Sens Unic și portughezii.

„Când, pe la 7 ani, viitorul pictor Valeriu Sepi avea să deseneze, pe lunga masă din bucătăria bunicilor, personajele-cheie ale copilăriei multora dintre noi (şi, am zice, cheie şi pentru viziunea plasticianului de mai târziu, pasionat de baroca „împăcare a contrariilor”), Păcală şi Tândală, bunica îi va sări în ajutor cu străvechea „radieră”: miezul de pâine. Din pâinea pe care ea o făcea în casă şi, cu generozitate, o avea pregătită şi pentru eventualii (nepoftiţi, dar bine-veniţi) oaspeţi – pentru care, întotdeauna, pe masă se mai găseau şi două-trei blide în aşteptare… Poate, o pâine augurală pentru bătrânii Sepi, cu siguranţă inaugurală pentru nepotul lor. Aşa cum, tot inaugurală va fi fost povaţa bunicului: „Să nu fii prost!”. Or, conjugate, generozitatea şi înţelegerea lucrurilor (sau măcar voinţa de a le înţelege) pot constitui „braţele” crucii (de care, convingător, va vorbi Valeriu Sepi în anii maturităţii), ale drumurilor care se întâlnesc într-un anume şi unic miez, şi numai astfel girează „lucrul bine făcut” şi la timpul său făcut. O profesiune de credinţă pe care am putea să o descoperim în afirmaţiile bănăţeanului „universal” Sepi: „eu încep cu pictura şi am o bătălie cu pictura aia până

când o înţeleg, până când o fac să vină la mine şi până ea înţelege că nu are încotro. Până când înţelege că trebuie să fie una cu mine” (interviu în ziarul „Timişoara”, 22. 07. 2014). Cu foarte importantul „amănunt”, şi anume că se poate întâmpla ca „întâlnirea” să se lase aşteptată (ca şi cum timpul ei nu s-ar fi „copt”) şi numai revenirea pictorului „acasă”, aşadar la energiile genuine, amintirile, poveţele, aventurile prime ale sale, să-i aducă împlinirea („…iar apoi vin înapoi din România şi dau două pensule peste ea şi aia e.” – idem).- dr. Ada D. Cruceanu.  Este doar o parte din discursul emoțional și emoționant rostit la vernisajul primei „personale” Valeriu Sepi acasă, în Banatul Montan, la Reșițta, locul nașterii și al copilariei până spre adolescența târzie.

Seara zilei de 24 iulie 2014 a fost calmă și, după atâtea zile, prima în care ploaia a ocolit grădina de sub bolta viței de vie a librăriei Semn de Carte. Lume multă, bună, tineri și maturi, jurnaliști, iubitori de cultură  veniți să-l cunoască pe Valeriu Sepi să l reîntâlneasca și să-i admire o parte dintre lucrari. Născut la Reșița în 1 noiembrie 1945, „de ziua morților și pe strada Independenței”  cum subliniază, cu un zâmbet hâtru. Inginer la bază, absolvent de Artă Plastică la Universitatea timișoreană, a promovat în 1968, cu renumita formatie Phoenix, un concept muzical etno-rock. A cântat la „caprî”, a semnat scenografii și regii,  a conceput afișe și  copertele de la „Cantafabule”, „Cei ce ne-au dat nume” și „Mugur de fluier”. Valeriu Sepi s-a stabilit în 1984 la Heidelberg (Germania) iar din 1991 trăiește în Singapore. Descoperit, la Școala de Beton– reper important al patrimoniului cultural material reșițean, de bătrânul profesor Faloși- nume cu rezonanță al învățamântului cărășan, Valeriu Sepi este astăzi un artist vizual universal, cu expozițiiș și proiecte în jurul lumii: din Cambogia până în Brazilia, din Nepal până în Tazmania. În Reșița natală a 8 adus lucrări de dimensiuni mari reprezentand corpul uman.

 „Expoziția artistului Valeriu Sepi, deschisă în data de 25 iulie la librăria Semn de Carte din Reșita este una prin care a reușit să surprindă din nou, de această în orașul natal. Artistul a călătorit în jurul lumii desenând, o parte dintre lucrările expuse fiind realizate în Brazilia în urmă cu câțiva ani.

Lucrările sale transmit exact modul în care a evoluat Valeriu Sepi atât ca artist, cât și ca om deosebit. Reprezentările umane din lucrările sale evoluează, în mod firesc,  într-un dinamism continuu nu doar pentru sine, ci și pentru privitorul care, de altfel, nu are cum să rămână în aceeași stare după ce a stat în fața acestora timp de câteva minute. În acest caz avem de-a face cu nașterea unui dialog care se perpetuează de la o lucrare la alta, respectiv de la un corp la altul, astfel încât trupul, fie feminin, fie masculin să transmită prin modul său de a se reprezenta și de a se constitui în stări și trăiri distincte.

Prin intermediul lucrărilor expuse vedem cum corpul uman nu mai devine obiect, ci trăiește și se exprimă în continuare datorită sincerității sale vizavi de pictură și viață, pentru că după cum spune Valeriu Sepi: <Nu poți să minți. În viață dacă minți, ești nimeni!>. Veridicitatea este cea datorită căreia consider că lucrările sale transmit forță, energie și vitalitate care nu te pot lăsa lipsit de reacție” transmite, din Timișoara, N.M. prezentă  la vernisaj.

Seara a continuat cu recitalul tinerilor protughezi Maria Manuel- voce şi Fabio Novais- chitară, voluntari EVS la Asociaţia Nevo Parudimos din Reşiţa, doi tineri superbi și talentați. Au predat ștafeta formației „Sens Unic”: Diana Zăstran-voce, Oana Voicu- cajon și Vlad Crânganu- chitară, trei tineri reșițeni la fel de frumoși și de talentați, în plină ascensiune.

S-a cântat frumos, s-au depănat amintiri, s-au căutat locuri și cunoștințe comune între reșițeni vechi: Sabin Pautza, Doru Dinu Glăvan, Valeriu Sepi, până seara târziu, la un pahar cu ce-o fi el- numai vorbit să fie, așa, ca între prieteni, aici, acasă. Pentru că niciunde nu e mai bine ca acasă.

Eveniment organizat de Societatea pentru Cultură METARSIS, Banat- activități și servicii de cultură urbanăși artă contemporană prin librăria Semn de Carte și EUROLAND Banat.