Quartetul Furiant, Nicolas Simion și Sorin Romanescu

„Am propriile mele suferințe, iubiri și delicii, iar voi le aveți pe ale voastre. Dar durerea, satisfacția, dorul și speranța ne aparțin deopotriva tuturor, în toate timpurile și locurile. Muzica este singurul mijloc prin care simțim aceste emoții în deplina lor universalitate.” (H.A. Overstreet)
Emoțiile trăite joi, 8 august 2013, în sala Casei de Cultură “George Suru” din Caransebeș și împărtășite între muzicieni și publicul prezent au fost, într-adevar, resimțite în deplina lor universalitate.

Povestea scrisă într-o seară de vară a avut toate componentele pentru a deveni  basm. Personaje imaginare au devenit reale. Așadar:

În Țara Gugulanilor, acest tărâm de basm așezat în nordul regatului Banatul Montan unde regină este Muzica iar rege dirijorul și compozitorul Sabin Pautza, în cetatea de scaun Cransebeș unde dregator este Marcel Vela, cetate străjuită de vârfurile înalte ale Munților Țarcu și Semenic și străbătută de apele limpezi ale Timișului, joi seara a avut loc o sărbătoare a bucuriei, cu oaspeți de seamă. Menestreii quartetului “Furiant” din Austria, sosiți dintr-un turneu în Italia, cei care cântă la cele mai renumite curți imperiale, au dat tonul sărbătorii. Sefano Mesaglio (Italia) – vioara I,  Vlad Popescu (drept urmaș al cetății Caransebeș-România) – vioara a II-a, Gregor Hrabar (Slovenia) – violă și Nika Švarc (Slovenia) – violoncel au adus un omagiu lugojanului György Kurtág cu cele 12 Mikroludien, au cântat „Gluma” de Joseph Haydn și Quartetul în sol minor, op. 10 de Claude Debussy. Dupa clasic a urmat, fantastic, jazz-ul, pentru că așa este firesc acolo unde rege e Sabin Pautza (“Conductor Emeritus” al Plainfield Symphony Orchestra din New Jersey-America). Cei doi corifei, invitați de excepție ai cetății, Nicolas Simion (saxofon, clarinet, “torogoată”) și Sorin Romanescu (chitară) au oferit celor prezenți un recital inedit care a emoționat și încântat. “Dorim să le prezentăm oamenilor o muzică pe care nu o cunosc și sper să fie deschiși pentru lucruri noi” a spus Nicolas Simion. Și au reușit să cucerească și să emoționoze, fie că a fost vorba de “Omagiu adus lui Bella Bartok”, “Cântec din Maramureș” sau “Colind din Bistrița”, culegând ropote de aplauze aici, în “Gugulania” cu folclor autentic, “Wedding songs from Banat” fiind, de fapt, o suita din  Banatul Montan, care, alături de “Brâul” și “Jocul de doi” are în componența și “Gugulan cu car cu mere”, doina-emblemă, “imn” al locuitorilor tărâmului de vis de la poalele Muntelui Gugu (2.291m) din Masivul Țarcu-Godeanu, semn de hotar pentru trei provincii istorice: Banatul, Ardealul și Oltenia, spațiul spiritual al geto-dacilor. Și cum în orice poveste avem și un personaj negativ care va fi invins, în basmul nostru zmeul zmeilor care aruncă foc pe nari și face aerul irespirabil a fost învins, ca în zicala “cui pe cui se scoate” de căldura sufletească, de emoția transmisă, de bucuria împărtășită. Între protagoniști și cei prezenți. Acesta a fost basmul muzical dintr-o toridă seară de vară, în cetatea Caransebeșului. Și, ca formulă de încheiere, vom spune că regele Sabin Pautza și regina Muzica au trăit fericiți până la adânci bătrânețe. Și noi pe lângă ei.