Nicolas Simion şi Sorin Romanescu

Postat de în Despre evenimente derulate » 2 Comentarii

20 iul.

Jazz la Brebu-Nou

Poveste improvizată

Orice poveste începe, stereotipic, cu “a fost odată ca niciodată că, de n-ar fi, nu s-ar povesti…” Ce s-a întâmplat sămbătă, 13 iulie 2013 spre prânz, în biserica aşezată între brazi, la Brebu Nou, chiar nu s-a mai întâmplat niciodată. Saxofonul scut, reper, refugiu, saxofonul Făt-Frumos şi chitara cuvânt, răspuns, expresie, chitara Ileană-Cosanzană s-au îngemănat într-un concept-experiment, s-au unit într-o POVESTE IMPROVIZATĂ care, cu siguranţă, va ramâne în istorie. Şi n-o spunem noi aşa, ca să ne aflăm în treabă, ci vocea autorizată, enciclopedia de jazz, Florian Lungu. Sigur “Moşul”, acest narator de excepţie, nu a inventat, nu ne-a spus “poveşti”, pentru că a urmărit şi comentat recitalul împreună cu cel mai mare compozitor român în viață, dirijorul Sabin Pautza, “conductor emeritus” al Plainfield Symphony Orchesta din New Jersey- SUA. Şi, dacă cei doi colegi de conservator ieşean au dat verdictul, înseamnă că, din punct de vedere tehnic, POVESTE IMPROVIZATĂ semnată Nicolas Simion şi Sorin Romanescu este un best seller care merită reeditat.

Din punct de vedere emoţional, spaţiul binecuvântat al  Bisericii Romano Catolice din Brebu-Nou, soarele, aerul şi oamenii prezenţi ni l-au readus în memorie pe Enos Payne, cel care a afirmat: “Jazz-ul este sentiment, mai mult decât orice altceva…” A fost un recital excelent, am descoperit nu numai artişti de excepţie ci şi oameni fără nazuri și fără pretenţii, de un bun simţ şi o modestie extraordinare, aşa cum numai spiritele înalte şi de reală valoare pot fi. Şi, ca în orice poveste, fie ea chiar improvizată, conform legilor nescrise trebuia să existe şi un zmeu al zmeilor… Închipuit, orgolios şi “puternic”. Şi roşu la faţă. Am putea spune “constipat” dar nu ne permitem. Pentru că “Zmeul Zmeilor” nu trebuie zânzănit… A fost ca și cum n-ar fi fost. “Zmeul”. Pe tarâm de basm binele triumfă. Răul, orgoliile, frustrarile şi invidiile au fost înfrânte. Trecute elegant cu vederea. Pentru că sentimentul de plenitudine, de înălţare, bucuria împărtăşita cu prieteni vechi sau noi, oamenii calzi şi deschişi, sunt tot ceea ce contează. Şi-ţi rămân în suflet. Însoţite de ecourile saxofonului lui Nicolas Simion, vibraţiile chitarei lui Sorin Romanescu și ca într-un vis frumos de orga bisericii mânuită cu măiestrie de același Nicolas Simion. “Viaţa e, în mare, ca o muzică de jazz: cel mai bine iese când improvizezi” spunea George Gershwin.

Acum ar trebui să “încălecăm pe-o şa, că v-am spus povestea-aşa”… dar nu o vom face. Vom spune simplu: MULŢUMIM Nicolas Simion! MULŢUMIM Sorin Romanescu! Vă mulţumim.  Va urma….

Evenimentul a fost organizat de Societatea pentru Cultură METARSIS în colaborare cu Fundația Uzinele de Fier și Domeniile Reșița prin bunăvoinţa Parohiei Romano Catolice “Maria Zăpezii”, preot Josef Csaba Pall- Arhidiacon al Banatului de Munte.

2 comentarii la “Nicolas Simion şi Sorin Romanescu”

  1. Anton Schulz 20. iul., 2013 at 17:45 #

    Poze frumoase, din pacate lipseste ceva sonor din concert,
    ce ar da mai mult farmec.
    Sanatate, numai bine si alte realizari.
    A. Schulz

    • metarsis 20. iul., 2013 at 20:42 #

      Vine, vine… nu dureaza mult dar trebuie procesat!

Lasă un comentariu...