Drumul Crucii/ Drumul Vieții- Kreuzzweg/ Lebensweg

“Dacă veți avea credință în voi cât un bob de muștar veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință” (Iisus Cristos).

La poalele munților Semenic, în fabulosul Banat Montan, sunt două localități: Gărâna (Wolfsberg) și Brebu Nou (Weidenthal) atestate documentar din 1827-28. Aici, în perioada Imperiului, au fost colonizați, pentru paza graniței de vest, tăietori de lemne din Bavaria și Boemia. Cunoscuți ca  “pemi” ei se ocupau cu creșterea vitelor și cultivarea cartofilor, altitudinea de 1000 de metri și iernile grele neoferindu-le prea multe alternative. Bărbații erau renumiți în Reșița ca foarte buni meseriași (rigoare și disciplină germană) iar femeile, bune gospodine, erau renumite pentru brânza dulce și smântâna curată și tare ca untul pe care le aduceau la Reșița și Caransebeș în “kirm” (coș de nuiele purtat în spate ca un rucksack). Cu o societate închisă în care pătrundeai greu și doar dacă le cunoșteai limba, și-au conservat extrem de bine obiceiurile și tradițiile. Și religia romano-catolică. După 1989 “pemii” s-au repatriat masiv iar multe dintre case au fost cumparate de români. Unii dintre cei care și-au vândut casele (pe prețuri de nimic- echivalentul unui salariu lunar în mărci) și-au cumpărat, apoi, altele tot aici sau și-au răscumpărat terenuri și au construit case. Cei care nu și le-au vândut se întorc de mai multe ori pe an și investec în ele. Pentru că “HEIMAT”-ul  (legatura cu locul nașterii tale, “rădăcinile”, familia, prietenii și dușmanii, viața trăită cu tot ce implică: iubiri și trădări, reușite și eșecuri, DOR-ul) nu poate fi ignorat. Te arde și te cheamă. Și germanii care trăiesc între două lumi, cea dinBavaria(acolo s-au repatriat) și cea din România revin cel puțin o dată pe an, în concediu. Să renoveze, să construiască, să bată “câmpurile”, să adune afine și bureți de fag, și, mai ales, să aibe grijă de cimitirele în care își dorm somnul de veci părinții și bunicii lor. Și să îngrijească de Biserică. La Gărâna (Wolfsberg), prin grija pemilor, clopotul Bisericii bate în fiecare zi. De două ori.

În satul în care toate casele sunt albe, în 1978, o familie multietnica- așa cum sunt foarte multe înBanat, cu mamă germană și tată român- a închiriat o casă. Lori Duca – mama nemțoaică, și-a dorit, pentru ce-l de-al treilea născut, Leonard, aerul curat al Gărânei într-o perioadă în care furnalele Reșiței duduiau iar orașul era înecat în fum. În iulie 1979, ce-l de-al doilea născut al familiei, Lucian, și-a celebrat căsătoria. La Motelul lui Clari-neni. Pentru că aici se putea petrece toată noaptea (pe vremea aceea, în oraș, nunțile țineau până la ora 24:00) și aici se găseau de toate. Familia s-a mărit cu încă un membu- Camelia. Soțul celei dintâi născute, Mariana, agronomul Dorin Dumitreanu, prin natura meseriei, avea legături profesionale cu responsabilul veterinar din sat, Josef Winterberger. Așa ne-am cunoscut. În timp, drumurile vieții s-au despărtit, unele au urcat până la cer, altele au devenit autostrăzi. Dar prietenia între familiile Lucian Duca jr. și Josef Winterberger s-a păstrat. Și a devenit, în ciuda distanței care ne desparte, tot mai profundă.

În 1990, fam. Duca la Văliug.  Sepp a intervenit si, dupa un an, ne-am reîntors la Gărâna  Prieteniile se nasc din varii motive dar prietenia adevarată se naşte din respect şi este costructivă.  Creativitatea şi inventivitatea românească s-au întâlnit, fericit,  cu rigurozitatea, determinarea  şi disciplina germană. Astfel, la 7 septembrie 1997, Crucea  ridicată “DREPT MULŢUMIRE PENTRU VIAŢĂ ŞI DIN BUCURIE PENTRU FRUMUSEŢEA MUNŢILOR” /  “ALS DANK AN DAS LEBEN UND AUS FREUDE FUR DIE SCHÖNHEIT DER BERGE”  de o familie de români: Camelia, Lucian și Vlad-Elian Duca şi o familie de germani: Josefine, Josef, Martina u. Edmund Winterberger a fost sfinţită de ultimul preot paroh de la Gărâna- Brebu Nou, pr. EDUARD KANDLER.

Crucea de pe dealul Kasarn-ului a devenit reper pentru turişti. Urmarea firească: Lucian a spus: “Ce fain ar fi un VIA CRUCIS pâna la Cruce si Sepp a spus, din nou,: “Haide să facem”. Primul s-a ocupat de hârtiile pentru concesionarea, în numele Bisericii Romano-Catolice a terenului. Primăria Brebu-Nou l-a aprobat pentru 99 ani. Din nou rigoarea şi seriozitatea germană şi-au spus cuvântul. Cel dealdoilea, puternic şi fizic şi material, a luat taurul de coarne. Implicat până la obsesie. Împreună au marcat, au defrişat, au făcut calcule şi proiecte pentru staţii, au stabilit detalii. Iniţiativa a fost împărtăşită şi susţinută material de familiile:  Octavia şi Ioan Bejan, Alexandra-Dorina şi Iosif-Gabriel Bordea, Laura-Daniela şi Gigi-Mugurel Burducescu, Valentina şi Sever Cotuna, Cristina şi Costel Dinculeasa, Adriana şi Ştefan Dorohoi, Andreea-Ioana şi Vlad-Elian Duca, Geta şi Cristian Feieş, Dana Victoria și Dieter Henn, Gerlinde și Hetmuth Kierer, Aloisia și Anton Kunz, Ioana si Costel Mihăilă,  Edith și Horst Neff,  Maria și Anton Rang, Helene și Reinhard Richer, Adriana şi Mircea Ruja,  Ana și Erwin Josef Tigla, Theresia și Peter Weinfurter, Martina și Sebastian Zels, BoWeDi și Heimatstub’n zu Wolfsberg. Ulterior s-au mai alăturat și familiile: Ana și Ion Bădescu, Veronika și Bruno Eichinger, Maria Eichinger, Katharina și Andreas Homeier, Yvonne și Reimar Krecsmar, Barbara și Carol Mayer, Ingeborg și Bruno Richer, Hedwig și Josef Winterberger.

Duminică, 3 august 2014, la Gărâna (Wolfsberg) a fost inaugurat VIA CRUCIS- DRUMUL CRUCII/ DRUMUL VIEŢII- KREUZWEG/LEBENSWEG. Evenimentul a debutat la orele 15:45. În biserica devenită neîncăpătoare, Sfânta Liturghie a fost oficiată de preot Jozsef Csaba Pal, canonic de Timişoara, arhidiacon al Banatului Montan împreună cu: preot Dekan Antal Pall (Sighişoara), preot Virgil Fecheta (Slatina-Timiş, Sadova-Veche), preot Ianoş Varga (Reşiţa), preot  Daniel Pozsoni (Arad), diacon Ion Cădărean (Timişoara). Procesiunea care a adunat în jur de 400 de persoane  a început la monumentul care anunţă VIA CRUCIS. În limba română cuvântul a fost adresat de Camelia Duca: “Intr-un timp al regăsirii de sine, al credinţei şi al speranţei, cu ochii aţintiţi şi cu inima deschisă asupra lumii în care trăim, vă mulţumim că sunteţi aici, alături de noi, să parcurgem drumul vieţii împreună. În 1997, la sfinţrea Crucii de pe dealul Kasarnului avea 13 ani. Astăzi este soţie şi mama unui băieţel de 4 luni. Sosită împreuna cu familia în această dimineaţă de la München, vă vorbește doamna Martina Zels”: „Im Namen der Organisatoren Fam. Duca und Fam. Winterberger möchte ich alle herzlich willkomen heißen. Begrüßen möchte ich Pfarrer, Dekan, Chor, und natürlich alle diejenigen, die heute bei der Einweihung des Wolfsberger Kreuzweges dabei sind.

Ein Kreuzweg in Wolfsberg! Warum und Was bewegte dazu einen Kreuzweg in Wolfsberg zu errichten?

Ein Verbundenheit mit einer Heimat, die geprägt war vom christlichen Leben und dem kindlichen Gottesglauben, wie es Pfarrer Schmid in der Beschreibung des Wolfsberger Kirchenlebens im Heimatbuch beschrieben hat.

Ein anderer Grund ist das 1997 errichtete Kreuz am Kasarnhügel mit dem wunderbaren Ausblick auf die Natur auf Wald, Hügel und Dörfer das nun die Endstation des Kreuzweges ist. Ein Kreuz, das von vielen Besuchern immer wieder gerne schon bewandert wurde.

Aus der Bewunderung der wilden und schönen Wolfsberger Landschaft.

Dieser Kreuzweg soll auch ein Sinnbild für das Zusammenleben von katholischen und orthodoxen Christen sein, wie es heute eh schon in Wolfsberg im Alltäglichen gelebt wird.

Das waren einige Gründe warum dieser Kreuzweg heute entstanden ist und wofür soll dieser Kreuzweg stehen?

Ein Kreuzweg soll jeden einladen und berühren, der nach Ruhe und Einhalt sucht. Den Kreuzweg gehen heißt in sich gehen, für schlechte Zeiten vorsorgen und erkennen das immer ein Licht am Ende des Tunnels ist. Viele Leute tragen ihre Sorgen, Nöte, und ihre alltäglichen Leiden wie ein Kreuz auf den Schultern und bitte Gott auf dem Kreuzweg „Mach du, ich kann nicht mehr“.

Jeder von uns hat seinen eigenen Kreuzweg, es gibt also mehr 6,5 Milliarden Kreuzwege auf der Welt und einen mehr hier inWolfsberg…

Und zum Schluss möchten sich die Organisatoren Lucian Duca und Josef Winterberger bei allen bisherigen Spendern herzlich bedanken. Die Spender werden auf einer Messingtafel, auf der ersten Informationstation, namentlich aufgelistet. Auch zukünftige Spender, die sich an der Finanzierung des Kreuzwegen noch beteiligen möchten werden nachträglich dort noch hinzugefügt.“

Cuvintele frumoase adresate mulţimii de pf. Jozsef Csaba Pal- arhidiacon al Banatului Montan, sfinţirea monumentului şi rostirea primei rugaciuni au fost punctul de plecare în prima procesiune VIA CRUCIS în inima Banatului Montan, la Gărâna. La fiecare dintre cele 14 staţii un preot romano-catolic a rostit o rugăciune iar unul dintre grupurile vocal instrumentale prezente la eveniment : FIAMA al Bisericii Romano-Catolice “Maria-Zăpezii” din Reşiţa, AMADEEA de la Tirol şi Corul Bisericii din Gărâna au susţinut un moment muzical.

VIA CRUCIS de la Gărâna, traseu cu o lungime de 1.800 de metri şi diferenţă de nivel de aproape 200 de metri este asemeni drumului în viaţă. La început lin şi plin de lume, apoi din ce în ce mai abrupt şi cu pelerini tot mai puţini. Ca în viaţă. Copil, tânăr şi adult –înconjurat de prieteni şi familia întreagă; pe masura ce înaintezi în vârstă se face tot mai mult gol în jurul tău, până când drumul vieţii, doar al tau, devine greu şi chinuitor, pâna să-ţi găseşti liniştea deplină. Asemeni etapelor din viaţă  fiecare staţie dezvăluie alt peisaj pănă când, sus la Cruce, zările se deschid iar cei ce ajung acolo, trăiesc un sentiment de regăsire de sine, de recunoştinţă, de comuniune cu Dumnezeu, mulţumind  pentru viaţă și bucuându-se de frumuseţea munţilor.

Sus, Crucea a fost resfințită și binecuvântată de: preot Ionuţ- Irinel Dinu (Văliug), preot Linu Moise (Reşiţa), preot Teofil-Andrei Vălcu (Cuptoare) şi crâsnic Andrei Bălean.

Evenimentul a avut ca punct final cina specific pemească, (friptura, varza acră cu găluște de cartofi, prăjituri, țuica, bere și vin) la Pensiunea Heidi unde au fost înmânate însemnele de recunoştinţă pentru contribuţii şi participare. Lucian Duca a primit, din partea preşedintelui filialei Caraş-Severin a Forumului Democratic al Germanilor din România- Erwin-Josef Țigla o DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ pentru merite deosebite în slujba promovării culturii minorității germane din și în Banatul Montan, pentru întreaga sa activitate pusă în slujba multiculturalității spațiului Banatului Montan, pentru sprijinul acordat Asociației de Cultură și Educație a Adulților Reșița. I s-a cântat  LA MULȚI ANI cu ocazia împlinirii, la 30 iulie 2014, a vârstei de 60 de ani.

VIA CRUCIS- DRUMUL CRUCII/ DRUMUL VIEŢII – KREUZWEG/ LEBENSWEG de la Gărâna (Wolfsberg) s-a născut din credinţă şi din prietenia unei familii  de germani cu una de români. Sunt multe feluri de prietenii. Cea mai valoroasă este, însă, cea pornită din respect. Din respect unul faţă de celalalt . Din respect pentru adevăratele valori. Însușite aici, ACASĂ / HEIMAT, în Banatul Montan, spaţiu multietnic, multicultural şi multiconfesional, în care oamenii au trăit şi convieţuiesc împreună, în înţelegere şi real respect. Valori pe care, odată însușite, le purtăm cu noi şi le transmitem, indiferent unde ne vor duce drumurile vieţii. Şi pentru că nimeni nu poate reuşi singur, crucea pe care o purtăm ne va părea mai uşoara lângă prieteni adevăraţi. NIHIL SINE DEO.