Despre iubire

Postat de în Despre evenimente derulate » 0 Comentarii

30 Noi

1Seara a debutat prin prezentarea lui Ilorian Paunoiu făcută de doamna ec. Camelia Sandu– fostă colegă de liceu, membră Lions Club Onix Reșița- principal organizator al evenimentului: „La vârsta de nouă ani a fost diagnosticat cu distrofie musculară progresivă de tip Duchenne, boală care, la 20 ani, l-a imobilizat la pat. De aici Ilorian  Păunoiu a început lupta teribilă cu efectele distructive ale distrofiei musculare. Meditația de tip oriental, rugăciunea creștină și reîncărcarea  energetică l-au adus la un nivel de spiritualitate foarte înalt. În același timp  a continuat să citească enorm- literatură, filozofie, religie- pentru a întelege sensul vieții și finalitatea mântuitoare la care trebuie să ajungă fiecare dintre noi. Acest om are și alte daruri cu care l-a înzestrat  Divinitatea,  anume acelea  de a cânta și compune cântece de muzică populară, ușoară și folk, dar cel  mai important  har  pe care ar trebui să-l menționăm  este acela că Ilorian Păunoiu  iubește cu  toată forța lui umanitatea. Ilorian Păunoiu vrea să creeze o lume  mai bună și mai frumoasă. Oamenii au datoria, crede Ilorian Paunoiu, să fie fericiti  dar ei se complac în scopuri materiale și în grija zilei de mâine și uită  fără de voie că și sufletul are nevoie să respire  libertate și iubire”.

Dr. Liubita RaichiciDr. fil. Liubița Raichici, director al Direcției pentru Cultură Caraș-Severin a spus, printre altele: „Când am citit cartea nu știam nimic despre autor. Am aflat ulterior. La unii oameni handicapul este vizibil dar la cei mai mulți nu este și nu pentru că n-ar exista… Citind Agapologia am rămas, ca și autorul, cu sentimentul  că cea mai importanta întalnire în viața noastră este cea cu Dumnezeu. Cine ratează această întâlnire, așa cum spun sfinții parinți, a ratat veșnicia. Cine nu s-a întâlnit cu Dumnezeu în această viață nu se va întălni nici în veșnicie… Sfântul Porfirie este un sfânt care s-a rugat <Dă-mi Doamne cancer> și asta nu pentru că era nebun ci pentru că știa că cine este capabil de o mare suferință se întoarce cu fața la Dumnezeu spre mântuire… Nu suntem capabili să înţelegem de ce ni se dau mari suferințe. Autorul aici de față a înteles că această suferință absolut permanentă este spre mântuire. Îmi amintesc că în noaptea de după înmormântarea mamei, eu copil fiind, am visat că am să merg în camera cealaltă și, sigur, mama va fi acolo. M-am trezit, m-am dus și mama n-a fost. Și tare m-am supărat pe Dumnezeu; dar am înteles, 30 de ani mai târziu- mama fiind o ființă foarte blândă- că ar fi întarziat întâlnirea cu Dumnezeu. Pentru că ne întâlnim cu El doar atunci când suntem adevărați, când suntem împăcați, când dorim binele… Bucuria acestei cărți este că, iată, în contemporaneitate, avem oameni care îndrăznesc, în cunoștință de cauză, să scrie despre lucruri despre care a scris, spre exemplu, Sfântul Ioan Gură de Aur și alți mari Sfinți, teologi… Vi-l recomand cu căldură. Mă întreb <Dacă somnul rațiunii naște monştri> ce naște somnul inimii? Ce naște somnul duhului din noi? Ferească Dumnezeu ce pot să nască… Pe mine m-a atras titlul cărții Agapologia. Cuvântul grecesc agape înseamnă credinţă, nădejde și dragoste, dragoste frățească, iubirea lui Dumnezeu pentru om și a omului pentru Dumnezeu. Am așteptat cu nerăbdare să cunosc un  suflet capabil să priceapă în acest haos care este drumul… Acest test al suferinței este trecut de puțina lume pentru că trebuie să ai curaj, să vrei, să nădăjduiești, să-l gasești pe Dumnezeu… Vă mulțumesc mult”

Preaonoratul părinte protopop Petru BerbentiaPreaonoratul părinte protopop Petru Berbentia: „În urmă cu mulți ani de zile, părintele Nicolae de la Rohia, cunoscut sub numele de Nicolae Steinhardt, care știm cu toții cine a fost, a scris o predică- pe vremea aceea nu era publicat decât de  revistele bisericești,  Mitopolia Banatului revista noastră mitropolitană  a publicat-o sub titlul Atunci când nu mai ai nicio nădejde, mai ai una, toată predica fiind axată pe ideea că ultima speranța pentru noi este Dumnezeu și că Dumnezeu, care este declarat în Biblie iubire, este cel care intervine de fiecare dată când credem că nu mai există speranță. Ar fi bine să ținem minte că atunci când nu mai ai nicio speranță mai ai una, și acea speranță este Dumnezeu. Este adevărat că Dumnezeu ne încearcă, este adevărat că Dumnezeu ne dă o cruce de purtat, este adevărat că suntem porniți să ne scandalizăm împotriva greutăților. Dar este la fel de adevărat că dacă nu știm să ne purtăm crucea așa cum se cuvine nu ne va fi de niciun folos. Am să vă spun o povestioară: Un om care mergea pe cale și-și purta crucea alături de alții care și-o purtau pe a lor, se tot plângea <Doamne, e prea grea. Ce să fac?> și Dumnezeu i-a răspuns <Mai taie din ea>, și omul a tăiat. A mai mers ce-a mai mers și iară s-a plâns și Dumnezeu i-a spus să mai taie. Și iar a tăiat până i s-a părut ușoară…și au mers până au ajuns la o prăpastie. Cei ce au avut crucile grele și lungi le-au pus peste prăpastie și au trecut, cel ce a avut crucea ușoară nu a putut trece pe partea cealaltă a prăpastiei și nu a putu ajunge acolo unde trebuia să ajungă… Eu cred că atâta vreme cât un om știe să lupte cu încercările pe care i le dă Dumnezeu, va fi ajutat de Dumnezeu. De altfel, în Sfânta Scriprură, sunt nenumarate locurile pe care Cristos, atunci când face o minune, pune întrebarea Crezi ca pot să fac asta? și când primea răpunsul afirmativ de la cel aflat în nevoie că era bolnav, paralizat sau că i-a murit copilul, când primea un răspuns pozitiv spunea Așa sa fieCredinţa ta te-a mântuit. De ce spun spun toate astea? Pentru că oamenii care sunt în deplinatatea facultăților fizice sunt leneși cu sufletul, nemaivorbind de alte acte caritabile pe care le pot face, de actele de cultură la care ar trebui să participe dacă nu le pot crea… Și atunci când un om poate să treacă de condiția la care a ajuns și poate să ofere frumusețe, poate să ofere cultură, merită toate laudele. Am citit Agapologia și trebuie să recunosc că am întâlnit lucruri interesante, privite altfel  decât se privesc în mod tradițional de către teologi….. Se vorbește despre dragoste. Dar nu trebuie să uităm că cel mai mare imn pe care l-a scris cineva despre dragoste a fost Sfântul apostol Pavel care, atunci când spune că poate să vorbeasca în limbi îngerești dar dacă nu are dragoste este nimic, că atunci când poate muta munții din loc și nu are dragoste este un chinval fără nimic, atunci când spune că dragostea este jertfelnică, dragostea pe toate le rabdă, atunci spune cel mai mare adevăr pe care-l putem afla vreodată. Dacă ai dragoste te jertfești pentru cel de lângă tine, il ierți pe cel de lângă tine, plângi cu cel de lângă tine și te bucuri cu cel ce se bucură. Dacă ai dragoste poți scrie astfel de cărți care să aducă bucurie… De aceea am venit în seara aceasta aici cu oamenii minunatți din Strana strămoşească. Și vă vom cânta, pentru început, Sa crezi în Dumnezeu, că despre asta vorbeam”

Vocile armonioase ale membrilor Stranei strămoşeşti au întregit seara de la Semn de Carte, și cu alte cântări bisericești, printre care  Nu-i nimeni mai dator ca mine.

Lansare de carteIlorian Paunoiu: „ Este minunat, sunt foarte emoționat să fiu în acest oraș încărcat de istorie deplină, toți oamenii suntem săvârșitori de istorie deplină  cum spunea Constantin Noica, în locurile în care ne naștem și sunt stramoșii noștri… Începând de la iubirea care este de la Dumnezeu și le cuprinde pe toate… Dumnezeu e totul și-n toate… Acest termen, agapologia, găsit oarecum de mine, este nuanțarea celor mai frumoase lucruri, cel mai mare făuritor de oameni este Dumenezeu prin persoana lui Iisus Cristos… Fiecare în parte repetăm creația lui Dumnezeu care ne-a făcut ființă cu conștiința faptului că suntem creații ale unui autor care ne trimite aici pentru iubire… ființa umană trăiaește în lume pentru a împlini și desăvârși experiența iubirii… Iisus Cristos este cea mai înaltă expresie a iubirii… Nicolae Steinhardt spunea că avem datoria de a fi fericiți… Dăruind iubire vom primi iubire, este ca circulația sângelui… Dacă nu facem parte din acest circuit al iubirii vom rata întâlnirea cu Dumnezeu și viața veșnică… Iubirea este în noi, trebuie s-o exprimam, să avem atitudine iubitoare în lume… Cartea mea este un strigăt că oamenii se complac într-o împărăție a vorbelor fără acoperire și un semnal de alarmă că pot cădea în capcane ratând, astfel, întalnirea cu celalalt… Părintele Dumitru Stăniloae spunea  Aproapele este ființă obligatorie pentru mine şi fiecăruia îi sunt dator să-i răspund… Toți avem datoria de a prezenta o lecție de iubire pe care am primit-o noi înșine… Sunt o ființă care trebuie să împlinescă un destin iubitor. Eu am venit să vă aduc bucurie” a spus, printre altele, Ilorian Păunoiu, invitând pe cei prezenți să-i adreseze întrebări.

Răspunzând întrebărilor adresate de Nicolae Sârbu și Ioana Mihăila, întrebări cerute insistent, Ilorian Păunoiu a povestit felul cum s-a îmbolnăvit, cum a fost diagnosticat, lupta părinților și a sa cu dizabilitatea instalată, calvarul trăit în lupta de a fi integrat în societate, lupta cu sistemul comunist, trăiri și întâmplări din anii adolescenței, prima iubire, salvarea sa prin literatură și muzică, oamenii frumoși care l-au acceptat și încurajat, scriitorii din Râmnicu Vâlcea care l-au adoptat și îndrumat, drumul de la „a-l urî pe Dumnezeu la a-l iubi pe Dumnezeu”. Agapologia este cartea unei vieți.

Am ascultat în lectura autorului  eseul „Iubirea eterna reîntoarcere. A iubi-iubire. Ave Maria.” După care  Ilorian Păunoiu a cântat „Nu-i lumină nicari”- o superbă piesă din folclorul ardelean . Poeta Liubița Raichici a recitat „Cum mi-am dat seama că sunt româncă”.

S-a ținut un moment de reculegere în memoria poetului Gheorghe Azap- unul dintre cei mai îndrăgiți poeți bănăteni- trecut la cele veșnice cu două zile în urmă, cel care a scris: „Să vă gândiţi la scoica durerilor sortită: / Anume, nestemata că-nmugureşte-n plagă”.

O întâlnire între prieteni cu un învingator prin artă- Ilorian Păunoiu.

Eveniment organizat de LIONS ONIX CLUB Reșița în parteneriat cu METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană prin librăria Semn de Carte.

Nu există comentarii.

Lasă un comentariu...