{"id":11945,"date":"2018-07-31T21:51:10","date_gmt":"2018-07-31T19:51:10","guid":{"rendered":"http:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/?p=11945"},"modified":"2018-11-27T20:03:26","modified_gmt":"2018-11-27T18:03:26","slug":"sarbatoarea-garanei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/?p=11945","title":{"rendered":"S\u0102RB\u0102TOAREA G\u0102R\u00c2NEI"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: justify;\"><strong><a href=\"http:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/wp-content\/uploads\/2018\/07\/cop-garana.jpg\" rel=\"lightbox[11945]\"><img loading=\"lazy\" class=\"alignleft size-full wp-image-11946\" src=\"http:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/wp-content\/uploads\/2018\/07\/cop-garana.jpg\" alt=\"cop garana\" width=\"520\" height=\"200\" srcset=\"https:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/wp-content\/uploads\/2018\/07\/cop-garana.jpg 520w, https:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/wp-content\/uploads\/2018\/07\/cop-garana-160x62.jpg 160w, https:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/wp-content\/uploads\/2018\/07\/cop-garana-163x63.jpg 163w\" sizes=\"(max-width: 520px) 100vw, 520px\" \/><\/a>S\u0102RB\u0102TOAREA G\u0102R\u00c2NEI \/ WOLFSBERGER FEST (4-5 august 2018), edi\u021bia a IV-a <\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>Program :<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong><u>S\u00e2mb\u0103t\u0103,\u00a0\u00a04 august 2018<\/u><\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>&#8211; Ora 16:00 &#8211; \u201cDrumul Crucii \u2013 Drumul vie\u021bii \/ Kreuzweg \u2013 Lebensweg<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u201cDREPT MUL\u0162UMIRE PENTRU VIA\u0162\u0102 \u015eI DIN BUCURIE PENTRU FRUMUSE\u0162EA MUN\u0162ILOR\u201d \/ \u201cALS DANK AN DAS LEBEN UND AUS FREUDE FUR DIE SCH\u00d6NHEIT DER BERGE\u201d<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">VIA CRUCIS\u00a0&#8211; DRUMUL CRUCII\u00a0\/ DRUMUL VIE\u0162II\u00a0&#8211;\u00a0KREUZWEG\/ LEBENSWEG de la G\u0103r\u00e2na (Wolfsberg) s-a n\u0103scut din credin\u0163\u0103 \u015fi din prietenia unei familii\u00a0de germani cu una de rom\u00e2ni.\u00a0Sunt multe feluri de prietenii. Cea mai valoroas\u0103 este, \u00eens\u0103, cea pornit\u0103 din respect. Din respect unul fa\u0163\u0103 de celalalt . Din respect pentru adev\u0103ratele valori. \u00censu\u0219ite aici, ACAS\u0102 \/ HEIMAT, \u00een Banatul Montan, spa\u0163iu multietnic, multicultural \u015fi multiconfesional, \u00een care oamenii au tr\u0103it \u015fi convie\u0163uiesc \u00eempreun\u0103, \u00een \u00een\u0163elegere \u015fi real respect. Valori pe care, odat\u0103 \u00eensu\u0219ite, le purt\u0103m cu noi \u015fi le transmitem, indiferent unde ne vor duce drumurile vie\u0163ii. \u015ei pentru c\u0103 nimeni nu poate reu\u015fi singur, crucea pe care o purt\u0103m ne va p\u0103rea mai u\u015foara l\u00e2ng\u0103 prieteni adev\u0103ra\u0163i. NIHIL SINE DEO.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Pelerinajul, \u00eenso\u021bit de pilde istorisite de c\u0103tre ing.\u00a0\u0218tefan DOROHOI,\u00a0se va dedica anivers\u0103rii a 4 ani de la sfin\u021birea Drumului Crucii, \u00een 3 august 2014.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>&#8211; Ora 21:00<\/strong><strong> &#8211; POIANA PRIETENIEI<\/strong><strong>\u00a0<\/strong><strong>\/ FREUNDSCHAFTWIESE, (l\u00e2ng\u0103 Moara G\u0103r\u00e2na)<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>MINUNAT\u0102-I PRIETENIA, ed. a IX-a, FOC DE TAB\u0102R\u0102 \/ LAGERFEUER<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u201eCel care n-a sim\u0163it niciodat\u0103 farmecul unei prietenii sincere \u015fi dezinteresate nu cunoa\u015fte toat\u0103 fericirea pe care un OM o poate primi de la alt OM.\u201d (Carl Gustav Jung). Focul de tabar\u0103 \u00een care vom arde toate necazurile, r\u0103ut\u0103\u0163ile, g\u00e2ndurile rele, grijile \u0219i nemul\u021bumirile\u00a0 de peste an, va fi aprins la orele 21.00, fix.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0Chitare, poezie, dans, g\u00e2nduri bune, PRIETENIEEEEE!<!--more--><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong><u>Duminic<\/u><\/strong><strong><u>\u0103<\/u><\/strong><strong><u>,\u00a0\u00a05 august 2018<\/u><\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>Ora 11:00 &#8211;<\/strong><strong> Sala de conferin\u0163e a Pensiunii HEIDI din G\u0103r\u00e2na\/ Wolfsberg<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>&#8211; SIMPOZION:\u00a0\u00a0\u201dTradi\u021bii ale comunita\u021bilor din Banat.\u00a0<\/strong><strong>300 de ani de la stabilirea primilor germani \u00een Banat,\u00a0\u00a01718\u00a0<\/strong><strong>&#8211;<\/strong><strong>\u00a02018. 190 ani de la stabilirea germanilor \u00een\u00a0<\/strong><strong>zona G\u0103r\u00e2na \/ Brebu Nou, 1828\u00a0\u2013 2018. Alexander Tietz \u0219i lumea sa.\u201c<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Moderator:\u00a0\u00a0<strong>Werner KREMM<\/strong>, jurnalist, \u201eAllgemeine Deutsche Zeitung f\u00fcr Rum\u00e4nien\u201d\u00a0(ADZ).<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Referen\u021bi: <strong>prof.univ. dr. Smaranda VULTUR<\/strong>, Universitatea de Vest Timi\u0219oara; <strong>conf.\u00a0dr.\u00a0ing. Christian Paul CHIONCEL<\/strong>, prorector Universitatea\u00a0\u201eEftimie Murgu\u201d, vicepre\u015fedinte al Forumului Democratic al Germanilor din\u00a0jude\u021bul Cara\u0219-Severin; <strong>prof.univ.dr.Vasile DOCEA, <\/strong>director general al Bibliotecii Centrale Universitare \u201cEugen Todoran\u201d din Timi\u015foara<strong>;<\/strong><strong> prof. Ana KREMM<\/strong>, scriitor, Colegiul Na\u021bional\u00a0\u201eDiaconovici\u00a0&#8211;\u00a0Tietz\u201d, Re\u0219i\u021ba; <strong>prof. Adela SCHINDLER<\/strong>, Liceul\u00a0\u201eMircea ELIADE\u201d, Re\u0219i\u021ba; <strong>Josef\u00a0 WINTERBERGER<\/strong>, Regensburg, Germania, originar Wolfsberg\/ G\u0103r\u00e2na.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>EXPOZI\u021aIE DOCUMENTAR\u0102: \u201eAlexander Tietz \u0219i lumea sa\u201c\u00a0\u00a0<\/strong>cu prilejul anivers\u0103rii a 120 de ani de la na\u0219tere \u0219i a comemor\u0103rii a 40 de ani de la trecerea \u00een eternitate a etnografului, scriitorului \u0219i pedagogului re\u0219i\u021bean Alexander Tietz (*9 ianuarie 1898 &#8211; \u2020 10 iunie 1978).<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00cen cadrul\u00a0\u00a0Simpozionului vor fi prezentate dou\u0103 car\u021bi:\u00a0\u201eGermanii din Banat prin pove\u0219tile lor\u201d, ed. a II-a, revazut\u0103 \u0219i ad\u0103ugit\u0103, ed. Polirom 2018,\u00a0\u00a0coordonator Smaranda VULTUR\u00a0\u00a0\u0219i prima publicatie, \u00een limba german\u0103, aparut\u0103 \u00een 2018 \u00een Germania, coordonat\u0103 \u00a0de Josef\u00a0 WINTERBERGER,\u00a0\u201eNoi ne amintim.\u00a0Deportarea\u00a0g\u0103r\u00e2nen\u021bilor \u00een\u00a0Rusia\u201d (\u201eWir erinnern uns. Die Deportation der Wolfsberger nach Russland\u201d)<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>&#8211; ora 16.00<\/strong><strong> &#8211; Biserica romano-catolic\u0103 \u201eSf\u00e2nta Tereza de Avila\u201c G\u0103r\u00e2na<\/strong><strong>\u00a0<\/strong><strong>\/ Wolfsberg<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>Sf\u00e2nt\u0103 Liturghie, celebrat\u0103 de pr. Beniamin Palie (Re\u0219i\u021ba) \u0219i pr. Iano\u0219 Varga (Re\u0219i\u021ba)<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>&#8211;\u00a0ora 17.00 &#8211; Curtea\u00a0\u00a0Bisericii romano-catolice\u00a0\u00a0\u201eSf\u00e2nta Tereza de Avila\u201c G\u0103r\u00e2na:<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>Sfin\u021birea\u00a0Monumentului Deporta\u021bilor \u00een fosta Uniune Sovietic\u0103,<\/strong>\u00a0ridicat prin contribu\u021bie localnicilor.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>Ora 17:30 &#8211; Muzeul satului Garana \/ Heimat Stub\u2019n zum Wolfsberg<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>\u00a0EXPOZI\u021aIE DOCUMENTAR\u0102 pe tema deport\u0103rilor in Rusia<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>-Ora 18:00 &#8211; Caminul cultural<\/strong><strong>\u00a0<\/strong><strong>\/ Kulturheim\u00a0\u00a0G\u0103r\u00e2na\/Wolfsberg<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>BAL <\/strong>cu forma\u021bia din comun\u0103 \u00een organizarea localnicilor<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Organizator: Societatea pentru Cultur\u0103 MERASIS- activit\u0103\u021bi \u0219i servicii de cultur\u0103 urban\u0103 \u0219i art\u0103 contemporan\u0103 \u00een parteneriat cu Forumul\u00a0\u00a0Democratic al Germanilor\u00a0din jude\u021bul Cara\u0219-Severin \u0219i cu sprijinul\u00a0Parohiei Romano-Catolice\u00a0\u201eMaria Z\u0103pezii\u201d Re\u0219i\u021ba,\u00a0Bisericii Romano-Catolice\u00a0\u201eSf\u00e2nta Tereza de Avila\u201c G\u0103r\u00e2na\u00a0\/ Wolfsberg, Prim\u0103riei Brebu Nou,\u00a0As. Clubul Economic German Banat (DWC-Banat),\u00a0Cartierului Francez Re\u0219i\u021ba, Gradimex Re\u0219i\u021ba, Gordian Timi\u0219oara, UZP Rom\u00e2nia. (Camelia DUCA)<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span style=\"text-decoration: underline;\"><span style=\"color: #ff0000;\"><strong>U P D A T E\u00a0 \u00a0 1 0\u00a0 \u00a0A u g u s t\u00a0 \u00a02 0 1 8<\/strong><\/span><\/span><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>S\u0103rb\u0103toarea G\u0103r\u00e2nei\/ Wolfsbergerfest &#8211;\u00a0<\/strong>edi\u021bia a IV-a , 4-5 august 2018<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">VIA CRUCIS de la G\u0103r\u00e2na\/ Wolfsberg, localitate aflat\u0103 la poalele mun\u021bilor Semenic\u00a0 \u00een jude\u021bul Cara\u0219-Severin, \u00a0este un traseu cu o lungime de 1.800 de metri \u015fi diferen\u0163\u0103 de nivel de aproape 200 de metri, \u00a0sfin\u021bit \u00een 3 august 2014 de \u00a0Mons. J\u00f3zsef-Csaba P\u00e1l, \u00a0la vremea respectiv\u0103 canonic de Timi\u015foara, arhidiacon al Banatului Montan, \u00a0cel pe care care Sf\u00e2ntul P\u0103rinte Papa Francisc l-a numit Episcop romano-catolic de Timi\u0219oara \u00a0\u00een data de 16 mai 2018. VIA CRUCIS s-a n\u0103scut ca necesitate\u00a0 fireasc\u0103 \u00a0de marcare a traseului p\u00e2n\u0103 la Crucea de pe Dealul Kasarnului ridicat\u0103 de doua familii prietene, una de germani: Josefine, Josef, Martina u. Edmund Winterberger \u2013 originari din G\u0103r\u00e2na \u0219i una de rom\u00e2ni, proprietari de cas\u0103 de vacan\u021b\u0103 aici: Camelia, Lucian \u0219i Vlad-Elian Duca, cruce sfin\u021bit\u0103 de preot Eduard Kandler, ultimul paroh de la G\u0103r\u00e2na\/ Wolfsberg- Brebu-Nou\/ \u00a0Wedenthal \u00een 7 septembrie 1997. Ridicat\u0103 \u00a0\u201cDREPT MUL\u0162UMIRE PENTRU VIA\u0162\u0102 \u015eI DIN BUCURIE PENTRU FRUMUSE\u0162EA MUN\u0162ILOR\u201d \/\u00a0 \u201cALS DANK AN DAS LEBEN UND AUS FREUDE FUR DIE SCH\u00d6NHEIT DER BERGE\u201d \u00a0este punctul terminus al pelerinajului ce se desf\u0103\u0219oar\u0103, \u00een fiecare an, \u00een prima zi a evenimentelor ce stau sub auspiciile Zilelor G\u0103r\u00e2nei.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">S\u00e2mb\u0103t\u0103, 4 august 2018, am plecat \u00een pelerinaj pe VIA CRUCIS \u00eenso\u021bi\u021bi de o ploaie molcom\u0103, r\u0103coritoare \u00eentr-un august extrem de torid, \u00eenso\u021bi\u021bi, la fel ca \u00een anul precedent, de c\u00eete o pild\u0103 rostit\u0103, la fiecare sta\u021bie de pe traseu, de unul dintre prietenii pe care ai senza\u021bia c\u0103 \u00eei \u0219ti de o via\u021b\u0103- \u0218tefan Dorohoi. Pildele ne-au dat teme de g\u00e2ndire: \u201dmerit\u0103 s\u0103-\u021bi strici prietenia cu un prieten pentru alt prieten? \u201d, \u201dcum gre\u0219esc copiii fa\u021b\u0103 de p\u0103rin\u021bi?\u201d, \u201dIisus ne las\u0103 liberul arbitru. Cum proced\u0103m?\u201d, \u201dNastratin Hogea \u2013filozoful h\u00e2tru \u0219i parabola sem\u0103n\u0103torului\u201d,\u00a0 \u201d\u00eentoarcerea fiului risipitor\u201d,\u00a0 \u201dparabola lui Iosif, fiul lui Iacob, din Vechiul Testament, tr\u0103dat de fra\u021bi \u0219i v\u00e2ndut de israeli\u021bi \u00een Egipt\u201d. \u201drobia, sclavia everilor din Egipt \u201d, \u201dIosif \u0219i minunile \u00eenf\u0103ptuite \u00een Egipt\u201d, \u201drobia evreilor \u0219i via\u021ba lor \u00een Egipt \u201d, \u201dparabola zg\u00e2rceniei lui Arvinte \u201d, \u201dparabola oii r\u0103t\u0103cite\u201d, \u201dparabola neghinii din gr\u00e2u\u201d, \u201dparabola \u00eenjunghierii lui Isus pe cruce si vinov\u0103\u021bia suli\u021ba\u0219ului\u201d, sta\u021bia cu num\u0103rul 13 amintindu-ne c\u0103 suntem to\u021bi p\u0103c\u0103to\u0219i prin parabola \u201dcine n-a p\u0103c\u0103tuit s\u0103 arunce primul cu piatra \u00een Maria Magdalena\u201d.\u00a0 Celor patrusprezece povestiri rostite cu har \u0219i \u00een\u021belepciune de \u0218tefan Dorohoi li s-a ad\u0103ugat, la Cruce, un mit chinezesc consemnat de Confucius: \u201dLa \u00eenceputurile Lumii, Dumnezeu a trimis 2 scribi s\u0103 consemneze ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat. \u00centr-o zi torid\u0103 s-au dus s\u0103 se r\u0103coreasc\u0103 l\u0103s\u00e2nd catastifele deschise. Trec\u00e2nd, din \u00eent\u00e2mplare pe l\u00e2ng\u0103 ele, un t\u00e2n\u0103r a v\u0103zut c\u0103 destinul s\u0103u urma s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103 a doua zi, s\u0103 moar\u0103 chiar c\u00e2nd \u00eemplinea 20 de ani. \u00cendr\u0103zne\u021b, modific\u0103 v\u00e2rsta, ad\u0103ug\u00e2nd \u00een fa\u021b\u0103 un 1, v\u00e2rsta devenind \u00een catastif 120 de ani \u0219i pleac\u0103. \u00centor\u0219i, scribii au sim\u021bit c\u0103 ceva este \u00een neregul\u0103 dar nu stiau ce. A doua zi, destinul t\u00e2n\u0103rului nu s-a \u00eemplinit \u0219i scribii \u0219i-au dat seama ce se \u00eent\u00e2mplase. L-au c\u0103utat pe t\u00e2n\u0103r pentru c\u0103, atunci ca \u0219i acum, cel care face un \u00eenscris este singurul\u00a0 care \u00eel poate modifica \u0219i este obligat s\u0103 o fac\u0103. Asta este cutuma. L-au g\u0103sit, l-au adus \u00een fa\u021ba catastifelor dar t\u00e2n\u0103rul a refuzat pentru c\u0103 nu vroia s\u0103 moar\u0103. Au intrat \u00een negociere pentru c\u0103 nu putea trece ziua \u0219i au ajuns la cifra de 70. Confucius conchide c\u0103 \u00een via\u021ba noastr\u0103 este un destin pe care suntem obliga\u021bi s\u0103-l parcurgem. C\u00e2te o dat\u0103 mergem pe drumul bun, alt\u0103 dat\u0103 pe drum gre\u0219it, da, cu siguran\u021b\u0103, vom ajunge la final. Depinde pe unde c\u0103lc\u0103m \u0219i cum negociem cu via\u021ba, pentru c\u0103 via\u021ba noastr\u0103 este o permanent\u0103 negociere cu destinul nostru. Ovidiu spune, de fapt, \u00een &lt;Metamorfoze&gt;: &lt;&lt;Eu v\u0103d drumul cel bun, dar de ce nu pot merge pe el, nu \u0219tiu.&gt;&gt; \u201d. Pildele scurte rostite de \u0218tefan Dorohoi ne-au \u00eenso\u021bit pe VIA CRUCIS\u00a0 \u00een mod firesc, opririle \u00een dreptul celor 14 sta\u021bii conferindu-ne momente de r\u0103gaz, medita\u021bie \u0219i reg\u0103sire de sine, preg\u0103tindu-ne, neostentativ, pentru bucuria finalului. Crucea \u0219i peisajul de vis; deschiderea sufletului spre natur\u0103, spre cei de l\u00e2ng\u0103 noi, reg\u0103sirea de sine, comuniunea cu Divinitatea, mul\u0163umire pentru via\u0163\u0103 \u0219i bucuria frumuse\u0163ii naturii,\u00a0 a familiei \u0219i a prietenilor al\u0103turi de care \u00ee\u021bi \u00eempline\u0219ti destinul. Pentru c\u0103 nimeni nu poate reu\u015fi singur, crucea pe care o purt\u0103m ne va p\u0103rea mai u\u015foara l\u00e2ng\u0103 prieteni adev\u0103ra\u0163i. \u00centr-un timp al reg\u0103sirii de sine, al credin\u0163ei \u015fi al speran\u0163ei, cu ochii a\u0163inti\u0163i \u015fi cu inima deschis\u0103 asupra lumii \u00een care tr\u0103im, acum, mai mult ca niciodat\u0103, avem nevoie de repere, avem nevoie de credin\u021b\u0103. NIHIL SINE DEO!<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Samb\u0103t\u0103, 4 august 2018, t\u00eerziu \u00een seara, dup\u0103 ora 21:00, \u00een POIANA PRIETENIEI \/ FREUNDSCHAFTWIESE, (l\u00e2ng\u0103 Moara G\u0103r\u00e2na), s-a aprins cel de-al IX-lea FOC DE TAB\u0102R\u0102 \/ LAGERFEUER.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u201eCel care n-a sim\u0163it niciodat\u0103 farmecul unei prietenii sincere \u015fi dezinteresate nu cunoa\u015fte toat\u0103 fericirea pe care un OM o poate primi de la alt OM.\u201d (Carl Gustav Jung). A\u0219ezat, cu ani \u00een urm\u0103, sub genericul MINUNAT\u0102-I PRIETENIA, focul de tab\u0103r\u0103 adun\u0103 laolalt\u0103 rom\u00e2ni, germani, maghiari, s\u00eerbi, francezi, austrieci,\u00a0 localnici \u0219i oaspe\u021bi, prieteni vechi \u0219i noi, cunoscu\u021bi \u0219i necunoscu\u021bi. Ne-am sim\u021bit , din nou, bine \u00eempreun\u0103. Focul a fost aprins, greu din cauza lemnelor udate de ploaia nelipsit\u0103 \u00een dup\u0103-amiezile verii 2018, de una dintre familiile frumoase din Re\u0219i\u021ba: Nicoleta \u0219i Christian Chioncel cu cei doi fii: Paul \u0219i Robert. Noroc cu prietenii Sepp Winterberger \u0219i Helmuth Kierer care au adus c\u00e2teva lemne uscate de prin vecini. A\u0219a ne-am putut bucura, \u0219i anul acesta, de un adev\u0103rat foc de tab\u0103r\u0103 \u00een care am ars, ca de obicei, toate necazurile, nemul\u021bumirile, r\u0103ut\u0103\u021bile \u0219i durerile de peste an. Am tr\u0103it o nou\u0103 sear\u0103 frumoas\u0103 cu gula\u0219 la ceaun \u2013 buuuun taaare, mul\u021bumim Dani, Roxana \u0219i Ramona, cu muzic\u0103 la chitare mul\u021bumim Lucian, Gipsy, George,\u00a0 Marianne, Amber \u0219i \u00a0Evald, Vali, Sever, Geta, Cristi, Dorina, Adi, Hugo, Smaranda, Camelia, Vasile, Cristi, Nicoleta, Kati, Virgil, Ancuta, \u0218tefan, Adriana, Doina, Petric\u0103, \u00a0Fini, Iulius- Sepp, Mircea, Mireille,\u00a0 Claudiu, Sara, \u00a0Cristi, Alexander, Horst, Edith, Andrei, Adriana, Mariana, Nelu, Puiu, Felicia, Cosmin, Lili, Adi, Resi, Mari \u0219i tuturor celor prezen\u021bi. Mul\u021bumiri \u0219i men\u021biune special\u0103 \u00a0forma\u021biilor de dansuri germane din tab\u0103ra DEUTSCH MIT SPASS, minuna\u021bilor Johanna \u0219i Gerhard Kreicek (Graz, Austria), pasiona\u021bi de dans popular, cei care sus\u021bin anual, material \u0219i logistic, taberele de instruc\u021bie de la G\u0103r\u00e2na de peste 20 de ani. A fost un DANS AL F\u0102CLIILOR spectaculos \u0219i un IMN AL PRIETENIEI: Minunat\u0103-i prietenia! c\u00e2ntat din or\u0103 \u00een or\u0103. O sear\u0103 care ne-a \u00eenc\u0103rcat bateriile pentru \u00eenc\u0103 un an, cu g\u00e2nduri bune.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Imnul prietniei. MINUNAT\u0102-I PRIETENIA: Unde stai? Pe ce str\u0103du\u021b\u0103?\/ Unde casa \u021bi-ai mutat?\/ Poate-n noua ta c\u0103su\u021b\u0103\/ Va mai fi o c\u0103m\u0103ru\u021b\u0103\/ Pentru mine, de-nchiriat.\/\/ Vreau s\u0103 fiu vecin cu tine\/ Cum am fost \u0219i p\u00e2n\u0103-acum\/ Iar c\u00e2nd noaptea, tainic, vine\/ Tu s\u0103 ba\u021bi \u00een geam la mine\/ \u0218i s\u0103 spui c\u0103 prieten mi-e\u0219ti.\/\/ Minunat\u0103-i prietenia\/ Cel mai scump \u0219i drag cuv\u00e2nt\/ O-n\u021beleg numai aceeia\/ Care-n via\u021b\u0103 \u0219tiu a fi\/ Omeno\u0219i cu oamenii\/\/.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Duminic\u0103, 5 august 2018, ora 11:00, \u00een Sala de conferin\u0163e a Pensiunii HEIDI din G\u0103r\u00e2na\/ Wolfsberg a avut loc SIMPOZIONUL: \u201dTradi\u021bii ale comunita\u021bilor din Banat. 300 de ani de la stabilirea primilor germani \u00een Banat, 1718 \u2013 2018. 190 ani de la stabilirea germanilor \u00een zona G\u0103r\u00e2na \/ Brebu Nou, 1828 \u2013 2018. Alexander Tietz \u0219i lumea sa.\u201c Moderatorul simpozionului a fost jurnalistul \u00a0Werner KREMM, de la \u201eAllgemeine Deutsche Zeitung f\u00fcr Rum\u00e4nien\u201d (ADZ) iar referen\u021bi: prof.univ. dr. Smaranda VULTUR, Universitatea de Vest Timi\u0219oara; conf. dr. ing. Christian Paul CHIONCEL, prorector Universitatea \u201eEftimie Murgu\u201d din Re\u0219i\u021ba, vicepre\u015fedinte al Forumului Democratic al Germanilor din jude\u021bul Cara\u0219-Severin, prof.univ.dr.Vasile DOCEA, director general al Bibliotecii Centrale Universitare \u201cEugen Todoran\u201d din Timi\u015foara; prof. Ana KREMM, scriitor, Colegiul Na\u021bional \u201eDiaconovici \u2013 Tietz\u201d, Re\u0219i\u021ba; prof. Adela SCHINDLER, Liceul \u201eMircea ELIADE\u201d, Re\u0219i\u021ba. A fost prezentat volumul coordonat de Josef\u00a0 WINTERBERGER, Regensburg, Germania, originar Wolfsberg\/ G\u0103r\u00e2na: \u201dWir erinnern uns. Die Deportation der Wolfsberger nach Russland\u201d (\u201eNoi ne amintim. Deportarea g\u0103r\u00e2nen\u021bilor \u00een Rusia\u201d), volum la care a colaborat o alt\u0103 localnic\u0103, Martina Zels. Jurnalistul Werner Kremm a deschis simpozionul\u00a0 declar\u00e2nd\u00a0 deschis\u0103 EXPOZI\u021aIA \u00a0DOCUMENTAR\u0102: \u201eAlexander Tietz \u0219i lumea sa\u201c expozi\u021bie dedict\u0103 anivers\u0103rii a 120 de ani de la na\u0219tere \u0219i a comemor\u0103rii a 40 de ani de la trecerea \u00een eternitate a etnografului, scriitorului \u0219i pedagogului re\u0219i\u021bean Alexander Tietz (*9 ianuarie 1898 \u2013 \u2020 10 iunie 1978). P\u00e2n\u0103 nu demult director al Colegiului Na\u021bional Diaconivici-Tietz din Re\u0219i\u021ba, prof. Ana KREMM, realizatoarea expozi\u021biei a prezentat publicului\u00a0 date extrem de importante din via\u021ba celui care d\u0103 nume celui mai vechi liceu re\u0219i\u021bean. Coordonatoare a proiectului demarat \u00een anul 2008 c\u00e2nd de\u021binea func\u021bia de director al actualului Colegiu Na\u021bional \u201dDiaconovici-Tietz\u201d, Ana KREMM \u00a0a transformat cele trei volume din seria \u201dC\u0103l\u0103tor prin Banatul Montan\u201d semnate Alexander Tietz \u00een opere ilustrate pentru copii, autorul fiind transformat \u00eentr-un bunic ce spune pove\u015fti de demult elevilor. Pentru prima dat\u0103, legendele lui Tietz sunt traduse \u00een limbile maghiar\u0103, croat\u0103 \u015fi englez\u0103. Astfel, Alexander Tietz transcede barierele unei limbi. Ne adres\u0103m tuturor copiilor din Banatul de Munte dar mai ales operatorilor de turism ce ar putea exploata zona plec\u00e2nd de la elemente culturale. Exist\u0103 trei itinerarii prezentate \u00een aceste c\u0103r\u0163i \u2013 Drumul fierului (Re\u015fi\u0163a-Boc\u015fa-Dognecea-Oravi\u0163a-Anina), Cheile Cara\u015fului \u015fi zona turistic\u0103 V\u0103liug-Semenic. Poate, astfel, turi\u015ftii vor reu\u015fi s\u0103 ne cunoasc\u0103 \u015fi altfel dec\u00e2t prin m\u00e2ncare, b\u0103utur\u0103 sau peisaj. Dac\u0103 acea cas\u0103 de la munte a omului de cultur\u0103 Alexander Tietz a disp\u0103rut, noi credem c\u0103 i-am construit o cas\u0103 spiritual\u0103, prin aceste volume\u201c, a spus Ana Kremm vorbind despre proiectul realizat la Colegiul Na\u021bional \u201dDiaconovici-Tietz\u201d din Re\u0219i\u021ba. Expozi\u021bia panotat\u0103 \u00een sala de conferin\u021be a Pensiunii Heidi din G\u0103r\u00e2na a adus \u00een fa\u021ba privitorilor cr\u00e2mpeie din via\u021ba \u0219i opera lui Alexander Tietz. N\u0103scut 9 ianuarie 1898 la Re\u0219i\u021ba \u0219i trecut la Domnul \u00een 10 iunie 1978, tot la Re\u0219i\u021ba \u00een urma unui tragic accident de ma\u0219in\u0103, descendent al unei vechi familii de intelectuali, \u00a0Alexander Tietz se \u00eenrude\u0219te, pe linie matern\u0103, cu primul enciclopedist rom\u00e2n, Corneliu Diaconovici. Absolvent de \u0219coal\u0103 primar\u0103 la Re\u0219i\u021ba \u0219i gimnazial\u0103 la Timi\u0219oara, cu \u00a0studii germanistice la Budapesta \u0219i Cluj, cadru didactic, din 1920, Alexander Titz pred\u0103, \u00een ora\u0219ul de pe B\u00e2rzava, timp de peste 40 de ani german\u0103, francez\u0103, englez\u0103, rus\u0103 \u0219i latin\u0103. Realizeaz\u0103 c\u0103l\u0103torii de studii \u00een Austria, Germania, Italia \u0219i, vreme de mai mul\u021bi ani, este editorul publica\u021biei \u201eReschitzaer Zeitung\u201d. Organizator de excursii \u00een fabulosul Banat Montan, face pionierat \u00een turism. Este implicat profund \u00een via\u021ba cultural\u0103 fiind instructor al unor forma\u021bii de amatori pun\u00e2nd \u00een scen\u0103 mici opere, operete \u0219i concerte. Din anii 1920 dateaz\u0103 primele sale preocup\u0103ri de etnograf, prin articole publicate \u00een ziare \u0219i reviste privind graiurile re\u0219i\u021bene \u201dReschitzaer Redensarten\u201d. Av\u00e2nd ca model asocia\u021bia &#8222;Wandervogel&#8221;, \u00eenfiin\u021bat\u0103 \u00een 1901 \u00een Steglitz, Germania, a \u00eenfiin\u021bat \u00een 1923 asocia\u021bia \u201dWandervogel\u201d din Re\u0219i\u021ba, care avea ca obiectiv drume\u021biile \u0219i cultivarea c\u00e2ntecelor populare. Grupa \u201dWandervogel\u201d din Re\u0219i\u021ba \u0219i-a achizi\u021bionat un sediu propriu, renovat prin munca voluntar\u0103 a membrilor. \u00cen sediu au avut loc reprezenta\u021bii teatrale. Grupa Wandervogel din Re\u0219i\u021ba se subordona asocia\u021biei &#8222;S\u00fcdostdeutscher Wandervogel&#8221; dar, dup\u0103 ce asocia\u021biei din Germania i s-a al\u0103turat, \u00een 1932,\u00a0 Asocia\u021bia Na\u021bional-socialist\u0103 a mi\u0219c\u0103rii autoajutor\u0103rii din Rom\u00e2nia (Verband der Nationalsozialistischen Selbsthilfebewegung in Rum\u00e4nien), Grupa \u201dWandervogel\u201d din Re\u0219i\u021ba \u0219i-a \u00eencetat activitatea. Debutul literar a avut loc \u00een 1939 \u00een publica\u021bia \u201dRe\u0219i\u021ba\u201d cu o serie de 13 articole \u00een limba rom\u00e2n\u0103 cu titlul &#8222;Cr\u0103i\u0219ori din s\u0103la\u0219ul meu&#8221;. \u00cen 1940 Alexander Tietz a \u00eenceput s\u0103 culeag\u0103 pove\u0219ti populare, zicale \u0219i povestiri germane din G\u0103r\u00e2na, Cara\u0219-Severin (Wolfsberg) \u0219i V\u0103liug, Cara\u0219-Severin (Franzdorf), din 1942 extinz\u00e2ndu-\u0219i cercet\u0103rile la folclorul rom\u00e2nesc, croat \u0219i s\u00e2rbesc din Banat. A cules peste 1.000 de texte (povestiri, basme, balade \u0219.a.) \u00een c\u0103l\u0103toriile sale \u00een zeci de localit\u0103\u021bi, de la informatori rom\u00e2ni, germani, slovaci, cra\u0219oveni, s\u00e2rbi, italieni. Colaboreaz\u0103 la publica\u021bii de limb\u0103 german\u0103, uneori \u0219i de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103. Colaborarea principal\u0103, \u00een perioada interbelic\u0103, la ,,Reschitzaer Zeitung&#8221; iar dup\u0103 r\u0103zboi\u00a0 la cotidianul \u201dNeuer Weg\u201d. Public\u0103 \u00een presa local\u0103 \u00a0precum \u0219i \u00een presa din Austria \u0219i Germania, \u00een limbile rom\u00e2n\u0103 \u0219i german\u0103. Debuteaz\u0103 \u00een 1956 cu volumul \u201eSagen und M\u00e4rchen aus den Banater Bergen\/ Legende \u0219i pove\u0219ti din Mun\u021bii Banatului\u201d, bine primit at\u00e2t de public, c\u00e2t \u0219i de speciali\u0219ti \u0219i pres\u0103. Urmeaz\u0103: \u201eDas Zauberbr\u00fcndl. M\u00e4rchen aus den Banater Bergen \/ Izvorul fermecat: pove\u0219ti din Mun\u021bii Banatului\u201d, 1958; \u201eWo in den T\u00e4lern die Schlote rauchen. Ein Lesebuch\/ Unde fumeg\u0103 co\u0219urile prin v\u0103i. O carte de citit\u201d, 1967, \u0219i \u201eM\u00e4rchen und Sagen aus dem Banater Bergland\/ Pove\u0219ti \u0219i legende din Banatul Montan\u201d, 1979. Las\u0103 \u00een manuscris \u00a0\u201eMedita\u021bii filosofice\u201d- \u00a0\u201erod al lecturii \u0219i aprofund\u0103rii unei pleiade de filosofi, \u00eentre care-l a\u0219ez \u0219i pe Lucian Blaga\u201d. Expozi\u021bia documentar\u0103 \u201eAlexander Tietz \u0219i lumea sa\u201c men\u021bine treaza \u00een memoria colectiv\u0103 figura renumitului etnolog, scriitor \u0219i profesor Alexander Tietz, reprezentant de marc\u0103 al etniei germane din Banat.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u201dTradi\u021bii ale comunita\u021bilor din Banat. 300 de ani de la stabilirea primilor germani \u00een Banat,\u00a0 1718 \u2013 2018. 190 ani de la stabilirea germanilor \u00een zona G\u0103r\u00e2na \/ Brebu Nou, 1828 \u2013 2018\u201d- o tem\u0103 extrem de complex\u0103 a cuprins expuneri ale prof.univ. dr. Smaranda VULTUR, Universitatea de Vest Timi\u0219oara; conf. dr. ing. Christian Paul CHIONCEL, prorector Universitatea \u201eEftimie Murgu\u201d, vicepre\u015fedinte al Forumului Democratic al Germanilor din jude\u021bul Cara\u0219-Severin, prof.univ.dr.Vasile DOCEA, director general al Bibliotecii Centrale Universitare \u201cEugen Todoran\u201d din Timi\u015foara; prof. Adela SCHINDLER, Liceul \u201eMircea ELIADE\u201d, Re\u0219i\u021ba.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Prof.univ.dr. Smaranda VULTUR a prezentat edi\u021bia a II-a a volumului al c\u0103rui coordonator este: \u201dGermanii din Banat prin povestirile lor\u201d, volum ap\u0103rut cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe al Germaniei \u00een baza unei decizii emise de Parlamentul German. \u201dSunt trei secole de c\u00eend primii germani au fost coloniza\u0163i \u00een Banat, prezen\u0163a lor juc\u00eend un rol important \u00een regiune at\u00eet din punct de vedere economic, c\u00eet \u015fi politic \u015fi cultural. \u00centr-o a doua edi\u021bie rev\u0103zut\u0103 \u0219i considerabil ad\u0103ugit\u0103, volumul coordonat de Smaranda Vultur reune\u015fte interviuri autobiografice \u015fi studii antropologice despre minoritatea german\u0103 din Banat, care creioneaz\u0103 imaginea de ieri \u015fi de azi a unei etnii, precum \u015fi repere importante ale istoriei sale sociale. Prin interviurile de tip \u201epovestea vie\u0163ii\u201d s\u00eent prezentate destine individuale, obiceiuri, tradi\u021bii, locurile r\u0103mase \u00een memoria etnicilor germani, precum \u015fi odiseea celor deporta\u0163i \u00een URSS \u00een 1945 \u015fi \u00een B\u0103r\u0103gan \u00een 1951. M\u0103rturiile celor care au traversat perioada de nazificare, r\u0103zboiul, care au pierdut prin expropriere sau colectivizare accesul la transmiterea bunurilor, au cunoscut la o v\u00eerst\u0103 extrem de fraged\u0103 deport\u0103rile, separarea de familie \u015fi munca epuizant\u0103 s\u00eent mai dramatice, mai \u00eenc\u0103rcate de emo\u0163ii atunci c\u00eend cei care relateaz\u0103 nu au c\u00ee\u015ftigat prin trecerea timpului o anume deta\u015fare \u015fi distan\u0163are analitic\u0103. S\u00eent \u2013 \u00een cazul deporta\u0163ilor \u00een URSS mai ales (jum\u0103tate dintre interviuri fiind cu unii dintre ei) \u2013 adev\u0103rate pove\u015fti de supravie\u0163uire, f\u0103r\u0103 tonalit\u0103\u0163i eroizante, care le-ar face mai pu\u0163in credibile. Descrierile condi\u0163iilor din lag\u0103r s\u00eent uneori cinematografice, apropiindu-se prin detalii de puterea de impact a unui text literar, pe principiul c\u0103 realitatea, \u00een condi\u0163ii extreme, concureaz\u0103 fic\u0163iunea.\u201d Au fost prezentate interviuri cu germani din Banat care au fost deporta\u021bi \u00een Rusia, cu urma\u0219i ai acestora \u0219i imagini cu forografii vechi- documente, indubitabil, de o valoare documentar\u0103 cert\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Parte a echipei care a luat interviuri pentru volumul coordonat de Smaranda VULTUR GERMANII DIN BANAT prin pove\u0219tile lor, prof. Adela LUNGU-SCHINDLER a subliniat: \u201e\u00centre numeroasele c\u0103r\u0163i care apar \u00een zilele noastre, rar se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 se reia vechi proiecte. Germanii din Banat prin povestirile lor, \u00een coordonarea Smarandei Vultur demonstreaz\u0103 c\u0103 mai exist\u0103 \u015fi asemenea situa\u0163ii. Reeditare volumului a fost posibil\u0103 \u015fi datorit\u0103 sprijinului acordat de Ministerului Afacerilor Externe al Germaniei \u00een baza unei decizii emise de Parlamentul German, \u015fi a ajutorul Funda\u021biei \u201eHanns Seidel\u201d\u2013 Rom\u00e2nia, dar mai ales din dorin\u0163a autoarei de a se reapuca de o munc\u0103 istovitoare \u00eencept\u0103 cu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103. Prima edi\u0163ie e din 2000 \u015fi a ap\u0103rut la editura Paideia din Bucure\u015fti. Edi\u0163ia mai nou\u0103 e reluat\u0103 \u00een 2018 la Ia\u015fi, la Polirom, fiind revizuit\u0103 \u015fi consistent ad\u0103ugit astfel \u00eenc\u00e2t num\u0103rul de pagini aproape c\u0103 s-a dublat, iar materialul e complet restructurat.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Cartea are propria poveste, fiind rezultatul muncii unui colectiv mai mare coordonat de Smaranda Vultur \u015fi \u00ee\u015fi are unul din punctele de plecare \u00een Grupul de Antropologie cultural\u0103 \u015fi Istorie oral\u0103 al Funda\u0163iei \u201eA treia Europ\u0103\u201d din Timi\u015foara. Reperele introductive fixeaz\u0103 contextul mai general istoric \u015fi cultural legat de comunitatea german\u0103 din Banat. Prefa\u0163a Smarandei Vultur e urmat\u0103 de studiile istoricilor Rudolf Graff, Germanii din Banat sau istoria dintre dou\u0103 emigr\u0103ri. Cercul care s-a \u00eenchis \u015fi Valeriu Leu Imaginea germanului la rom\u00e2nii din Banat. Anecdota \u201eidentitar\u0103\u201d a lui P. Nemoianu despre M\u00e2\u0163ul neam\u0163ului \u015fi m\u00e2\u0163ul rom\u00e2nului vine s\u0103 completeze \u00eentr-o alt\u0103 not\u0103 imaginarul creat de cele dou\u0103 etnii.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Volumul se folose\u015fte de metoda istoriei orale ca mijloc de investigare, povestea vie\u0163ii d\u0103 o alt\u0103 perspectiv\u0103, uneori nea\u015fteptat\u0103, asupra istoriei. Un punct de vedere profund subiectiv care e menit s\u0103 transforme statisticile \u015fi cifrele \u00een complexe pove\u015fti de via\u0163\u0103, dest\u0103inuite cu emo\u0163ie de interlocutori. Istoria mare se reflect\u0103 astfel \u00een neneum\u0103ratele fa\u0163ete \u015fi ni se dezv\u0103luie ca o poveste, a\u015fa cum a fost perceput\u0103 de memebrii unei comunit\u0103\u0163i entice. Sebastian Krauter, Margareta Ebner, Walter Schmidt, \u015etefan Boleraz, Ignaz Bernhard Fischer, Ronald Wiest, Puiu Stan, Carol Bereznyak, Karl Windberger Sz\u00e9lhegyi, Waldemar Faber, Gabriela Murgu, Elisabeta Schuster, Tiberius Huszka, Tiberius Huszka, Eva Pascu, Johann Schaftari \u0219i Anna Schaftari, Francisca Schultz, Irina Stanciu, Katharina K\u00fchn, Eva Csilcser, Victoria Koch, Stefanie Reimyer, Barbara Rasovan, Ana Funtek, Magdalena Ko\u015far, Alfred Ko\u015far, Margareta Oglind\u0103, Margareta Docea, Hans Damas, Cristina-Margareta Renard, Ana Schreiber, Peter Cocron, Nikolaus Wiewe, Maria Tremmel, Anne Marie Pfaffl, Ferdinand Rank, Karl Singer, Edith Singer, Ioan Fernbach sunt mai mai mult dec\u00e2t ni\u015fte nume \u00een\u015firuite \u00eentr-un cuprins de carte, sunt vie\u0163i tr\u0103ite, fiecare o lume \u00een sine, fiecare \u00een confruntare cu marea Istorie. Pe de alt\u0103 parte, Adrian Onica, Roxana P\u0103tra\u015fcu Onica, \u015etefana-Oana Ciortea-Neam\u0163iu, Gabriela Panu, Adela Lungu-Schindler, Iulia Sur, Tonia Mari\u015fescu, Daria-Maria Jurca, Smaranda Vultur, Simona Adam, Ramona Maghe\u0163, Gilda V\u0103lcan, Mihai Cr\u00eeznic, Mirela Daniela Golovescu, Elena Palo\u015fan, Alexandra Dorca, Voichi\u0163a N\u0103chescu, Daria Maria Jurca, Antonia Komlosi sunt autorii interviurilor publicate, \u00een fapt pove\u015fti de via\u0163\u0103 pe care le-au selectat, \u00eenregistrat \u015fi transcris. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor am amintit lista intervieva\u0163ilor \u015fi a celor care au f\u0103cut interviurile, fiindc\u0103 Germanii din Banat prin povestirile lor este o carte cu mai mul\u0163i \u201eautori\u201d, fiecare av\u00e2nd partea lui de contribu\u0163ie. Din m\u0103rturisirile particulare, volumul reface imaginea de ieri \u015fi de azi a germanului b\u0103n\u0103\u0163ean. Pove\u015ftile de via\u0163\u0103 cuprind\u00a0 rememor\u0103ri legate de existen\u0163a unei etnii, obiceiuri, tradi\u0163ii, rela\u0163ii de familie \u015fi interumane \u00een general, buc\u0103t\u0103rie, timp liber, locuri, \u00eentr-un cuv\u00e2nt tot ce cuprinde via\u0163a uman\u0103 \u00een \u0163es\u0103tura ei. Cu recuren\u0163\u0103 sunt prezente aspecte dramatice precum deport\u0103rile \u00een URSS \u015fi B\u0103r\u0103gan, lag\u0103rul de concentrare, \u00eenchisoarea, r\u0103zboiul. Unele sunt m\u0103rturisiri dureroase \u00een care vorbitorii retr\u0103iesc momente tragice, c\u00e2teodat\u0103 neput\u00e2nd povesti p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t despre ele, alteori dornici s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 suferin\u0163a lor pentru ca lumea s\u0103 \u015ftie. Dac\u0103 istoria oral\u0103 e dedicat\u0103 celor mul\u0163i \u015fi anonimi, ei \u00ee\u015fi reclam\u0103 cu hot\u0103r\u00e2re dreptul de a spune mai departe, iar interviul de tip \u201epovestea vie\u0163ii\u201d le d\u0103 prilejul ca vocea s\u0103 le fie auzit\u0103, s\u0103 lase \u00een urm\u0103 o poveste real\u0103, care \u00eei define\u015fte. Sunt povestitori care \u00ee\u015fi recontureaz\u0103 existen\u0163a prin \u00eensu\u015fi gestul povestirii. Pentru c\u0103 m\u0103rturisirile peste timp au \u015fi acest rol: actul de a povesti este unul ordonator, \u00eentemeietor chiar. Omul se distan\u0163eaz\u0103 de eveniment, \u00eencear\u0103 s\u0103-i g\u0103seasc\u0103 un sens existen\u0163ei \u00een raport cu situa\u0163ia tr\u0103it\u0103.\u00a0 Acesta este \u015fi unul din meritele metodei de cercetare a c\u0103r\u0163ii: al\u0103turi de aspectul documentar despre o epoc\u0103 \u015fi o etnie, ea func\u0163ioneaz\u0103 \u015fi ca o form\u0103 de dest\u0103inuire personal\u0103 \u015fi de redefinire personal\u0103\u201d, a conchis\u00a0 prof. Adela LUNGU-SCHINDLER.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Werner KREMM, jurnalist la ADZ, moderatorul simpozionului a completat \u201d&#8230;A\u0219 vrea s\u0103 v\u0103 re\u021bin aten\u021bia cu o forografie din seria de fotografii realizate de Edmund H\u00f6fer (1933-2014, n.a.) cu 150 de oameni de diferite meserii, fotografii pe care le-a publicat \u00a0timp de 150 de s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een pagina cultural\u0103 a ziarului Neuer Weg, publica\u021bie la care lucram \u00eempreun\u0103. Este o fotografie f\u0103cut\u0103 pe o camer\u0103 \u00a0Hasselblad. Toate filmele exist\u0103 dar n-au fost arhivate de colegii mei de la Bucure\u0219ti. Principiul lui \u00a0H\u00f6fer: dac\u0103 din 20 de cli\u0219ee unul este bun atunci merit\u0103 s\u0103 p\u0103strezi filmul. Cum \u00eel p\u0103stra? Avea un cuier \u201dpom\u201d \u0219i le ag\u0103\u021ba acolo. C\u00e2nd a plecat \u00een Germania (1988, n.a.) toate au r\u0103mas pe loc \u0219i, c\u00e2nd redac\u021bia noastr\u0103 s-a mutat din Casa Sc\u00e2nteii, c\u00e2nd Forumul Democrat al Germanilor din Rom\u00e2nia a cump\u0103rat o cl\u0103dire, la dorin\u021ba actualului nostru pre\u0219edinte Klaus Iohaniss ca Forumul s\u0103 aib\u0103 un sediu,\u00a0 arhiva a fost preluat\u0103 \u0219i ast\u0103zi, aici, fiin\u021beaz\u0103 redac\u021bia\u00a0 &lt;Allgemeine Deutsche Zeitung f\u00fcr Rum\u00e4nien&gt; (ADZ). Negativele lui Edmund H\u00f6fer au fost mutate cu tot cu &lt;pom&gt; \u0219i \u00eenc\u0103 nu au fost arhivate. H\u00f6fer a fost discipolul lui Moni Hell, fotograful Uzinelor Re\u0219i\u021ba care a f\u0103cut o serie de fotografii- foarte multe \u00een G\u0103r\u00e2na&#8230;. Sunt fotografii care ar trebui c\u0103utate \u0219i valorificate pentru c\u0103 sunt risipite. \u00cen Uzinele din Re\u0219i\u021ba am \u00eencercat dar nu am fost primit cu amabilitate a\u0219a c\u0103 am abandonat&#8230; Am vrut doar s\u0103 subliniez c\u0103 aceste m\u0103rturii trebuie c\u0103utate \u0219i arhivate. De ce s\u0103 nu fie \u00een muzeu?\u201d<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Moderatorul Simpozionului, jurnalistul Werner KREMM a \u021binut s\u0103 men\u021bioneze, ca o completare: \u201d&#8230;Recunoa\u0219terea &lt;muncii de reconstruc\u021bie &gt; cum se numea atunci, a perioadei de deportare \u00een Uniunea Sovietic\u0103 se datoreaz\u0103 unui re\u0219i\u021bean, redactor-\u0219ef la ziarul nostru, Anton Breitenhofer care a fost membru \u00een Comitetul Central. La \u00eenceputul anilor 1965- 1966, i s-a sugerat (de c\u0103tre comunitatea german\u0103 din care f\u0103cea parte n.a.) ca tuturor colegilor s\u0103i care au lucrat \u00een Rusia s\u0103 le fie recunoscut\u0103 perioada ca vechime \u00een munc\u0103 pentru pensie.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Prezent la Simpozion, Hardwig Ochsenfeld, referitor la seria de 150 de portrete semnate Edmund H\u00f6fer \u00een anii \u201860-\u201870, a subliniat, anecdotic, c\u0103 \u00ee\u0219i aminte\u0219te una dintre fotografii datorit\u0103 titlului. Era \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at un b\u0103rbat solid, brunet, st\u00e2nd pe o banc\u0103 \u00een Bucure\u0219ti \u00een timpul verii \u0219i se sub\u00e2n\u021belege c\u0103 era foarte cald. Titlul fotografiei era: Dac\u0103 m\u0103 prinde, m\u0103 bate! Tot Hartwig Ochsenfeld a marturisit, cu emo\u021bie: \u201dEu \u00eemi datorez via\u021ba deport\u0103rii \u00een Rusia. De ce? \u00cen 15 ianuarie 1945 mama mea, de\u0219i avea 2 copii- surorile mele n\u0103scute \u00een 1941 \u0219i 1943, a fost selectat\u0103 pentru deportare la Enakievo ne\u0219tiind c\u0103 este \u00eens\u0103rcinat\u0103. Ea mi-a m\u0103rturisit, \u00eenainte de a muri c\u0103, dac\u0103 ar fi \u0219tiut c\u0103 este \u00eens\u0103rcinat\u0103, ar fi avortat. A\u0219a c\u0103 eu \u00eemi datorez via\u021ba deport\u0103rii. Eu nu a\u0219 fi fost azi aici dac\u0103 mama mea nu ar fi fost deportat\u0103. \u201d Iat\u0103 cum, \u00a0pe l\u00e2ng\u0103 vie\u021bile distruse sau luate, miracolul vie\u021bii a \u00eenvins deportarea.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Desf\u0103\u0219urat non-formal, Simpozionul a pus accent de destinele cuprinse \u00een volumul reeditat, cu regretul Smarandei VULTUR de a fi renun\u021bat la fotografiile cu Kirchweih-ul de la Varia\u0219 \u00een care apare, t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i frumoas\u0103, domna Kuhn, mama renumitului jazz-man Toni Kuhn, un alt copil al deport\u0103rii \u0219i remarca episoadelor emo\u021bionante din povestiri cum au fost l\u0103sa\u021bi copiii pe strad\u0103 ace\u0219tia fiind lua\u021bi de rude sau vecini spre cre\u0219tere iar la \u00eentoarcere, ace\u0219tia nu-\u0219i mai recuno\u0219teau mamele.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0Hugo BALASZ, prezent la Simpozion, a intervenit suger\u00eend c\u0103 titlul c\u0103r\u021bii ar fi fost, poate, mai sugestiv\u00a0 \u201dDestinele germanilor din Banat prin povestirile lor\u201d propun\u00e2nd \u0219i o variant\u0103 german\u0103 a volumului, acesta prezent\u00e2nd interes pentru etnia pe care o reprezint\u0103 m\u0103rturisitorii.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Werner KREMM, prezent\u00e2nd cea de-a doua carte lansat\u0103 \u00een cadrul Simpozionului \u201dWir erinnern uns. Die Deportation der Wolfsberger nach Russland\u201d, 2018, Druck und Bindung: Buchdruckerei.de, Berlin, projektleitung: Josef Winterberger, redaktion: Josef Winterberger, Martina Zels und Helmut Eckert, Layout und Satz: Sabine Dunst, volum ce prezint\u0103,de-asemeni, interviuri cu deporta\u021bi din G\u0103r\u00e2na\/Wolfsberg, date concrete cu cei deporta\u021bi, fotografii, desene, poezii \u0219i c\u00eentece legate de periada deport\u0103rii, reia, men\u021bion\u00eend m\u0103rturia lui Robert Hausner din G\u0103r\u00e2na, conceptul copiilor care-\u0219i datoreaz\u0103 via\u021ba deport\u0103rii: \u201dIch kann jedoch nicht umhin zu bemerken, dass ich mein Leben diesem grausamen Verbrechen zu verdanken habe, denn h\u00e4tte es die Russlanddeportation nicht gegeben, h\u00e4tten sich meine Eltern nie kennengelernt und mich w\u00fcrde es heute nicht geben. \/ Nu pot s\u0103 nu recunosc faptul c\u0103 via\u021ba mea se datoreaz\u0103 acestei crime groaznice. Dac\u0103 n-ar fi existat deportarea \u00een Rusia p\u0103rin\u021bii mei nu s-ar fi cunoscut niciodat\u0103 \u0219i eu n-a\u0219 fi existat.\u201d O soart\u0103 tragic\u0103, dar nu singular\u0103, a puctat Werner KREMM.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Prof.univ.dr. Vasile DOCEA, directorul Bibliotecii Universitare din Timi\u0219oara\u00a0 a spus, printre altele: \u201dMi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 vorbesc despre ambele c\u0103r\u021bi care sunt prezente aici dar, din p\u0103cate, nu \u0219tiu dec\u00e2t una dintre ele pentru c\u0103 pe cea german\u0103 am v\u0103zut-o\u00a0 abia acum \u0219i nu-i cunosc con\u021binutul. N-am nicio \u00eendoial\u0103 c\u0103 este o ini\u021biativ\u0103 salutar\u0103&#8230; Cunosc foarte bine cartea Smarandei VULTUR. \u0218i prima edi\u021bie, \u0219i a doua. Se poate discuta enorm despre carte \u0219i lucrurile cuprinse \u00een ea. Trebuie s\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103 nu este o carte de istorie, nu \u00een sensul, hai s\u0103-i zicem, tradi\u021bional al cuv\u00e2ntului, acolo unde a face istorie \u00eenseamn\u0103 a merge \u00een arhive, a face cercetare oferind argumente cu care reconstituim fapte pe care le a\u0219ez\u0103m cronologic \u0219i, noi cei a\u0219eza\u021bi la distan\u021b\u0103, \u00eencerc\u0103m s\u0103 g\u0103sim leg\u0103turile \u00eentre fapte. Este, mai degrab\u0103, o carte de antropologie \u00een care se vorbe\u0219te de fapte istorice. Metoda folosit\u0103 de Smaranda Vultur \u0219i echipa pe care a coordonat-o este o metod\u0103 modern\u0103, foarte utilizat\u0103 ast\u0103zi pentru cunoa\u0219terea unor zone ale trecutului pu\u021bin accesibile din cauza lipsei documentelor de arhiv\u0103 pe de-o parte. Pe de alta, o astfel de abordare este extrem de util\u0103 \u0219i important\u0103 pentru c\u0103 ea ne prezint\u0103 \u0219i o altfel de fa\u021b\u0103 a lucrurilor. Dac\u0103 istoriile f\u0103cute de istorici au un discurs formal,\u00a0 oficial, vorbesc despre fapte care se-nl\u0103n\u021buie \u00een timp, vorbesc despre contexte, sunt MAREA ISTORIE \u0219i sunt, de obicei, lipsite de suflet- acolo nu apar oamenii cu tr\u0103irile lor, astfel de abord\u0103ri precum aceasta intreprins\u0103 de Smaranda Vultur \u0219i echipa ei, sunt c\u0103r\u021bi care tr\u0103iesc, sunt pline de via\u021b\u0103. Apar oamenii cu vie\u021bile lor dar nu cu vie\u021bi povestite de cineva insensibil la dramele personale ci povestite de ei \u00een\u0219i\u0219i cu propriile lor cuvinte \u0219i prin filtrul propriilor experien\u021be&#8230; Se poate vorbi despre persoanele care au luat interviuri, ei fiind profesioni\u0219ti \u00een formare. Se poate vorbi despre felul \u00een care Smaranda Vultur a dirijat aceast\u0103 orchestr\u0103 de profesioni\u0219ti. Nu este u\u0219or s\u0103 conduci o echip\u0103 de peste 20 de oameni, s\u0103 stabile\u0219ti o metod\u0103, s\u0103-i aduci la acela\u0219i numitor comun, s\u0103 ai o metodologie pe care s\u0103 o foloseac\u0103 to\u021bi. Putem lua oricare dintre pove\u0219tile din aceast\u0103 carte \u0219i putem discuta despre ea enorm. Ce m-a frapat pe mine la \u00eenceput? Declara\u021bia unei persoane intervievate din G\u0103r\u00e2na care\u00a0 tr\u0103ia, la momentul interviului \u00een Germania, \u0219i care spune *nu vreau s\u0103 m\u0103 mai \u00eentorc la G\u0103r\u00e2na pentru c\u0103 nu-mi place. Pentru c\u0103 nu mai este G\u0103r\u00e2na de alt\u0103dat\u0103 \u0219i acum, acolo, se afl\u0103 o adun\u0103tur\u0103 de turi\u0219ti. Din acest motiv nu-mi mai place s\u0103 m\u0103 \u00eentorc la G\u0103r\u00e2na. Este \u0219ocant\u0103 o astfel de declara\u021bie \u0219i am \u00eencercat s\u0103 o \u00een\u021beleg \u0219i cred c\u0103, dac\u0103 citim toate interviurile publicate despre G\u0103r\u00e2na \u0219i celelalte publicate \u00een carte, cred c\u0103 am \u00een\u021beles-o. Cred c-o putem \u00een\u0219elege cu to\u021bii pe aceast\u0103 persoan\u0103 dac\u0103 ne amintim alt personaj intervievat \u00een aceast\u0103 carte care poveste\u0219te nu un fapt tr\u0103it ci unul auzit. O legend\u0103, de fapt. Spune acel personaj c\u0103 el \u0219tie de la b\u0103t\u00e2nii satului care, la r\u00e2ndul lor \u0219tiau de la b\u0103tr\u00e2ni, de la \u00eenainta\u0219ii lor, c\u0103 atunci c\u00e2nd, la pu\u021bini ani de la colonizare, coloni\u0219tii au construit o biseric\u0103. \u0218i biserica din lemn construit\u0103, dup\u0103 ce a fost gata, a fost tr\u0103snit\u0103 de un fulger. A ars din temelii. Coloni\u0219tii au construit alt\u0103 biseric\u0103, pe acela\u0219i loc, tot din lemn \u0219i, exact la un an, a fost din nou tr\u0103snit\u0103 \u0219i coloni\u0219tii au construit, pentru a treia oar\u0103, biserica din lemn pe acela\u0219i loc. Dup\u0103 cele trei distrugeri ale bisericii exact \u00een 25 iulie, de ziua Sf. Ana. Dup\u0103 cele trei distrugeri repetate ale bisericii ei s-au adunat din nou, au contribuit cu to\u021bii \u0219i au construit o biseric\u0103 nou\u0103 care a rezistat \u0219i, de atunci, se \u00eent\u00e2lnesc, anual, la 25 iulie, de Sf\u00e2nta Ana, tocmai ca s\u0103 protejeze, prin ei \u00een\u0219i\u0219i, biserica. Sigur c\u0103 e o legend\u0103 dar nu asta conteaz\u0103. Conteaz\u0103 c\u0103 explic\u0103, de fapt, un ritual. Ritualul \u00eent\u00e2lnirii tuturor mebrilor comunit\u0103\u021bii pe data de 25 iulie, a punerii lor \u00eempreun\u0103. E un ritual care, \u00eentre timp, a disp\u0103rut. Oamenii de azi au alte ritualuri. Acest ritual a disp\u0103rut o dat\u0103 cu comunitatea, nu dispari\u021bia lor fizic\u0103 ci dispari\u021bia lor ca \u0219i comunitate. Ritualul a disp\u0103rut cu aceast\u0103 comunitate. Nu este singura legend\u0103 din G\u0103r\u00e2na. Vede\u021bi, sunt ni\u0219te fapte supranaturale- aceast\u0103 tr\u0103snire de trei ori, care fondeaz\u0103, de fapt, un obicei, un ritual care conteaz\u0103 \u00een via\u021ba comunit\u0103\u021bii. Ritualurile \u021bin comunitatea str\u00e2ns\u0103, f\u0103r\u0103 ele nu pot exita ca \u0219i comunitate. De fapt, aceast\u0103 comunitate care ast\u0103zi nu mai exist\u0103 a\u0219a cum nu mai exist\u0103 niciuna dintre comunit\u0103\u021bile germanilor din Banat a\u0219a cum germanitatea din banat nu mai exist\u0103 dec\u00e2t prin ni\u0219te a\u0219chii r\u0103mase ca \u00een urma defri\u0219\u0103rii unui codru, a unei p\u0103duri. Comunit\u0103\u021bile germanice, inclusiv cea din G\u0103r\u00e2na, au existat prin ritualurile lor. Fiecare membru al comunit\u0103\u021bii \u0219i comunitatea \u00een ansamblul ei se sim\u021beau proteja\u021bi ca \u00eentr-un fel de g\u0103oace . De unde, probabil, afirma\u021bia: am tr\u0103it greu dar a fost bine. \u0218i dac\u0103 erau \u00eentreba\u021bi: de ce a fost bine? Nu reu\u0219eau s\u0103 explice. Ei bine, acest *bine* era starea de protec\u021bie pe care fiecare individ o percepe \u00eentr-o comunitate foarte bine \u00eenchegat\u0103 \u0219i unde identitatea lui este sigur\u0103. Individul \u0219tie foarte bine cine este. Este, chiar dac\u0103 are viat\u0103 grea, membru al acelei comunit\u0103\u021bi \u00een interiorul c\u0103reia se simte protejat, apar\u021bine de ceva anume. O dat\u0103 cu dispari\u021bia acestor comunit\u0103\u021bi au murit \u0219i ritualurile. Acum sunt \u00eencerc\u0103ri de re\u00eenviere sortite e\u0219ecului de la bun \u00eenceput. Nu po\u021bi re\u00eenvia o comunitate disp\u0103rut\u0103 pentru c\u0103 \u00eenseamn\u0103 s\u0103-i repui pe membri comunit\u0103\u021bii s\u0103 aib\u0103 aceia\u0219i ocupa\u021bie, s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 din t\u0103iatul lemnelor, din agricultur\u0103 \u0219i din cre\u0219terea animalelor\u00a0 ceea ce este o imposibilitate ast\u0103zi. \u00cenvierea acestor ritualuri are o not\u0103 de construit, de fals, de artificial pentru c\u0103 se leag\u0103 de via\u021ba turistic\u0103, ceea ce este cu totul altceva.\u00a0 Oamenii nu mai simt \u00een acela\u0219i fel leg\u0103tura organic\u0103 dintre felul \u00een care ei tr\u0103iesc , muncesc, se alimenteaz\u0103, dintre ocupa\u021biile lor \u0219i universul credin\u021belor. Aceast\u0103 \u00eencercare de reconstituire turistic\u0103\u00a0 a vechiului univers mental, de credin\u021be \u0219i de ritualuri este una dintre \u00eencerc\u0103rile de reconstituire. Cartea aceasta este o alt\u0103 astfel de \u00eencercare a universului mai multor comunit\u0103\u021bi din Banat \u0219i, \u00een general, a identit\u0103\u021bii, a universului de credin\u021be , de idei, universului spiritual al civiliza\u021biei, de fapt, al germanilor din Banat. E ca \u0219i cum, \u00een acea p\u0103dure defri\u0219at\u0103 complet, Smaranda Vultur \u0219i echipa ei vin \u0219i adun\u0103 a\u0219chiile \u0219i, cu ajutorul lor, \u00eencearc\u0103 s\u0103 reconstituie p\u0103durea, s\u0103 dea via\u021b\u0103 din nou,. R\u0103d\u0103cinile nu mai exist\u0103, de fapt, dec\u00e2t virtual iar meritul este, cu at\u00e2t, mai mare. Sunt lucruri pe care le fac, de fapt, toate c\u0103r\u021bile, nu am nicio \u00eendoial\u0103 c\u0103 \u0219i cealalt\u0103 carte o face, contribuind la crearea acestui univers civiliza\u021bional care a fost cel al germanilor din Banat. Asa \u00eenc\u00e2t nu ne r\u0103m\u00e2ne dec\u0103t s\u0103 salut\u0103m apari\u021bia unor astfel de c\u0103r\u021bi \u0219i s\u0103-i felicit\u0103m pe autori. G\u0103r\u00e2na tradi\u021bional\u0103 mai exist\u0103 azi pe de-o parte \u00een reconstituirile de tip turistic\u00a0 \u0219i, pe de-alt\u0103 parte, mai exist\u0103 \u00een r\u00e2ndurile \u0219i \u00een cuvintele din c\u0103r\u021bi\u201d a concluzionat Vasile DOCEA.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Bine ar fi s\u0103 existe \u0219i \u00een poze, a ad\u0103ugat moderatorul, Werner KREMM, cu referire la propunerea Smarandei Vultur de a construi un site dedicat comunit\u0103\u021bii \u00een care s\u0103 fie adunate toate m\u0103rturiile referitoare la G\u0103r\u00e2na\/ Wolfsberg.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Incheierea Simpoionului a apr\u021binut Conf. dr. ing. Christian-Paul CHIONCEL, prorector Universitatea \u201dEftimie MURGU\u201d, Re\u0219i\u021ba, cu prelegerea \u00een limba german\u0103: DAS HISTORISCHE BANATER BERGLAND<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Am 21. Juli 2018 feiern wir 300 Jahre seit der Unterzeichnung des Friedensvertrages von Pasarowitz, bzWPozarevac, die serbische Stadt S\u00fcdlich der Donau, zwischen den Habsburger Reich und den Osmanischen Reich. In diesen Kontext versuchen wir einen \u00dcberblick auf der Geschichte des Gebietes welches als Banater Bergland Region bezeichnet wird, zu werfen:<\/em><\/p>\n<ol style=\"text-align: justify;\">\n<li><em>Das mittelalterliche B.B. (13 Jahrhundert &#8211; 1683)<\/em><\/li>\n<li><em>Der \u00dcbergang 1683 \u2013 1717<\/em><\/li>\n<\/ol>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>III.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Der Beginn des modernen B.B. (ab 1718).<\/em><\/p>\n<ol style=\"text-align: justify;\">\n<li><em>Das mittelalterliche B.B. (13 Jahrhundert &#8211; 1683)<\/em><\/li>\n<\/ol>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Die heutige administrative Bezeichnung \u201eKreis Caras-Severin\u201c des Banater Bergreviers und Berglandes an sich (im Kaiserreich auch als \u00f6stliches Banat bezeichnet) ist keinesfalls alleatorisch und kommunistischen Ursprunges, sie beruht tats\u00e4chlich auf historische Zusammenh\u00e4nge innerhalb einer bestimmten Grenze: von Neu-Moldowa an der Donau bis hin nach Gladna im Lugoscher Gebiet, vom Dognatschkaer Gebirge bis hinter Orschowa.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>In den Grenzen dieses Territoriums existierten bereits seit Jahrhunderten von den ungarischen K\u00f6nigen zugelassene acht privilegierte und weitere drei\u00dfig nicht privilegierte rum\u00e4nische Distrikte, getrennt lebend von einander und jeder davon gef\u00fchrt von einem Knesen, mit eigener Gerichtsbarkeit.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Im Jahr 1441 gelang es Janku von Hunyadi beide f\u00fcr das Banat wichtigsten Titel zu f\u00fchren: sowohl des Severiner Banus als auch des Temescher Comes. Janku war Spross einer adeligen Familie aus dem Hatzeger Land und bereits Erbe zahlreicher siebenb\u00fcrgischer Gold-, Silber- und Eisengruben. Durch Stiftungen der K\u00f6nige Sigismund und Albert, durch eigene Zuk\u00e4ufe und Pachtungen erweiterte er zielstrebig seine bergbaulichen Besitzungen bis hin in die Severiner und Karascher Gebiete.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Durch diese zielstrebige Verfolgung eigener wirtschaftlicher Interessen, gekoppelt mit besten politischen Beziehungen durch seine Stellung beim K\u00f6nigshof, gelang es ihm diese versprengte Landschaft zumindest administrativ zu verb\u00fcndeln. Das waren die Umst\u00e4nde die das Karasch-Severiner Land zu einer Einheit machten, innerhalb des ebenfalls von Hunyadi vereinigten Banater Komitats.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Daraufhin folgte eine Zeit des bergbaulichen Aufschwungs, um 1520 wird in der Wei\u00dfkirchner Gegend ein Arzt erw\u00e4hnt, der vierzigj\u00e4hrige Dr. Koloman Rohrbacher, als er in der s\u00e4chsischen Bergbaustadt Annaberg zum Stadtarzt berufen wird. Vermittelt wurde er vermutlich durch die b\u00f6hmische Grafenfamilie Schlick, die bereits Ende des XV. Jahrhunderts Bergwerke in Joachimstal und Annaberg sowieauch im s\u00fcdlichen Banat besa\u00df. Als Bergarzt wurde er von Georg Agricola in seinerber\u00fchmtem \u201eDe remetallica\u201c (1556) alsColomanus namentlich erw\u00e4hnt.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Nach dem katastrophalen Ausgang der Schlacht von Mohacs zerfiel zusammen mit Ungarn auch dieses Banater Komitat, jedoch konnte sich der \u00f6stliche Teil als Lugosch-Karansebescher Banat weiter halten. Sein Territorium stimmt weitgehend mit dem heutigen Karasch-Severin \u00fcberein.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Das Lugosch-Karansebescher Banat wurde 1554 an Siebenb\u00fcrgen annektiert und sollte ab jetzt \u00fcber ein Jahrhundert lang die Rolle einer Marke, als Verwaltungsbezirk in einer gef\u00e4hrdeten Grenzregion des siebenb\u00fcrgischen F\u00fcrstentums erf\u00fcllen.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Und tats\u00e4chlich haben in der Folgezeit die T\u00fcrken von Temeswar aus dieses Gebiet wiederholt verw\u00fcstet, jedoch ohne es zu besetzen.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Durch die Bindung an die Werks einrichtungen (Gruben, H\u00fctten, Verbindungswege, Wasserl\u00e4ufe) waren insbesondere die Bergarbeiter und ihre Familien stets dieser Willk\u00fcr ausgeliefert. Unter dem zunehmenden Druck dieser Ver\u00e4nderungen ist die Abwanderung der schwerst ausgebeuteten bergbauverwandten Bev\u00f6lkerung angelaufen.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Wer konnte, folgte dem Berggeschrey, ausgel\u00f6st nach 1641 durch den F\u00fcrsten Matei Basarab und fl\u00fcchtete in das benachbarte Mehedintz auf wallachischer Seite des ehemaligen Severiner Landes, nach Baia de Aram\u00e3.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Dass die hier ankommenden Leute die hohe Kunst der Kupfergewinnung beherrschten zeugt der Reisebericht des Gelehrten Paul von Aleppo, der diesen Ort in seiner Bl\u00fctezeit (1657) besuchte.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Der Tiefpunkt des wirtschaftlichen Niedergangs im \u00f6stlichen Banat in der extrem komplizierten milit\u00e4r-politischen Unruhe dieser Zeit wurde 1658 erreicht, als der Lugosch-Karansebescher Banus \u00c1kosBarcsay von der Hohen Pforte dazu gebracht wurde, zum Wohl des Siebenb\u00fcrger Friedens dieses Territorium den Osmanen zu \u00fcberlassen. So gesehen entstand das uns aus der Zeit des Janku von Huniady bekannte Banater Einheitsgebiet wieder, jedoch diesmal unter t\u00fcrkischer Hoheit innerhalb des TemescherEyalets.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Unter der darauf folgenden Schreckensherrschaft wurde der \u00fcbrig gebliebene Karascher Bergbau zur Fronarbeit, die Ausfuhr von Metallen wurde verboten. Erbarmungslos wurden die Menschen mehr und mehr ausgebeutet.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Leider ging damit der rege mittelalterliche Betrieb hier immer weiter zur\u00fcck, ohne aber jemals g\u00e4nzlich aufzuh\u00f6ren; Kupfer wurde nur als Nebenprodukt des mit ihm in nat\u00fcrlicher Verbindung vorkommenden Silbers, aus sehr primitiven Tagebaubetrieben gewonnen.<\/em><\/p>\n<ol style=\"text-align: justify;\">\n<li><em>Der \u00dcbergang (1683-1717)<\/em><\/li>\n<\/ol>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Die gescheiterte t\u00fcrkische Belagerung von Wien (1683) f\u00fchrte zu einer Wende des gesamteurop\u00e4ischen Gleichgewichts. Die am 5. M\u00e4rz 1684 gegr\u00fcndete Heilige Liga hat sich als Ziel die vollst\u00e4ndige Vertreibung der T\u00fcrken vom gesamteurop\u00e4ischen Gebiet gesetzt.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Schon w\u00e4hrend dieser Befreiungskriege des Donauraumes (von 1683 bis 1718) hatte sich das Habsburger Reich im Sinne seiner merkantilistischen Politik auch mit der Wiederbesiedlung der eroberten Gebiete befasst. Dieser Gedanke keimte jedoch vorerst gel\u00f6st von der Ethnie oder Glaubensfrage der Bev\u00f6lkerung! Es z\u00e4hlte damals noch die Eroberung dieser Gebiete zu erlangen, und nicht ihre Zuteilung.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Ein zweites Ziel des \u00c4rars, von noch h\u00f6herer Bedeutung, war die Erschlie\u00dfung der nat\u00fcrlichen Sch\u00e4tze im s\u00fcdlichen Banater Bergland.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Diese beiden Ziele galt es m\u00f6glichst gleichzeitig zu erreichen.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>F\u00fchrende zeitgen\u00f6ssische Wirtschaftswissenschaftler wie z.B. Philipp von Horneck hoben in dieser Zeit die Bedeutung des Bergbaus f\u00fcr die neuartige Doktrin des kameralischen Merkantilismus der Wiener Administration hervor. Damit wurde f\u00fcr den siebenb\u00fcrgischen Bergbau gleich nach der milit\u00e4rischen Eingliederung des Territoriums ins Habsburger Reich (1687) eine neue Phase eingeleitet. Erste Ma\u00dfnahmen zur Neuorganisierung des hiesigen Bergbaues bestanden in der Gr\u00fcndung und Versendung von Untersuchungskommissionen zur Bewertung der Gegebenheiten Vorort.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Die Umsetzung der neuartigen These des Merkantilismus begann also noch vor der Befreiung der Temescher Heide, in einer Zeit wo noch erschwerend (oder doch beg\u00fcnstigend?) der Kupferhandel der oberungarischen Bergst\u00e4dte unter dem Kuruzenaufstand erheblich litt.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Am 26. Januar 1699 wurde im serbischen Karlowitz der Transfer Siebenb\u00fcrgens zum Habsburgerreich durch den Friedensvertrag zwischen der Heiligen Liga und dem Osmanischen Reich endg\u00fcltig best\u00e4tigt.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Dem Friedensvertrag gem\u00e4\u00df \u2013 der einen Tausch konditionierte &#8211; verblieb zwar daf\u00fcr die Stadt Temeswar und der Gro\u00dfteil des Temescher Banats weiterhin den T\u00fcrken, aber alle angrenzenden Burgen wie Lippa, Bokschan, Lugosch, Karansebesch, Mehadia sowie die P\u00e4sse in Almasch und Klissura gingen in \u00d6sterreichs Besitz \u00fcber.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Also verblieb der dazwischen liegende Bergwerksdistrikt noch unter T\u00fcrkenherrschaft, auch wenn die Osmanen ihn nachweislich bereits vor 1703 verlassen hatten.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>In dieser un\u00fcberschaubaren Konstellation nimmt dieses Gebiet erneut die Stellung eines \u201eNiemandslandes\u201c ein. Man k\u00f6nnte dabei fast die Intention der Kaiserlichen erahnen, das zuk\u00fcnftige \u201e\u00d6stliche Banat\u201c vom ungarischen Territorium getrennt zu halten; damit w\u00e4re das Bergwerksregal &#8211; also das Verf\u00fcgungs- und Herrschaftsrecht des ungarischen K\u00f6nigs \u00fcber die ungehobenen Bodensch\u00e4tze &#8211; nach endg\u00fcltiger Eroberung auf den \u00f6sterreichischen Kaiser zu \u00fcbertragen. Tats\u00e4chlich wurde die neu eroberte Provinz Temeswarer Banat sp\u00e4ter, nach 1718 \u00f6sterreichisches Kronland.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Ab jetzt konnte der siebenb\u00fcrgische Bergbau durch eine ab 1699 t\u00e4tige \u201eCameraticacomissio\u201c &#8211; gebildet aus direkt von der Wiener Hofkammer nach Karlsburg berufenen Zipser und Oberungarischen Bergbauspezialisten &#8211; einer intensiven und langfristigen Begutachtung unterstellt werden.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Diese Karlsburger Kommission war auch f\u00fcr das bereits anvisierte Banat zust\u00e4ndig. Dass Sp\u00e4hteams &#8211; wie das von Bergmeister Mathias Brunner f\u00fcr das Jahr 1703 \u00fcberlieferte &#8211; hier unterwegs waren ist nicht die Folge, sondern Best\u00e4tigung dieser Absicht. Solche Mannschaften waren ihr aber nicht unmittelbar unterstellt, sondern geh\u00f6rten den Jahrhunderten alten und permanenten Institution der \u00e4rarischen Sch\u00fcrfungskommission, an. Ihre Eins\u00e4tze wurden nur mit Delegierung der Hofkammer durchgef\u00fchrt.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Neuere Erkenntnisse best\u00e4tigen dar\u00fcber hinaus die Vermutung, dass die Zunahme derartiger Erkundungen nur in Verbindung mit Ver\u00e4nderungen \u00fcber die Karpatengrenze hinaus stattfinden konnte. Um den Banater Territorialbesitz zu kl\u00e4ren waren nicht nur die Einnahme Siebenb\u00fcrgens, sondern auch die Beziehungen zur Wallachei entscheidend.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Die traditionelle Banater Bergl\u00e4ndische Geschichte beginnt mit der Nachricht von den milit\u00e4rischen Missionen des italienischen Gelehrten und Offiziers Graf Luigi Ferdinando Marsigli durch Orawitza.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Tats\u00e4chlich hat Marsigli das Banater Gebiet als General mehrmals durchstreift: im Jahr 1690 und dann j\u00e4hrlich zwischen 1694 und 1697. Davor aber schon 1683 als leibeigener Kaffeekoch des Temeswarer Ahmet Pascha, nach seiner Gefangennahme durch Tataren bei Raab!<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Fakt ist, dieser Ort wurde erstmalig als Vranitza in die Milit\u00e4rkarte des bekannten Festungsingenieurs Giovanni Morando Visconti als Etappe eines Zuges von Uj-Palanka nach Karansebesch f\u00fcr das Jahr 1690 eingetragen. Jedoch nicht als Bergort; einzige bergm\u00e4nnisch relevante Angabe auf diese Karte sind angebliche Eisen- und Bleigruben hinter Karaschowa, die aber ein jeder Kenner der Banater geologischen Verh\u00e4ltnisse sofort der Dognatschkaer Gegend zuordnen und diesen Karteneintrag als zumindest versetzt einstufen w\u00fcrde.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Das geschah in der Herrschaftszeit des walachischen F\u00fcrsten Constantin Br\u00e2ncoveanu (1688 &#8211; 1714), der es unter der Beratung seines Onkels Constantin Cantacuzino vorzog, eine zweideutige Politik zu f\u00fchren: sich den Befehlen des Sultans zu beugen und regelm\u00e4\u00dfig den Tribut zu zahlen, jedoch heimlich die kaiserlichen Truppen mit Provisionen und Informationen bez\u00fcglich der T\u00fcrken zu versorgen.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Um diesen Spagat zu balancieren und zu finanzieren, brauchte er den Bergbau, den er wie schon sein Vorg\u00e4nger Matei Basarab bef\u00f6rderte.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>III. Der Beginn des modernen Banater Berglands (ab 1718)<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Am 5. August 1716 errang Prinz Eugen von Savoyen einen herrlichen Sieg \u00fcber die T\u00fcrken bei Peterwardein. Er erkannte aber auch bald, dass die Eroberung Temeswars unbedingt notwendig war, um das gesamte Gebiet S\u00fcdungarns von den T\u00fcrken zu befreien. Darum sandte er Feldmarschall Graf P\u00e1lffy mit mehreren Regimenten Fu\u00dfvolk und Reiterei gegen Temeswar. Am 13. Oktober 1716 erhielt Prinz Eugen die Meldung, dass die T\u00fcrken auf einem der Wehrt\u00fcrme eine wei\u00dfe Fahne gehisst hatten. Das war das erfreuliche Zeichen, dass nach einer 164-j\u00e4hrigen Nacht des Halbmonds \u00fcber dem Banat wieder die Sonne strahlend aufging.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Die Kolonisierung und Verwaltung des Temescher Banats begann offiziell am 17. Dezember 1717 als der Kaiser Karl VI. dekretierte: Dass Wir, Karl VI, Von Gottes Gnaden r\u00f6mischer Kaiser etc. etc. penes summum imperium das ganze Land (Banat) subimmediatoDominiodirecti et utili f\u00fcr Unser Aerarium privative heben, halten, n\u00fctzen und geniessen wollen, den Punkt der Rural &#8211; Aeconomia vor Allem regulieren und darin nach denen in \u00a7II. stabilierten Haupts\u00e4tzen verfahren, &#8211; also das ganze Land (Banat) ausser den Burgfrieden in Temeswar, und ausser der W\u00e4lder, Bergwerke und W\u00e4sser, in fundicolonicallesetcontinariosredigiret; die fundicolonicalles mit Untertanen und Grundholden besetzt und gestiftet werden soll.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Das Kaiserliche Dekret beinhaltet aber einen Anhang der das zuk\u00fcnftige Montanrevier betrifft und Vorteile f\u00fcr die Bergbaut\u00e4tigen unterstreicht:<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Damit Kraft dieser Unserer gn\u00e4digsten Resolution in &#8211; und au\u00dfer Land kund gemacht werde, dass Wir allen den Enden einzuf\u00fchrenden Bergbau samt deren dabei sich einlassend und arbeitenden Leuten in Unseren besonderen Schutz zu nehmen, sie mit allen zul\u00e4nglichen Befreiungen privilegierten und in allen, was Wir als Souverain des Landes und universaler Grundherr zu diesem gemeinn\u00fctzigen Werk, Unserem Dienst gem\u00e4\u00df, gedeihlich und bef\u00f6rderliches thunund befehlen k\u00f6nnen, es Unsererseits nicht ermangeln lassen wollen, allermassen von uns Ihnen Unserer Einrichtungscommissarien, hiermit ferneres gn\u00e4digst befohlen, und zu ihren Verhalt bedeutet wird, dass bei Allen den Enden anrichtenden Bergwerken wir nichts, als die Urbanen und die Pr\u00e4cemptio bei den ausbeuthenden Gut uns vorbehalten, und sonsten in Berg und bei der Wirtschaft denen Bergbauleuthen und Gewerken, allen Segen, Vortheil und Gewinn, und was sie dabei immer redlich er\u00fcbrigen oder sich zu Nut en schaffen k\u00f6nnen, lassen, verg\u00f6nnen und sie dabei manutenieren wollen.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Der Interessen\u00fcberschneidung kann man auch die Kupferausfuhr eingliedern, das kaiserliche \u00c4rarium hatte also jedes Interesse den Banater Bergbau zu f\u00f6rdern.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>In seinem \u201eHaupteinrichtungswerk\u201c bestimmt Guvernateur Mercy unter dem Punkt 20: da das Werk von Uypalanka seit der Wiedereroberung nicht mehr in Betrieb sei, in diesem aber eine gro\u00dfe Menge Erz liege, so solle es wieder zum Nutzen seiner kaiserlichen Majest\u00e4t instand gesetzt werden und von Wien oder Siebenb\u00fcrgen ein erfahrener Mann das Wasserwerk und alles andere N\u00f6tige errichten.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Bereits am 7. Oktober 1717, nur zwei Monate nach der Eroberung Belgrads wurde von der Wiener Hofkammer, der sich konstituierenden Grubeneinrichtungs- und Untersuchungskommission im Banat der Befehl \u00fcbermittelt, dieselbe solle feststellen ob und was an Bergwerken und Bau der Metalle im Banat vorhanden sei. Diese sogenannte Banater Einrichtungskommission bestand haupts\u00e4chlich aus drei aus Siebenb\u00fcrgen herbeigeholten Bergwerksinspektoren (Johann Franz Kropff, Johann Alexander von Kallaneck und Josef Anton Mayerhofer) und wurde von Kallanek geleitet.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Laut dem Bericht von Kameralinspektor Graf Alexander von Kallanek h\u00f6rte der Bergbau auf, nachdem die dort noch arbeitenden Untertanen gr\u00f6\u00dftenteils mit den T\u00fcrken geflohen waren: \u201eOraviza wo fr\u00fcher eine Bergst\u00e4tte war, von welcher einige Rudera nebst einer gemauerten alten Kirche zu sehen ist\u201c.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Vermittelt wird damit ein \u201et\u00fcrkischer\u201c Bergbau, welcher sich mit einem letzten Angebot schleppte, in einem Ort wo auch durch diese gemauerte Kirche Spuren \u201efr\u00fcheren\u201c Zeiten noch sichtbar waren. Der organisierte Bergbau verlor ja, wie bereits gezeigt, seine Gestaltung dadurch, dass dieses Gebiet \u00fcber die letzten Jahrzehnte so gut wie herrenlos war.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Gerade unter Ber\u00fccksichtigung der erforderlichen Arbeitsg\u00e4nge zur Herstellung von verkaufbaren Metall stellt man fest, dass nicht eine reiche Natur und der hier in dunklen Zeiten geschleppte Bergbau f\u00fcr eine Wende ma\u00dfgebend seien, sondern erst die Verh\u00fcttung und Weiterverarbeitung dieser Naturalien erm\u00f6glichen sie. Daf\u00fcr spricht auch die Lehre des Lazarus Erkers, dass eine neuzeitliche Schmelzh\u00fctte nicht mehr zwangsweise neben dem Grubenmund stehen muss.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Die Hofkammer strebte zuerst an, mit m\u00f6glichst geringem Aufwand an Geld und Arbeitern, m\u00f6glichst viel Kupfer zu gewinnen. Zu diesem Zweck wurden die verbliebenen Schlackenhalden durchsucht, da man sich infolge der schlechten Betriebsf\u00fchrung durch die T\u00fcrken, einen ziemlich gute Kupfergewinn daraus erhoffte.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Diese Schlacke enthielt tats\u00e4chlich noch so viel Metall, dass sie konnte in den effizienteren Stuck\u00f6fen beigemengt und erneut verschmolzen werden und damit den Mangel an Erz in der anf\u00e4nglichen Zeit des Gruben- und Personalaufbaues kompensiere.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Das einmal festgestellt ergab sich f\u00fcr die hiesige Bev\u00f6lkerung samt Frauen und Kindern ein Nebenverdienst, durch das \u201eKlauben\u201c von Schlackenst\u00fccken.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>So k\u00f6nnte man sich den recht fr\u00fchen Produktionsbeginn ab Fr\u00fchling 1718 erkl\u00e4ren, als noch kein Bergbau betrieben wurde. Und auch warum die ersten angekommenen Arbeiter Kupferschmelzer waren und keine Bergm\u00e4nner!<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Diese von der Hofkammer herbeigerufenen zipsers\u00e4chsischenKupferschmelzer unter F\u00fchrung des Schm\u00f6llnitzer Bergmeisters Johann Nikolaus Schubert sollten &#8211; basierend auf der Grundlage der im \u00f6sterreichischen Bergbau erprobten h\u00fcttenm\u00e4nischen Techniken &#8211; die Arbeit aufnehmen. Da keinerlei Ger\u00e4tschaften in Orawitza vorhanden waren, mussten auch diese von Schm\u00f6llnitz mitgebracht werden.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Tats\u00e4chlich war bereits vor dem 12. Dezember 1718 der Bergbauschaffer Friedrich Freiberg vom Zipser Bergrevier angekommen mit dem Auftrag, die Anlagen in Orawitza und Bokschan zu erneuern und zu vervollst\u00e4ndigen.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Ab jetzt nahm die Einwanderung st\u00e4ndig zu, auch wenn nicht alle ihr Ziel erreichten wie ein Zufallsfund im Kirchenbuch der Landeshauptstadt Temeswar zeigt: Mathias Graff, ein Bergmann aus dem Passeiertal (im heutigen S\u00fcdtirol) starb dort am 28. September 1718.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Bedingt durch die Besitzverh\u00e4ltnisse (im Jahre 1718 z\u00e4hlte Orawitza 77 H\u00e4user, Tschiklowa aber 166) wurden die ersten Siedler alle in Tschiklowa untergebracht, erst 1720 wurden Platz und Spesen f\u00fcr den Bau von H\u00e4usern in Montan Orawitza freigegeben.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Dar\u00fcber hinaus entstand durch den stark zunehmenden Arbeitskraftmangel eine neue Form der Mobilit\u00e4t, n\u00e4mlich die der Arbeiterkolonnen.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Der mit dem Banat bereits vertraute Bergwerksinspektor Johann Franz Kropff war auch in der Kleinen Wallahei unterwegs und wurde unter anderem mit der Wiederherstellung der Kupfergruben von Baia de Aram\u00e3 beauftragt.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Jedoch waren diese Gruben weitgehend ausgehauen, die \u201eB\u00e3isi\u201c suchten nach Arbeit. Hier wurden Gruppen organisiert, die meist \u00fcber die Sommermonate unter F\u00fchrung von \u201eV\u00e3tafen\u201c in die Banater Bergwerke verschickt wurden.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Als \u201eBuf\u00e4nen\u201c bezeichnet, waren sie gefragte Arbeiter. Dieses f\u00e4hige und bis heutzutage angesehene Volk wurde dem hiesigen Bergbau unabdingbar und vom \u00c4rar &#8211; insbesondere nach dem Verlust der Kleinen Wallachei nach 1740 &#8211; ins Banat umgesiedelt.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>Nachfolger von Kallanek wurde ab Oktober 1718 Franz Samuel von Rebentisch, ein EssegerSalzeinnehmer, der zwischen den zerstrittenen Kallanek und Mercy vermittelte und den Aufbau der Metallwerke vorantreiben konnte. (Vortrag basierend auf den Artikel Das historische Banater Bergland als Voraussetzung zur Entstehung der neuzeitlichen Montanwirtschaft von Walter Woth jun., erschienen Echo der Vortragsreihe, Nr. 3\/2018)\u201d.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Traducerea materialului \u00een limba rom\u00e2na va fi ad\u0103ugat\u0103 ulterior.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Biserica romano-catolic\u0103\u00a0 \u201eSf\u00e2nta Tereza de Avila\u201c \u00a0din G\u0103r\u00e2na \/ Wolfsberg a g\u0103zduit, la ora 16:00,\u00a0\u00a0 Sf\u00e2nt\u0103 Liturghie \u00a0celebrat\u0103 de pr. Beniamin Palie (Re\u0219i\u021ba) \u0219i pr. Iano\u0219 Varga (Re\u0219i\u021ba)<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">La \u00a0ora 17:00 , \u00een \u00a0curtea\u00a0 Bisericii romano-catolice \u201eSf\u00e2nta Tereza de Avila\u201c G\u0103r\u00e2na a avut loc sfin\u021birea Monumentului Deporta\u021bilor \u00een fosta Uniune Sovietic\u0103, monument ridicat, prin contribu\u021bie localnicilor, \u00a0\u00een memoria g\u0103r\u00e2nen\u021bilor deporta\u021bi \u00een Rusia. A participat corul bisericii din G\u0103r\u00e2na condus de familia Amber \u0219i \u00a0Evald SUTTER. S-au interpretat c\u00e2teva dintre c\u00e2ntecele vechi, din lag\u0103rele de munc\u0103 din Rusia.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">La Muzeul satului Garana \/ Heimat Stub\u2019n zum Wolfsberg, la ora 17\u021830 a fost vernisat\u0103 \u00a0EXPOZI\u021aIA DOCUMENTAR\u0102 pe tema deport\u0103rilor in Rusia iar de la ora 18:00 , la \u00a0Caminul cultural \/ Kulturheim\u00a0 G\u0103r\u00e2na\/Wolfsberg a avut loc tradi\u021bionalul BAL cu forma\u021bia Wolfsberger Musikanten, \u00een organizarea localnicilor<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Organizator: Societatea pentru Cultur\u0103 METARSIS- activit\u0103\u021bi \u0219i servicii de cultur\u0103 urban\u0103 \u0219i art\u0103 contemporan\u0103 \u00een parteneriat cu Forumul Democratic al Germanilor din jude\u021bul Cara\u0219-Severin \u0219i cu sprijinul Parohiei Romano-Catolice \u201eMaria Z\u0103pezii\u201d Re\u0219i\u021ba, Bisericii Romano-Catolice \u201eSf\u00e2nta Tereza de Avila\u201c G\u0103r\u00e2na\/ Wolfsberg, Prim\u0103riei Brebu Nou, As. Clubul Economic German Banat (DWC-Banat), Cartierului Francez Re\u0219i\u021ba, Gradimex Re\u0219i\u021ba, Gordian Timi\u0219oara, UZP Rom\u00e2nia. (Camelia DUCA)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>S\u0102RB\u0102TOAREA G\u0102R\u00c2NEI \/ WOLFSBERGER FEST (4-5 august 2018), edi\u021bia a IV-a<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[3],"tags":[685],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11945"}],"collection":[{"href":"https:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11945"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11945\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11945"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11945"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/semndecarte.metarsis.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11945"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}