Via Ferrata în Dolomiţi

Postat de în Despre evenimente derulate » 0 Comentarii

30 sept.

I shouldn’t be alive !

 Vf. Sasso Piatto, 2969 m. Abia zăresc printre valuri de ceaţă o bucată de cer, pe care se profilează crucea mult aşteptată. Este marcajul capătului Ferratei Oskar Schuster. 

Primul gând care mi-a trecut prin cap, când am văzut grupul reunit în faţa mea, a fost: cum de mai sunt în viaţă?!

Pentru prima oară, după doi ani de când „bat câmpii” cu „Prietenii Munţilor”, am reuşit să iau cu asalt un munte de-a dreptul prin măruntaiele lui, adică pe o via ferrata.

Senzaţia copleşitoare pe care mi-a lăsat-o a fost că viaţa mi-a atârnat de un fir de aţă, hai să-i zicem cablu metalic (ce dă şi numele de via ferrata, drumului către înălţimile cunoaşterii de sine).

Dictonul „Nosce te ipsum” (Cunoaşte-te pe tine însuţi!), nu credeam vreodată că o să-l urmez agăţată în corzi pe un perete de stâncă, deasupra unei prăpăstii fără fund.

Aici am aflat că orice om poate să-şi înfrângă cele mai negre temeri, dacă vrea. Dar pentru asta nu trebuie să-şi lase cale de întoarcere.Victoriase obţine privind numai în sus. Asta m-a învăţat pe mine Via Ferrata. Trebuie să ştiţi că cine intră pe via ferrata, nu se mai poate întoarce din drum.

Oskar Schuster, Tridentina, Kaisejagersteig- Lagazuoi, Cesare Piazzetta, Laurenzi, Masare sunt nume de ferrate pe care un grup de reşiţeni format din Tim Rupa, Bebe Hriţcu, Diana şi Doru Ionescu, Ernest Velea şi subsemnata, alături de membrii ai Asociaţiei „Concordia” din Lugoj, condusă de inimosul Calin Ţâru şi reprezentată cu mare onoare de Dl. Nelu Berariu, alături de Nuţu Icma, Adriana Zubac şi alţi lugojeni dar şi multi tineri montagnarzi din Timişoara, le-au luat cu asalt la sfârşitul lunii august, în Tirolul de Sud, în Dolomiţi.

Toţi aceşti oameni, cu vârste cuprinse între 20 şi 71 de ani, au fost mânaţi de acelaşi impuls ce i-a legat timp de mai bine de o săptămână- toţi iubesc cu disperare Muntele şi Libertatea. Libertatea florii de colţ şi a caprei negre (nu degeaba sunt capricorn).

Decanul nostru de vârstă, lugojanul de nestăvilit, Dl Berariu povesteşte că vine pentru a noua oară în Dolomiţi. Ce să însemne acest lucru, oare?

Pur şi simplu acest munte te vrăjeşte cu dantelăria crestelor sale, cu frumuseţea satelor vechi aruncate în fundul văilor adânci, Val di Fassa, Val Gardena, etc, dar şi cu oferta activităţilor out-door, nelimitată : trekking, hiking, climbing, paragliding, ski-ing (sa nu mai vorbim!).

Deja mi-e dor de Canazei (1460 m), raiul montagnarzilor, de Passo Sella (2244 m), Falzarego (2105 m), Cima Lagazuoi (2778 m), Valparola  (2192 m), Sass Pordoi (2950 m), Porta Vescovo (2478 m), Passo Fedaia (2057 m ), Piz Boe (3151 m), Marmolada (3342 m), sau minunatele staţiuni exclusiviste Corvara, Cortina D’Ampezzo, nume ce înnobilează lista vacanţelor de vis, ale oricarui om. (Elena Rupa)

Nu există comentarii.

Lasă un comentariu...