Varujan VOSGANIAN

Sâmbătă, 25 noiembrie 2017, librăria reșițenă Semn de Carte a mijlocit întâlnirea iubitorilor de literatură cu Varujan VOSGANIAN și cea mai recentă apariție editorială, ”Copiii războiului”. Volumul, apărut la editura Polirom în noiembrie 2016, frescă a României postbelice până la începutul anilor 2000, se referă nu doar la generația de după război, se referă la copiii născuți ca generație în timpul războiului din mame localnice și tați din trupele de ocupație. O carte despre persecuție, despre mame traumatizate și copilării răsucite, despre momente istorice de referință, despre rezistența în munți, foametea din 1945-1946, despre comunismul ”bineașezat” de după 1965, revolta de la Brașov și Mișcarea Transcedentală, despre revoluție și postrevoluție, despre curaj și asumare, despre uitare, răzbunare și iertare. Într-o librărie devenită, din nou, neîncăpătoare, despre volum au vorbit Ionela KOVACS, istoric, teolog și psiholog și criticul de artă Ada D. CRUCEANU, doctor în filologie. ”Pentru mine este o onoare să pot să spun, astăzi, câteva cuvinte și vă rog să-mi scuzați emoția. Este pentru prima dată când vorbesc în cadrul unui asemenea eveniment. Mulțumesc Semn de Carte pentru gâzduire și-i mulțumesc colegului și, aș putea să-i spun, mentorului Varujan VOSGANIAN pentru că a răspuns invitației de a veni la Reșița, într-un oraș care, cu regret o spun, este tot mai gri și, unde asemenea evenimente sunt binevenite și aduc, până la urmă, o pată de culoare atât de necesară comunității noastre. Vă mulțumesc dumneavoastră că sunteți astăzi alături într-un eveniment cultural pentru că Reșița are nevoie de cultură. Noi avem nevoie de cultură și, cred, cultura și arta sunt cele care ne desăvârșesc și ne înalță. Am să vorbesc mai puțin despre carte pentru că avem aici, alături, un om de litere căruia îi port un deosebit respect și o mare prețuite, doamna Ada D. CRUCEANU… Am să spun doar că, prin scrierile sale, Varujan VOSGANIAN nu face decât decât să ne amintească un lucru foarte important și anume că, dacă ne uităm trecutul, nu putem, niciodată, să ne proiectăm în viitor și, dacă ne uităm istoria, nu ne merităm prezentul. Prin transmiterea unor trăiri psihologice în scrierile sale, prin acestă carte, autorul ne transpune, mai mult sau mai puțin, pe fiecare dintre noi, în trecut. Eu nu sunt un copil al războiului dar sunt o strănepoată a războiului. Străbunicul meu, care mi-a dat un reper în viață și datorită căruia sunt ceea ce sunt astăzi, a făcut războiul. Sun un copil al deportatului în bărăgan. Sunt copil al unor români care știu ce înseamnă să fii român în țara ta. Vă mulțumesc încă o dată pentru prezență și am convingerea că Varujan VOSGANIAN se va simți bine la noi, la Reșița și va reveni cu drag pentru că, deși suntem un oraș mic, suntem, așa cum se vede și în această sală, un oraș plin de oameni care au nevoie de cultură și care prețuiesc cultura” a menționat Ionela KOVACS, în alocuțiunea sa. Ada D. CRUCEANU: <<Copiii războiului poate fi citit, firește, ca roman istoric, ori ca roman politic sau ca roman social și nu numai, un roman, în fapt,  al realității mai mult sau mai puțin cunoscute din România ultimelor 7 – 8 decenii. Scris prin suprapunere de planuri, mizând pe tehnica oglinzii, a dublului și, inevitabil, pe semnificația dubitativului „dacă˝ – semnul de intrare în narațiune, de regăsit apoi în însăși intriga de fond: a scrisorilor intenționat expediate, sau doar din greșeala poștașilor transmise „celuilalt˝, de un tată fost soldat german, intrat victorios în părțile românești și având aici, în această calitate, un prim fiu, revenit apoi, învins, tot prin părțile acestea și având un alt fiu, un fiu al învinsului însă, fiii ale căror mame nu s-au cunoscut vreodată, dar cărora soarta le-a fost cam aceeași, fii care, cu necesitate, se vor căuta, căutîndu-se pe sine, cu iubire față de mame și ură față de tatăl nu se știe unde aflat la momentul în care le scrie  fiilor. O realitate a războiului, a celui de pe frontul de est, a celui din spatele frontului, în care casele cu îngeri la intrare și pivnițe adăpostesc/ protejează sărmanii ce vor deveni opresorii de mîine, o realitate a post-războiului și foametei, peste care se întinde o realitate tîrzie, a zilelor noastre, cu personaje iarăși în oglindă (un posibil viitor ginere semănînd izbitor și la chip, și la fire, ba chiar și la profesiune, cu fratele căutat), dar și cu personaje-raissoneurs, dintre cele care văd și simt cum – citez din memorie – „am dat jos comunismul ca să nu mai mîncăm salam CU soia și am dat peste capitalism ca să mîncăm salam DE soia˝ (majusculele îmi aparțin!), oameni aparent oarecare (doamna Matilda, de pildă, amintind, în marea oglindă a literaturii, de personajul uluitor al lui Sorin Titel, „biata Lina˝, scrie pomelnice – și preotul le citește, ba mai pune și el ce mai știe – pentru defunctele Electroputere, 23 August, IMGB, apoi Grivița, convingîndu-ne, pe noi, cititorii, că lucrurile chiar au luat-o razna și nu prea mai avem cum să le îndreptăm…), oameni care ajung în istoria recentă, la doar două decenii după ce au crezut în momentul „Decembrie˝, într-o bătălie „care pe care˝, urmăritori și urmăriți deopotrivă. Desigur, acestei narațiuni i se potrivesc multe „chei de lectură”, cea emoțională, căreia i-am căzut pradă eu, din motive legate de personajul Maria, cea plecată într-o altă oglindă, singura inocentă, fiind și ea potrivită întru „regăsirea˝ noastră, sau a celor de lîngă noi, în personajele, faptele, întîmplările cărții.>>. Mulțumind vorbitorilor, Varujan VOSGANIAN a oferit celor prezenți o admirabilă lecție de istorie postbelică, de istorie contemporană, mărturisind, printre altele ” …când eram eu mic, urmele războiului erau foarte prezente. Erau deținuți politici abia eliberați, erau oameni bogați ajunși extrem de săraci cărora bunicii mei le dădau să mănânce pentru că erau muritori de foame… Copiii războiului nu se referă doar la generația de după război, se referă la generația născută ca niște copii ai războiului, din mame localnicee și tați aparținând trupelor de ocupație. Personajul principal, Matei, are o mamă româncă și un tată german pe care nu l-a cunoscut niciodată, suportând toate persecuțiile la care a fost expus… Volumul este o istorie a României de după război, până astăzi, trece prin toate momentele simbolice, dramatice, unele despre care vorbim mai puțin, altele despre care vorbim fără să le înțelegem. Se vorbește despre rezistența în munți și persecutarea acestei rezistențe, despre foametea din 1945-1946, despre comunismul instalat după 1965, despre Revolta de la Brașov și Mișcarea Transcedentală, despre Revoluție și postrevoluție… M-am străduit să las personajele vii, fiecare cu motivațiile sale,  și cred că fiecare cititor se poate regăsi într-unul din personaje…”. Plin de farmec, excelent vorbitor, Varujan VOSGANIAN a tinut asistența vie, cu atenție maximă, vorbind despre moarte, despre morții de atunci și de acum, ai altora și ai noștri, despre morții vii, despre condiția umană și opțiuni fundamentale, despre asumare, implicare, uitare,  răzbunare și  iertare. Un eveniment reșițean de înaltă ținută încheiat printr-o sesiune de autografe.

Organizator: Societatea  pentru Cultură METARSIS prin librăria Semn de Carte.