Pasteluri CALEIDOSCOP

După-amiază tihnită miercuri, 20 iulie 2016, la librăria reșițeană Semn de Carte, la vernisajul expoziției de  pasteluri semnate Georgeta Țăranu-Drafta. 21 de lucrări realizate pe carton, panotate în Ceainăria librăriei ne vor bucura ochii și ne vor spune 21 de povești- pentru că fiecare dintre pasteluri generează în mintea privitorului emoție artistică. Absolventă de arhitectură (Timișoara) și școală populară de arte- secția pictură la Râmnicu-Vâlcea, Georgeta Țăranu-Drafta se întoarce în România, în locul natal, la Ciclova, lângă Oravița- în binecuvântatul Banat Montan- după 22 de ani trăiți în Canada, aducând cu sine dorurile împietrite în ungherele adânci ale ființei sale transpuse și redate concetățenilor prin cele 17 lucrări cuprinse în seria  Caleidoscop  cărora le-a mai adăugat 4 lucrări: Flori de toamnă, Natură statică, Arbore și Alee  primite bine de critica de specialitate.

”…Arta contemporană, în al cărui loc definit ne aflăm acum, te rupe de toate complexele… Arta contemporană dezvăluie chipul abrupt al adevărului pe care artistul uită să-l spună. Artistul  pornște întotdeauna de la un melos care se află în suflet și pe care încearcă să-l pună pe hârtie. Arta contemporană uită această melodie și spune advărul… Lucrările de aici sunt interesante… au o concretețe care emoționează. S-a pornit de la ideea albului- culoare care le conține pe toate celelalte și doar un vârtej extraordinar reușește să le unească, să-ți dea senzația unui cenușiu mai blând care se numește alb… Albul este un element al ruperii de nuanțe, este, întrun fel, o definiție a crudității… La început albul acesta îți dă senzația, ușor violentă, că l-ai mai văzut dar, încetul cu încetul, îți dai seama că opera aceasta de artă este inefabilă și îți spune ceva. Ea este așezată pe o poziție verticală dar sensurile ei- aș spune eu- sunt orizontale, sunt niște planuri arhitecturale ale curților interioare, elemente anorganice, minerale, care sunt așezate într-o curte- putem zice japoneză- care îți dau o bucurie a făcutului omenesc… Sensul ascuns al acestei expoziții este dercorativismul… Este un joc de a descoperi vibrația formelor printr-o perspectivă ludică… Există aici o știință de a organiza o lucrare, chit că ea este mică. Se vede că Georgeta Țăranu-Drafta a urnat o școală și a lucrat o viață în domeniul arhitecturii pentru că lucrările sunt o arhitectură majoră într-un spațiu minim- așa aș defini eu aceste lucrări. Bucurii între 21-31 cm. Vă felicit, mi-ați cauzat o stare de emoție și de bucurie  prin aceste elemente culese din natură și le-ați făcut să semene cu niște pietre, apoi le-ați făcut să semene cu niște poezii, apoi le-ați făcut să semene cu un discurs înspăimântător al unui așa numit specialist” a fost o parte din discursul criticului Călin Chincea.

” …Expoziția ca atare și, mai ales, cele două balanțe (17-4 n.a.) aflate pe simeze, mi-au amintit câteva versuri: Garoafele pe care le-ai purtat/  Au sângerat și s-au uscat/  Dar alte flori de foc nestins/  In suflet ele ți-au aprins. Fiecare plastician, prezentând o expoziție, îndrăznind un vernisaj, iese în lume pentru a o invita în universul său. În propria lume… Realitatea inspiră arta.  Adevărul însă este că artistul, folosind elemente din realitate construiește o lume, o realitate a sa. Alta decât aceea pe care o percepe fiecare dintre noi. Este vorba de nota de originalitate a fiecăruia. Și legat de această expoziție: la fiecare lucrare este o altă lume.Te duce altundeva. Este înceracrea de a ieși din cotidian, din griul cu care majoritatea dintre noi ne-am obișnuit, și pe care-l purtăm. Căutările nu sunt alceva decât o așteptare a caleidoscopului în speranța apariției imaginii ideale în care să ne regăsim. Fiecare lucrare este o mișcare a acelui caleidoscop. Așteptarea în sine nefiind alceva decât fragmentarea speranței în unități care se pot număra: secunde, minute, zile, săptămâni, legislaturi, etc… Deși nu sunt multe lurările ele vorbesc pentru cine vrea și îndrăznește să se uite cu atenție despre căutătile artistei, în același timp dând posibilitatea fiecăruia să învârtă propriul caleidoscop în așteparea împlinirii speranțelor pe care fiecare le purtăm cu noi. Felicitări Doamnă pentru culoarea pe care ați așternut-o și cu care ați salvat acele griuri” a spus Adrian Stepan, critic de artă.

” Văzând aceste flori făcute din pietricele mi-am adus aminte de întâmplări de demult din viața mea… Mi-l aduc aminte pe Marin Sorescu și vorba lui de duh ”Dumnezeu și-a adus aminte că a fost copil” rostită într-un grup de prieteni din care făceau parte și Florian Lungu și Richard Oschanitzky și Nichita Stănescu, atunci când ”găseam” tot felul de forme lumești în pietrele aruncate pe dealuri… Pastelurile acestea eu le simt muzical. Dacă mă uit bine aceste pietre încep să se miște, să-ți vorbească. Flori din pietre- mi se pare extraordinar…” a spus meastrul Sabin Păutza. După care ne-a încântat cântându-ne  la pianină bossa-nove de Carlos Jobim dar şi minunate compoziții propri.

”Vă mulțumesc că suntem cu toții aici. Mulțumesc organizatorilor și invitațiilor speciali, mulțumesc familiei, celor pe care-i cunosc dar  și celor pe care nu-i cunosc dar au venit aici. Și nu în ultimul rând prietenilor care mă ajută întotdeauna necondiționat. Pentru mine asta înseamnă starea de grație. Bucuria de a fi împreună chiar dacă nu ne cunoaștem” a mulțmit Georgeta Țăranu-Drafta.

La eveniment a fost preznt și Doru-Dinu Glăvan, președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România ajuns cu întârziere la Reșița de la Herculane unde s-a dezvelit bustul poetului Adrian Păunescu. În 20 iulie întemeietorul cenaclului Flacăra ar fi împlinit 73 de ani dacă n-ar fi plecat la cele sfinte în 2010. Doru-Dinu Glăvan a salutat expoziția și a felicitat-o pe Georgeta Țăranu- Drafta.

O seară între prieteni, pasteluri și muzică. O seară minunată de vară.

Eveniment organizat de METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană prin librăria Semn de Carte.