HRAM/ KIRCHWEIH 2015
Postat de metarsis în Despre evenimente derulate » 1 Comentariu
22 oct.
Gărâna / Wolfsberg
„Fără meditație omul devine curând un animal sau un demon“ (Theresa von Ávila)
Sâmbătă, 17 octombrie 2015, în inima munților Semenic, la Gărâna / Wolfsberg, a avut loc sărbătoarea tradițională de Kirchweih / Hram. Aflată sub tutela Sfintei Tereza de Ávila (1515-1582) Biserica Romano-Catolică din Gărâna (Caraș-Severin) construită în anul 1879 de germanii colonizaţi aici în secolul al XVIII-lea din pădurile Boemiei, este sarbatorită în cea mai apropiată sâmbătă de data de 15 octombrie, și are ca moment central Sfânta Liturghie de Hram în care este sfințit coșul cu roadele toamnei adus de localinici la biserică. Anul acesta, în Biserică au oficiat pfarer Martin Jäger preot paroh al Bisericii romano-catolice “Presfânta Inimă a lui Isus” din Anina și pfarer Janos Varga preot capelan al Bisericii romano-catolice “Maria Zăpezii” din Reșița cu acompaniamentul Corului Bisericii din Gărâna.
Kirchweih-ul din 2015 s-a bucurat de prezenţa Excelenței Sale Siegfried Geilhausen, vice-consulul Germaniei la Timișoara cu soţia, a doamnei Edith Singer, fondator al Jugendtrachtenverein Banater Rosmarein și a vicepreşedintelui Forumului Democrat al Germanilor din Banatul Montan, Cristian Chioncel.
Programul muzical a fost susținut de Wolfsberger Musikanten- purtați în căruță roșie trasă de doi cai albi și de Fanfara din Steierdorf. Pomul de Kirchweih care, în mod tradițional, este tăiat și curățat de flăcăi a fost împodobit de fete, anul acesta, în curtea Hanului La Răscruce unde Gigi Tăuș ne-a așteptat, tot tradițional, cu răchie. Purtat de băbați și flancat de tineri, Pomul s-a mai oprit în fața Gasthaus Cristl și Heimatstub’n zu Wolfsberg gazdele cinstindu-ne cu pâine de Soceni unsă cu pastă de krame AGILă și răchie sau afinată. Ritualul ridicării Pomului de Kirchweih cu sticla, pălăria și baticul tradițional urcate în Pom a supus bărbații la grea încercare. Momentul culminant al Kirchweich-ului- baticul și panglicile colorate ale Pomului fluturând în vânt pe melodia Hoch soll er leben/ La Multi Ani cântată de Fanfara din Steierdorf, Wolfsberger Musikanter și de toţi cei prezenți.Echipele de dansuri populare germane Enzian ale Forumui Democrat al Germanilor din Reșița, Tirol, Caransebeș, Orșova și Variaș au întregit prima parte a zilei printr-un spectacol de ținută.
După-amiază spectacolul muzical Cântece care vin din inimă cu orchestra Teatrului German de Stat Timişoara, solisti: Dana Borteanu şi Harold Schmeltz sub conducerea muzicală a lui Ioan Opra, balul al cărui program muzical a fost asigurat de aceeași orchestră căruia i s-au adaugat Wolfsberger Musikanten si DJ Swen au umplut pâna la refuz sala Căminului din Gărâna. Tombola de la orele 22:00 a trimis, anul acesta, Pomul de Kirchweih la Timișoara, norocoasa câștigătoare fiind Maria Ciubotaru.
O sărbatoare care a adus laolalta germani, maghiari, sârbi, ucraineni, francezi și români, într-o celebrare a bisericii, cu momente de tristețe- atunci când i-am menționat pe cei plecați dintre noi în ultimul an (pfarer/ preot Virgil Feketa și Peter Weinfurter), cu revelații- cum s-ar putea interpreta altfel apariția curcubeului, pe un cer plin de nori de câteva zile, înaintea Liturghiei, apariția soarelui în timpul ei, împraștierea norilor, oprirea ploii și încetarea vântului, toate, ca la ordin venit din partea Theresei von Ávila, cu multe momente de bucurie împărtășite cu familia și prietenii adevărați, cu rugăciuni rostite împreună, într-o Biserica ajunsă la venerabila vârstă de 136 de ani.
Mulțumirile noastre tuturor și fiecăruia în parte pentru umarul pus în păstrarea și conservarea tradiției Kirchweihului pemilor germani în Banatul Montan.
Organizator: Societatea pentru Cultură METARSIS în parteneriat cu: Comuna Brebu Nou, Biserica romano-catolică Sf. Tereza de Avila Gărâna, Biserica romano-catolică Maria Zăpezii Reșița, Forumul Democratic al Germanilor din Banatul Montan, Teatrul German de Stat Timișoara, Heimatstub’n zu Wolfsberg, Pensiunea HEIDI, Gasthaus CRISTL, Hanul LA RASCRUCE, INSTGAT SRL Timişoara, GORDIAN Timişoara, SC AGIL SRL, SC GRADIMEX SRL, SC SOCEPAN PRODCOM SRL, Librăria Semn de Carte.
Parteneri media: Radio România Timișoara, Radio România Reșița, Jurnal de Caraș-Severin, TVR Timișoara, ADZ, Banat Media, Vest Tv, Express de Banat, AgerPress, Reper 24, Argument CS, Info CS, Piperiu Publicații.
Nu stiu daca organizatorii si participantii la aceasta sarbatoare sant constienti, ca acest fel de a sarbatori „Kirwa“ de la Garana nu are absolut nici o legatura cu modul traditional cum era petrecuta aceasta sarbatoare de pemii stabiliti aici in secolul XIX.
Modul acesta de a sarbatori, cu pom de Kirchwei s.a.m.d., caracteristic svabilor din campia Banatului, a fost introdus treptat in anii 60-70 ai secolului trecut, da catre cadrele didactice venite din satele svabesti.
O sa incerc sa descriu desfasurarea acestei sarbatori, bazandu-ma pe cronica scrisa de Pfarrer Josef Schmidt: “Die Deutschböhmen im Banate – Ein Heimatbuch zur Jahrhundertwende“ (Pemii germani in Banat – O cronica la trecera dintre secole), aparuta la editura „Verlag der Deutschen Buchhandlung, Timisoara 1938, precum si pe propriile mele amintiri din copilarie.
Cele mai asteptate zile de dans si petrecere erau fara doar si poate cele trei zile de “Kirwa”. Cu tot efortul greu depus cu ocazia recoltarii cartofilor, inaintea acestor zile se lucreaza din greu in interiorul si exteriorul caselor. Se face curatenie peste tot, iar casele zugravite in alb stralucitor sunt pregatite pentru primirea oaspetilor. Din bucatarii razbate mirosul ademenitor al mincarurilor traditionale de Kirwa (“Kirwakoichl” und “Kirwafleckn” – un fel de placinte umplute cu fructe, marmelada si alte dulceturi).
Kirwei-ul pemilor se bucura de un renume deosebit in imprejurimi si aduce musafiri de la mare distanta, de la Resita, Caransebes sau chiar din campia Banatului. Toti prietenii (“Bretschini”) pe la care localnicii au trecut in cursul anului, cu ocazia drumurilor la piata sau la vanzarea cartofilor in pusta, chiar si fostii “colegi de armata si razboi” au fost invitati.
Primele doua zile (duminica si luni) cu slujba la biserica si apoi dans pana a doua zi dimineata, nu aveau alte evenimente deosebite. Marti dimineata incepea un obicei adus din padurea Boemiei, asa zisul “Fleck’nsammla” (adunarea de “Kirwafleckn”). Deja de dimineata se adunau baietii (dansatorii) cu muzica. Doi se mascheaza ca sot si sotie. Grupul este insotit si de barbati mai tineri si chiar de cate unul mai in varsta, bun pentru poante si alte momente vesele. Grupul se deplaseaza prin tot satul si se opreste la casele fetelor tinere (dansatoare). Aici canta muzica, se danseaza, iar gazda pune in cosul purtat de unul din baietii grupului, “Kirwafleckn”. In acest timp unii dintre baieti incearca sa prinda un cocos din curtea gazdei, sau in lipsa acestuia se multumesc si cu cate o gaina. Cocosul sau gaina, cu picioarele legate erau puse pe o prajina si purtate prin tot satul.
Dupa ce s-au vizitat astfel toate fetele tinere (dansatoare), “prada” era predata la birtas, care prepara din gaini un papricas gustos. Intre timp in strada a fost batut un tarus, de acesta era legat cocosul de un picior cu o sfoara (funie) mai lunga, si cate unul din baieti incerca, cu ochii legati, in sunetul muzicii, care canta “marsul cocosului”, sa-l loveasca cu un imblaciu. Daca nu-l lovea, trecea altul la rand, pana ce bietul cocos isi da obstescul sfarsit si ajungea si el in oala cu papricas. Bineinteles ca cei care nu nimereau cocosul, erau tinta bancurilor si batjocurii publicului spectator. Pentru fiecare incercare se platea o taxa, iar banii astfel stransi erau folositi pentru bautura, la petrecerea ce urma.
Originea si simbolica acestui destul de crud obicei, probabil nu mai era cunoscuta de cei ce-l practicau. Ei o faceau asa, pentru ca asa era traditia din mosi stramosi. Am cautat prin internet si am gasit urmatoarea explicatie: Obiceiul acesta de sacrificare a cocosului era practicat in mai multe zone ale Germaniei si ale Boemiei. Cocosul era considerat simbolul duhului rau si daunator al recoltei, care se ascundea in ultimul snop de secara recoltata. Duhul trebuia distrus prin omorarea cocosului. De aici probabil si folosirea imblaciului pentru lovirea cocosului.
Desigur acest mod de petrecere a sarbatorii de “Kirwa” nu mai este posibila in conditiile actuale.