Aseară, 1 septembrie 2010, la librăria Semn de Carte*, în pofida ploii şi a vântului de toamnă prea repede așezate peste urbe, în prezența unui public numeros – tineri și mai puțin tineri – printre cărți și aburi de ceai și cafea, am cunoscut doi tineri creatori, atinși de har. În seria Orașul cu poeți, publicul l-a cunoscut pe unul dintre cei mai importanți tineri poeți reșițeni, intrat în arena lieraturii după 1990 – Costel Stancu. Despre poet și creația sa au vorbit criticul și editorul Gheorghe Jurma dar și poeții Iacob Roman și Gheorghe Zincescu. Fie ea de dragoste sau existentială, poezia profunda a lui Costel Stancu, acest „Inghițitor de creioane”, mângâie și incită, înfioară și încălzește precum ceaiul fierbinte într-o rece zi de iarnă.” Rară e dragostea. Ca pâinea/ pe masa celui sărac./ O adun, firmitura cu firmitura./ Și o arunc păsărilor.// Să o împrăștie ele….//. Acesta este „Belșug”-ul de dragoste oferit nouă de Costel Stancu, poetul care, într-un permanent joc cu moartea, scrie , recunoscând „Greșeala” – „În locul unde ridic piatra/ să o arunc în obrazul celuilalt,/ rămane o groapă care îmi va fi/ în cele din urmă, mormânt”//. Seara a fost încheiată, cum altfel, de vocea clară și chitara Didinei Curea într-un recital perfect integrat, cu balade celtice și irlandeze pe care Didina le iubește atât de mult, acordurile cântecelor de dragoste ale acestei ” principese care plânge, prizonieră între două șoapte – în temnita de trandafiri” stârnind nostalgii. Am descoperit aseară doar două dintre bucuriile pe care viața modernă, în frenezia zilnică, le îngroapă – muzica și poezia. Și a fost așa de bine….

Alte clipuri de la eveniment în pagina FILMEVENIMENT »

.