteți mult mai familiarizați și, pe măsură ce apar documente vom afla de ce la Oravița, de fapt la Ciclova Montană a apărut primul furnal? Pentru că  acolo se găsea și cupru și bronz și zinc și aur și argint. De ce apoi la Bocșa? Ce au însemnat apele, ce au însemnat rezervele de lemne, ce a însemnat zona de apărare a Bocșei apoi, cu epuizarea rezervelor de acolo, cineva deștept- adică tot  Inperiul Austriac să-și caute alt loc și să stabilească centrala industrială a Reșiței de la 1771 încoace. Cu speranța că toți vom putea sărbători anul viitor 250 de ani de industrie la Reșița – Bocșa fiind deja sărbătorită pentru 300 de ani. În toată această poveste în care se împletesc istoriile locale cu istorie europeană, niciodată, dar absolut  niciodată comunitățile: românească, maghiară, germană, sârbească, tigănească- acestea fiind principalele- nu si-au pierdut obiceiurile, nu s-au contaminat tradițiile-excepție făcând gastronomia – cu tendință spre perfecționarea gustului spre mai bun, dacă se poate. Contaminare  mai importantă ar putea să fie cea de limbaj. Așa cum menționa Dorina Sgaverdia, doamnele de la începutul secolului al  XX-lea mai ales sub autoritatea Reginei Maria care a purtat  costumul popular românesc ca un element dinstinctiv nu numai pentru ea ci și pentru țara pe care o reprezenta putea vorbi cu adevărat dulcele grai al Banatului pentru că el are o melodicitate specială datorată, după unii, deși nu este dialect- este doar un grai, dialectele sunt în altă parte, tocmai acestei înfrățiri, datorate, după unii, tocmai acestei înfrățiri lingvistice care înseamnă și înfrățirea între ciupage. Ciupagul de la noi nu-i baș deosebit de ciupagul de la sudul Dunării. Ăla baș că-i mai bogat uneori. Dar îi purtat cu demnitate și, înfrățit cu brâul, ne dă personalitate” a conchis, Ada D. CRUCEANU. CĂMAȘA   ROMÂNEASCĂ- reper definitoriu al identității noastre naționale, parte importantă a patrimoniului material românesc dăinuind peste TIMP şi BRÂUL BĂNĂŢEAN- reper definitoriu al identităţii noatre regionale definit de CONTRATIMP ne dau rădăcini, ne dau apartenență, ne definesc, ne alină DORURI, și ne dau FALA de a aparține unei națiuni alese. Ne definesc,  indiferent  unde ne aflăm, transmiterea acestor valori de patrimoniu material și imaterial devenind datorie morală pentru fiecare dintre noi.

A fost vernisată expoziția devenită tradițională COPII IN II cu lucrări realizate în edițiile anterioare de Corina BOUDA, Bujorel PURICE, Vali MARIN, Petre DALEA, Matei MIRCIOANE, Vlad- Elian și Lucian DUCA, Cristina ARDELEANU, Raluca GÂRBAN, Alina Celia CUMPAN, Silvia FIERĂSCU. Li s-au adăugat fotografii realizate în timpul stării de urgență și alertă cu copii îmbrăcați în ii.

Evenimentul s-a bucurat de mesajul Alinei-Celia CUMPAN, reșițeancă stabilită de 10 ani în SUA, la Chicago, puternic implicată în promovarea cămășii populare românești în diaspora, a tradițiilor și culturii populare: ”Scriu aceste rânduri  în noaptea premergătoare Nopții de Sânziene, din orașul în care autorul romanului cu același nume- Mircea ELIADE și-a petrecut ultimele decenii de existență. Am sperat ca în aceste zile să se întâmple un miracol: << S-ar putea întâmpla fel și fel de miracole. Dar trebuie să te învețe cineva cum să le privești ca să știi că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele și nu ști că sunt miracole. Nu le vezi…>>. L-am căutat cu întreaga  ființă din dorința de a sosi ACASĂ, în Banatul Montan, de Ziua Universală a Iei , dar… avionul meu nu a plecat spre Europa din Statele Unite în 21 iunie. Este trecut de miezul nopții, moștenitorul doarme iar eu scriu din micul apartament poziționat în partea de nord a orașului Chicago, în timp ce gândurile-mi  fug galop spre casă, ACACSĂ la origini. Miracolele parcă au venit spre mine în altă formă compensând DORURI între  << aici >>   << acolo >>. După câteva săptămâni de promovare a evenimentului dedicat Zilei Universale a Iei am avut bucuria de a simți pentru prima dată, la 10 ani de la plecarea-mi din România, unitatea și solidaritatea neamului românesc din interiorul și din afara granițelor țării în jurul unui element din patrimoniul național, a iei  ca marcă identitară a culturii naționale românești. Prieteni români din America, Europa, Asia, Africa, Australia și Noua Zeelandă, coordonatori de asociații româneși sau simpli cetîțeni cu incredibil simț național identitar, iubitori de veșminte populare, au rîspuns proiectului inițiat de LA BLOUSE ROUMAINE îmbrăcând sau pregătind iile pentru a fi purtate în 24 iunie, atunci când comunitatea mai sus amintită sărbătorește 7 ani de când marchează Ziua Universală a Iei la nivel global. După luni în care lumea a amorțit sub imperiul restricțiilor pandemice, cominitățile românești din afara granițelor (ce însumează peste 9,7 milioane de români) par că au înflorit în jurul acestui proiect ce ne aduce pe toți cei plecați ACASĂ, #acasalaorigini. Deși sunt la mii de kilomatri depărtare de voi, prieteni ai librăriei Semn de Carte din Reșița, vă ăncurajez să îmbrăcați ia în 24 iunie. De ce? Din respect pentru cei ce au adus-o la viață, din prețuire pentru patrimoniul cultural mobil, din dragoste pentru straiele străbunilor și autenticitatea acestora. Fiecare dintre noi devenim, astfel, un ambasador al IEI iar coagularea de forțe triumfă peste timp, spre viitor. << O idee fixă triumfă întotdeauna  >> spunea Mircea ELIADE în Noapte de Sânziene. Haideți ca, împreună, să citim și să ne citim peste ani  istoria neamului românesc scrisă de acțiunile noastre!” Alina Celia CUMPAN, Chicago- 22/23 iunie 2020.

Brâul bănățean- jucat pe TIMP și pe CONTRATIMP a fost exemplificat de tânarul coregraf Caius ȘANDRU și dansat de Marius DAVID, Raul GUȚU, Daria PÂRV și Roxana CORBU coordonator Maria AGHESCU de la Ansamblul BÂRZAVA, îmbrăcați în superbe costume populare bănățene.

Cea mai mică participantă: Elena BĂLEAN- 10 luni. Senioarea evenimentului, cu un coastum popular autentic, doamna Floarea VELA, 73 ani.

Au fost tinute momente de reculegere IN MEMORIAM pentru  poetul reșițean Octavian DOCLIN, autor al versurilor Imnului Reșiței și a jurnalistei Paula NEAMȚU, inițiatoare, alături de soț, Vasile NEAMȚU a evenimentului PRESA CĂRĂȘEANĂ PROMOVEAZĂ IA ROMÂNEASCĂ.

Eveniment organizat de METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană prin librăria Semn de Carte în parteneriat cu UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA, FILIALA CARAȘ-SEVERIN (Camelia DUCA)