“În așteptarea luminii”. Dan D.Farcaș

Stabilt în capitală, Dan D. FARCAȘ revine, anual, acasă. Întîmplător sau nu, într-un timp al redefinirii identitare culturale a orașului de pa Bârzava, în 3 iulie 2019- dată de referință pentru Reșița, Dan D. FARCAȘ a prezentat, la librăria Semn de Carte volumul  În așteptarea luminii (ed.Tim).

„Din porunca Augustei Therezia, sub îngrijirea lui Muller şi Redanger s-a ridicat acest furnal”- se află inscripţionat pe o placă menită să amintească, în timp, despre un eveniment căruia oraşul Reșița îi datorează existenţa. La 3 iulie 1771 au fost puse în funcţiune primele furnale: Josephus şi Franciscus, așezarea dezvoltându-se și definindu-se identitar, în timp, prin industriile siderurgică și constructoare de mașini. “Cetatea de Foc”-  Reșița, traiește în fiecare din noi. Unii ne-am nascut aici, alții- în numar considerabil- am fost aduși și am rămas,  fiecare dintre noi fiind adânc amprentați de focul aprins acum 248 de ani. Și indiferent unde suntem, aici sau dincolo, mai aproape sau mai departe, purtăm arsura dorului, nostalgia funicularului și a clocotului de viață. „Cele două furnale aveau la vremea respectivă zece metri înălţime şi, de-a lungul timpului, au suferit intervenţii tehnologice, absolut necesare. Ceea ce este important, însă, pentru toată lumea, în special pentru Europa, e faptul că furnalele au rezistat şi rezistă şi cuptorul cu arc voltaic, pe aceeaşi vatră, ceea ce înseamnă un sit special, pentru care Reşiţa ar fi meritat să fie protejată UNESCO, pentru că aşa ceva, adică sit în sit, nu se mai găseşte“, a specificat dr.fil. Ada D. Cruceanu, fost director al Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Caraș-Severin la sărbătoarea celor 248 de ani, eveniment organizat la Centrul Cultural ”Alexander Tietz” al Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, remarcă demnă de reținut mai ales de autoritățile îndrituite să acționeze în acest sens.

În 3 iulie 2019 una dintre personalitățile reșițene de marcă,  Dan Dezideriu FARCAȘ a revenit acasă. Născut în 1940, la Reșița, este un matematician, informatician, scriitor, cercetător român al fenomenului OZN și al civilizațiilor extraterestre. A absolvit Facultatea de Matematică și Fizică la Timișoara și este  Doctor în Matematici al Universității București. În 1962 a lucrat, ca informatician, la primul calculator electronic civil din Romania  MECIPT-1, de la Institutul Politehnic din Timișoara. Din 1968, la CEPECA, a realizat proiecte de informatizare și a predat cursuri de informatică. După 1990 a fost, un timp, director la Institutul Român de Management, director și director adjunct al Centrului de Calcul și Statistică Sanitară, unde a lucrat până în 2010. A fost ales în 1993 membru titular al Academiei de Științe Medicale. Din anul 1998 a fost vicepreședinte, iar din 2011 este președintele Asociației pentru Studierea Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate (ASFAN) din România. Din 2006, este cetățean de onoare al municipiului Reșița. Autor de studii și semnatar al peste 30 de cărți de specialitate, autobiografice, memorialistice, filozofice și beletristică apărute la edituri de elită din țară și străinătate, printre ele fiind: Hoinărind prin Reșița pierdută (ed. Tim) ajunsă la ediția a III-a, Supercivilizații în Cosmos (ediția pentru Știință S.I.T., București, 2007), Labirintul Cunoașterii (ed. Paideia, București, 2009), Gândirea pluralistă (Ed. Tiparg, Pitești, 2014), Informatica de sănătate din România, 50 de ani de istorie trăită (Ed.Universitară „Carol Davila”, București, 2014), OZN – răpirile extraterestre (cu Emil Străinu, Ed. Triumf, București, 2015), Fapte și Răspântii (Ed. Tim, 2015), UFOs over Romania (Flying Disk Press, Pontefract, UK, 2016), Enigma lumilor paralele (Ed. Școala Ardeleană,2017), OZN-uri deasupra României (Ed. Lifestyle, 2017), UFOs über Rumänien (Ancient Mail Verlag, Gross-Gerau, 2018)

In prezența unui public fidel întâlnirilor cu fermecătorul povestitor, cartea a fost prezentată de editor, jurnalistul Gheorghe JURMA: ”Pentru că a fost citată Reșița și momentul aniversar, 3 iulie 1771, nu se poate să nu ne amintim de o carte de esențială pentru Reșița a scris-o Dan D.Farcaș -Hoinărind prin Reșița pierdută-o carte de amintiri, de memorii, o poveste a copilăriei, a Reșiței, o poveste a devenirii unui adolescent reșițean în anii ‘50-‘60-’70… o carte cu larg ecou la reșițeni și, mai ales, la reșițenii de peste hotare. Așa că am fost nevoiți să mai scoatem câte o ediție… Dan D. Farcaș a debutat în 1966 într-o celebră colecție SF… sub peudonimul Dan ARCAȘU cu Vega și Sfinxul din Crucea Sudului… Cartea de față În așteptarea luminii- lansată anul trecut-în absența autorului- la Conferința SF de la Reșița, este un roman-dezbatere în care personajul principal care este autorul se implică într-o dezbatere într-un moment special… Autorul reia teme pe care le cultivă în alte cărți…una dintre ele fiind gândirea pluralistă- conturată în dialogul dintre profesor- preot- necunoscut: ”Gândirea pluralistă înseamnă, între altele, renunțarea la iluzia Adevărului unic. Este singura cale care poate menține speranța că vom scoate la iveală, atât cât este posibil, printr-o competiție corectă, bazată pe reguli, un adevăr mai înalt, aflat dincolo de viziunile parohiale actuale”. Termenul de <parohial> semnifică și ideea de religii diverse, ideea de geografii variate și care mai de care provinciale. ”Credința într-un adevăr unic, plus competiția oarbă, formează un cocteil exploziv de ură și fanatism. Să distrugi statui a lui Buddha, sau temple de pe vremea romanilor, doar pentru că le consideri păgâne, ori să tai capul unei femei penru că a plecat la cumpărături singură, fără soțul ei, călcând cutare cutumă, sunt toate roade otrăvite ale aceleiași credințe în autoritatea unui Adevăr unic…” Dan D. Farcaș și personajul său au dreptate. Volumul cuprinde 6 capitole: Întâlnirea, Memoria, Credința, Adevărul, Iubirea și Infinitul titlurile fiind semnificative. Nu insist asupra lor și nici a autorului. Cert este că el are notorietate în spațiul literaturii SF chiar dacă unii autori nu sunt de acord cu viziunile propuse și se bucură de apreciere din partea specialiștilor…” a specificat jurnalistul Gheorghe JURMA.

Vorbind despre autor, jurnalistul Daniel BOTGROS- el însuși autor de literatură SF- a mărturisit bucuria revederii cu autorul care i-a marcat copilăria, adolescența și evoluțiile ulterioare. Dan D. FARCAȘ este acum, cu siguranță, cel mai bun autor de literatură SF din România… Nu vom povesti cartea ci vă vom lăsa curiozitatea lecturii… Eroul cărții suferă un missingtime intrînd într-o lume specială… Autorul are toate premisele să ne convingă de existența Memoriei Universale- Akasha, așa cum noi, acum, datorită evoluției digitale vorbim de cloud, de o sferă care ne înconjoară, de Internet care, în câțiva ani, va fi omniprezent. S-ar putea să fie o copie palidă- acest Internet sau cum se va numi el peste ani- a acelei uimitoare Akasha- Memoria Universală la care, uneori, inițiații au acces. Convorbirile dintre personajele romanului  domnului Farcaș vorbesc și se leagă de acest aspect relatînd întâmplări adevărate în care oameni fără cumul de cunoștințe reușesc să le lege de această Memorie Universală, așa cum poate fi legată telepatia și telekinezia… Autorul a avut această curiozitate din copilărie, a cercetat și a scris multe cărți legate de fenomenul tip OZN- și nu mă refer acum la interpretarea îngustă cu farfuria zburătoare care vine de pe altă planetă, ne vizitează, ne observă și pleacă- fenomenul fiind mult mai complex și mai profund decât credem noi… Se pare că am avut, de-a lungul istoriei, am avut de-a face cu o întrepătrundere între lumea noastră și o altă lume. Sigur, persoanele religioase  nu pun la îndoială aceste apariții, persoanele cu proprie percepție văd altfel aceste apariții. Romanul domnului Farcaș combină ideal aceste concepții, vorbește despre călătoriile inițiatice pe care autorul le-a făcut, de fapt, în realitate și aparțin eroului din volum: în America de Sud, India, în Tibet, călătorii uimitoare și întâlnirea cu fervoarea religiosă… Privind prin această cheie avem o  lume stranie și fascinantă căreia nu-i întelegem toate sensurile… Să nu uităm că și noi, oamenii, avem percepția filtrantă, vedem într-o anumită zonă de lumină sau auzim într-un anumit spectru al sunetului. S-ar putea foarte bine ca lumea aceasta să arate altfel decât ne-o imaginăm și o percepem noi. Suntem în copilăria civilizației, în copilăria umanității, și avem multe trepte spirituale, astrale, de trecut până să ajungem să facem parte, dintr-o eventuală mare familie galactică. Iar acele ființe care sunt, undeva, pe o treaptă mult diferită de a noastră, foarte înaltă, probabil manipulează universul… Conform domnului Farcaș, ne-am putea imagina acel mușuroi de furnici pe care-l observăm. N-o să le trimitem un ambasador, n-o să încercăm să discutăm cu ele, o să luăm câteva, o să le observăm, le examinăm și vom face experimente pe ele apoi o să le dăm drumul. Nu intrăm în contact cu ele pentru că nu avem, deocamdată,  posibilitate de comunicare. Mă încearcă emoția ca de fiecare dată când vorbesc despre cărțile domnului Farcaș pentru că nu știu dacă reușesc să pătrund toate sensurile cărților domniei sale a concluzionat jurnalistul Daniel BOTGROS.

”Eu cred că Dan Dezideriu Farcaș este extraterestru” și-a început discursul, glumind, ing. Iulian GEORGEVICI. ”Toate încercările  mele de a desluși mecanismul lui de gândire se izbesc de o constatare ciudată pentru mine: Dan D. Farcaș gândește, de fiecare dată, altfel. Am citit o bună parte din cărțile scrise, nu toate- cele de matematică nu le-am citit și am descoperit preocupări similare, desigur, ca generații diferite. Eu, una intermediară, Daniel Botgros din generația de mai încoace și sigur, domnul Jurma din generaația ”supremă”… Încercând să deslușesc, prin 1968, misterele din Pădurea Hoia-Baciu, am avut primul contact cu lumea respectivă. Sigur, colecția superbă care ar fi putut să apară și în zilele acestea pentru că ar fi avut, certamente, cititori, a modelat, de-a lungul timpului, foarte multe minți tinere… Sigur, fundamental, ce am înțeles eu de la Dan D. Farcaș: ca matematician și tânăr a constat că 1+1=2 aparent e o axiomă dar, în momentul în care aduni un măr cu alt măr- cele două nefiind entități identice, nici ca masă, nici culoare, poate nici ca soi, nu pot face doi. În clipa respectivă treci într-o paradigmă care te pune pe gânduri: dacă o axiomă aparent fudamentală este pusă sub semnul întrebării, ce se întâmplă cu celelalte lucruri? Dan D. Farcaș a studiat matematici si a lucrat la primul calculator nonmilitar, alfa numeric. Un lucru nemaipomenit în epocă (1962) pentru că toate țările încercau să construiască un limbaj virtual… Era atâta deschidere în mintea tinerilor din anii  ‘60 -’70, erau reviste apărute în care se încerca, parcă, transmitere de informații printr-o perdea osmotică. Parcă cineva, din partea aceea,înceraca să ne studieze iar noi, de aici, nu deslușeam… Fatima, Medjugorje, Muntele Atos, El Camino, dau senzația că există parcă, o permeabilitate și în sens invers dar extrem de greu de pus în explicație. Apocalipsa începe cu ”La început a fost cuvântul”. Evident că la început a fost cuvântul dar în dihotomia dintre lumină și întuneric cuvântul nu avea pe ce să se așeze. Orice întâlnire și orice conversație cu Dan D. Farcaș este o îmbogățire pentru cei ce vin în contact, eu mă bucur că avem prilejul, într-o zi care marchează Reșița din toate punctele de vedere, să ne împărtășească anul care a trecul din existența sa pământeană” a încheiat Iulian GEORGEVICI.

Prezent la eveniment, Nelu HĂLĂLAIE, unul dintre reșițenii neobosiți în gândire, a avut o intervenție spumoasă: ”1+1=2 este o concesiune pe care o fac matematicienii pentru ingineri. Matematicienii evită să facă publice discuțiile despre 0- care sunt adevăratele discuții între ei. Eu nu bănuiesc că domnul profesor e extraterestru, eu sunt sigur. M-aș bucura, dacă ne-ar și spune, că tot s-a vorbit de tipuri andine, din care dintre cele trei linii de învățătură din afară vine: din Aldebaran, Lactee sau din Cassiopeea. Ar putea să ne spună direct… În mitologia andină sunt trei școli de învățătură care au coborât…”. La intervenția ing. Giorgevici cu sublinierea că acolo s-ar fi înființat simbolul 0, matematicianul Hălălaie a replicat ”Simbolul 0 este o concesie făcută de matematicieni contabililor, 1+1= 2 este concesia matematicienilor făcută inginerilor . Dacă domnul profesor ne-ar spune din care cele trei linii de învățătură vine, aș aprecia. A propos de lumină, teorema lui Einstein de care toată lumea ”trage” când vrea să pară deștept, mie mi s-a părut un indicator pentru un prag de coerență. Până la viteza luminii lucrurile merg stabil, de acolo încolo, lucrurile merg altfel. Dacă o să-mi spuneți și linia șamanică e bine dar vreau să-mi spuneți ce părere aveți” a încheiat Nelu HĂLĂLAIE.

Dan D. Farcaș a mulțumit pentru prilejul plăcut de a fi în mijlocul reșițenilor și pentru interesul acordat preocupărilor sale… ”Cei ce vor citi  În așteptarea luminii vor găsi răspunsuri. S-au pus asemenea întrebări încât este greu de răspuns. Mi-ar trebui o săptămână, drept pentru care nu pot da un răspuns la toate întrebările puse…”

Un eveniment de marcă, așa cum este orice întîlnire cu Dan D. Farcaș, întâlnire de la care nu a lipsit maestrul Sabin PAUTZA, coleg cu protagonistul serii, președinte al Societății pentru Cultură METARSIS, organiztoarea evenimentului. (Camelia DUCA)