“Plaiurile întinse şi luminoase ale Ticvaniului n-au asemănare în tot Banatul. Sunt frumoase ca o legendă, iar legenda ne spune că pe aceste plaiuri îşi păstorea cândva cioporul de oi un păcurar numit Ştefan. El avea doi feciori chipeşi care îl ajutau cu sârg şi drag în aspra îndeletnicire a oieritului. Toate bune şi frumoase până într-o zi când dealurile de pe malul drept al Caraşului au fost pustiite de o hoardă de tătari. Bietul pastor şi cei doi fii ai săi şi-au adunat oile şi le-au trecut pe malul stâng al râului ascunzându-se în codrii dealurilor pe care astăzi se află aşezat  satul Ticvaniu Mic. După ce a trecut urgia Ştefan a mai rămas o vreme pe loc, apoi a împărţit Valea Caraşului între cei doi copii. Celui mai mare i-a dat  ţărmul din dreapta al râului iar celui mai mic i-a rămas malul stâng. Din urmaşii celor doi fii de cioban s-a dezvoltat ulterior populaţia satelor Ticvaniu Mare şi Ticvaniu Mic. Numele acestora se trage de la numele copiilor lui Ştefan: Ticu lui Fanu cel mare şi Ticu lui Fanu cel mic, adică Ticvaniu Mare şi Ticvaniu Mic. Aceasta legendă a fost publicată de scriitorul Virgil Birou…” (Crucile de pe Valea Caraşului, Timişoara, 1941, p.23-24) menţionează Ion Popa în volumul lansat la librăria Semn de Carte dinReşiţaîntr-o frumoasă seară de toamnă. Dincolo de legende rămâne istoria locului, rămân oamenii şi amintirile. “Ion Popa a ales câteva destine, câteva familii, câteva personalităţi ale satului pe care le ştie îndeaproape din copilărie şi le face vii şi convingatoare ochilor minţii noastre, de la Miu Epure, Iustin Sora la familia Mera sau albinarul <Bâza> etc. Autorul ştie să povestească frumos, ceea ce ne îndreptăţeşte să sperăm că va urma şi un alt volum în care alte întâmplări vor aduce într-o lumină strălucitoare viaţa unui sat cărăşan cum este Ticvaniu Mic. Pagini scrise cu dor în suflet şi cu o lacrimă prelinsă pe hârtie”  scrie în postfaţa volumui criticul şi editorul Gheorghe Jurma, cel care a şi moderat întâlnirea de vineri, 15 noiembrie 2013. Într-o locaţie plină până la refuz, în prezenţa  familiei, sub stricta “supraveghere” a soţiei, doamna Mia Popa- sprijin de nădejde al autorului aflat în momente nu tocmai fericite, înconjurat de prieteni şi foşti colegi , Ion Popa a ascultat, cu lacrimă jucauşă în colţul ochilor, “zicerile” oamenilor de cultură prezenţi: Ligia Boldea, Ada D. Cruceanu, Petru Berbentia, Gheorghe Jurma, Titus Crisciu, Nicolae Sârbu, Ion Imbrescu, Ion Bungărzan, Valentin Homescu şi, nu în ultimul rând, ale descendentului albinarului “Bâza” – dr. Ion Roi care, aducând un omagiu oamenilor locului a afirmat, printre altele:  ”…Paorii (țăranii- n.n) din Ticvani au ştiut să stea împreună, să cânte, să joace hora satului după lăuta lui Işfan şi a lui Huli sau după fanfara din sat. Ei au mai ştiut să-şi crească pruncii, nepoţii şi strănepoţii după legile bunului simţ, ale moralităţii, ale dragostei faţă de natură şi Dumnezeu”… La întâlnire a fost prezent primarul comunei Ticvaniu Mare-  Aurel Jivan- cel care a susţinut apariţia volumului semnat de profesorul, jurnalistul şi istoricul  Ion Popa “Ticvaniu Mic-La fântâna dorului”.