Crux-interpretum

Postat de metarsis în Despre evenimente derulate » 1 Comentariu

16 sept.

Convertirea inteligenţei la simbol

Mentalitatea profană, tipică pentru Occident, înseamnă o orbire, dar nu o orbire oarecare, ci una înfumurată, care pretinde să înlocuiască vederea, să domnească în locul ei şi care, precum un flagel, se justifică prin expansiune: „se iubeşte prea mult pe sine, spune Eckhart, dorind să îi orbească pe ceilalţi pentru a-şi ascunde propria orbire”. Chiar dacă într-o societate tradiţională „litera” este moartă, „spiritul” nu are voie să fie înlocuit cu ideile deformate ale mentalităţii moderne, printr-o extrapolare profanatoare şi mistificatoare. Mişcare, agitaţie, inconsisitenţă, schimbare, o ordine dezorganizată sunt reprezentate în exemplul cel mai elocvent al freneziei omului contemporan care se zbate să îşi umple viaţa cu cât mai multe şi mai amăgitoare evenimente, înscrise în absurda iluzie a progresului continuu şi a unei bunăstări crescânde, se condate de fuga de sine însuşi şi de teama de a gândi.

Majoritatea doctrinelor tradiţionale simbolizează realizarea „Omului Universal” printr-un semn ce este pretutindeni acelaşi, ne spune René Guénon, e vorba de semnul crucii, „comuniunea perfectă a totalităţii stărilor fiinţei, armonios şi corespunzător ierarhizate, în desfăşurarea integrală a celor două sensuri, al amplorii şi al exaltării”. Vertical reprezintă „suprapunerea ierarhică a tuturor treptelor”, în timp ce orizontal ar însemna „amploarea sau extensia integrală a individualităţii”, iar centrul ar fi stadiul „edenic”, punctul de comuniune directă cu celelate stări. (René Guénon, Simbolismul Crucii, Aion 2003, p. 57-59)

Creştinismul fiind singura religie în care nu omul caută pe Dumnezeu, ci Acesta vine în căutarea omului, iar de pretexte şi de subterfugii, ale omului modern care „fuge de Dumnezeu” (Max Picard), Îi este greaţă şi lui Dumnezeu, astfel nu poţi cunoaşte şi iubi pe Dumnezeu fără a te ruga. Este ceea ce ne-am propus şi noi, copiii şi tinerii împreună cu preoţi coordonatori, în seara zilei de 14 septembrie 2010, a ne ruga prin poezie şi cântec iubirii răstignite a lui Hristos, totul desfăşurându-se sub titlul generic de „Stavro-poesis” (poezia crucii).

Hristos nu-ţi poate oferi iubirea crucii Lui fără rugăciune, însă aceasta în rândul generaţiei tinere, spune părintele Neofit, a pierit, a fost sufocată, redusă la tăcere: „Drept rugăciune a mai rămas tristeţea ta, lacrimile tale, singurătatea ta şi chiar plictiseala ta. Rugăciunea a fost înlocuită cu „prefabricate”, cu „fericiri”instant: faci o anumită faptă standard, imiţi gloata care oricum te sufocă şi apoi eşti fericit. Dar Hristos ascultă şi tăcerea ta aşa cum o mamă ascultă cu sufletul la gură abia auzitul respirat al copilaşului ei… generaţia lor a ucis, a desfigurat răbdarea, acea virtute care L-a ţinut şi pe Hristos pe Cruce; …multe sunt rănile care vă distrug în tăcere şi cu răbdare.” (Monahul Neofit, Rugăciuni către tineri, Iaşi 2005, p. 62-63)

Preot insp. dr. Nichifor Tănase

În 14 septembrie, Librăria Semn de Carte* a găzduit evenimentul STAVRO POESIS, manifestare culturală şi religioasă care a adus laolaltă cărăşeni de toate vârstele.

Acţiunea a fost desfaşurată sub egida Protopopiatului Reşiţa în colaborare cu Biroul de Cateheza al Episcopiei şi prezentată de preot inspector doctor Nichifor Tănase. La ora 17 directorul librăriei, Camelia Duca, a dat startul evenimentului recitând “Umbra lui Dumnezeu” de Lucian Blaga, urmându-i tineri talentaţi care au prezentat poezii şi cântece religioase. Aceştia au venit din parohiile: Câlnic (pr. Valentin Popovici), Doman (pr. GH. Cristian Manole), Moniom (pr. Adrian Mager), Reşiţa Montană (pr. dr. Nichifor Tănase), Târnova (pr. Traian Florei).

La manifestare a participat şi corul Câlniceana condus de către doamna profesoară Ana Jura. Cătalin Iacob, un tânăr student în anul II la Academia de Muzică Ghoerghe Dima din Cluj – secţia pian, clasa profesor Daniel Goiţi, a încântat publicul cu fragmente din Chopin şi Hayden.

Seara a fost încheiată cu piesa “Biserica Iubirii” de către tânărul şi talentatul Danuţ Ghilea, elev în clasa a V-a la Şcoala Generala Numărul 2 din Reşiţa, solist al corului Menestrelul, coordonat de doamna profesoară Adriana Ponoran.

Diana Basaca, Clasa a XI-a, Liceul Teoretic „Traian Vuia”