“Nu vreau să mă gândesc la toamna care vine/ Şi nici să scriu scrisori elevelor nebune la post restant./ Nici să colind cărări pe-al Semenicului versant./ Nu vreau să mă mai mint că sunt iubită/ de fiecare….” doar câteva dintre versurile scrise şi citite de doamna profesor Edith Guip – Cobilanschi în seara zilei de 4 octombrie 2010. În cadrul Decadei Culturii Germane în Banatul Montan organizată de Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor şi în spiritul proiectului Metarsis – activităţi şi servicii de cultură urbană şi artă contemporană ne-am întâlnit la libraria Semn de Carte pentru lectură urbană cu traducatoarea, poeta şi scriitoarea de expresie germană Edith Guip-Cobilanschi.

Născută  la Ferdinandsberg (Oţelu Roşu) în Caraş – Severin şi stabilită în Timişoara, oraşul de pe Bega, absolventă de Filologie timişoreană, membră a Uniunii Scriitorilor din România, caracterizată de prof. dr. Ada Cruceanu – Chiseliţă ca fiind “o Doamnă frumoasă întrutotul, ca om, ca artist, ca viveur conviv, ca locuitor, sezonier în Gărâna (Wolfsberg)“ a fost caracterizată drept  “una din întrupările Spiritului Banatului Profund”. Şi pe bună dreptate, trăind între Germania şi România, Timişoara, Reşiţa şi Gărâna, între ieri şi azi scriind pentru mâine, între oraşul zgomotos şi “filigoria” (chioşcul) din grădina Varvarei de pe dealurile înmiresmate de fân şi margarete ale Wolfsberg-ului – unde lucrează toată vara la cartea sa de căpătâi  “Dăscăliţă în răsăritul Europei” – doamna Edith Guip – Cobilanschi ne-a citit câteva dintre ultimele  creaţii: ”Reproşuri”,  “Perfectul compus”, “De-ar fi <mândru>-n deal…”, “De ce nu vii?”, “ Când vine toamna…”, “Cugetătorii şi smintitii” şi pitoreasca  “Varvara şi literatura”, lecturate – cu nostalgie şi umor,  într-o volubilitate verbală demnă de invidie, ne-au bine – dispus şi ne-au făcut cunoscută o adevărată Domnă tonică, placută şi deschisă – Edith Guip -Cobilanschi.