“Românii sunt un popor fără istorie, destinați să piară în furtuna revoluției mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluției și vor rămâne astfel pâna la extirparea sau pierderea caracterului lor național, la fel cum propia lor existență, în general, reprezintă prin ea însăși un protest contra unei mărețe revoluții istorice. Dispariția lor de pe fața pământului va fi un pas înainte.” (Karl Marx si Friedrich Engels, OPERE COMPLETE, vol. 8, pag. 229)

Afirmațiile îi aparțin, de fapt, lui Fr. Engels (Neue Rheinische Zeitung, ian.1848) si, după cum se vede, românii n-au pierit ca nație, din contră, prezența lor pe Pământ a fost un pas înainte (The World without Romania). Suntem aici și peste tot, nici mai răi ca alte nații, poate nici mai buni dar, cu certitudine, inventivi și creativi, plini de DOR.

Mulți s-au întrebat: de ce un eveniment 3 în 1? Pentru că se poate. Şi pentru că suntem obişnuiți să ne primim oaspeții așa cum se cuvine, (aratându-le că avem identitate), mai ales când oaspeții vin de departe.  Bănățenii de munte pot multe. O spunem- și am dovedit-o deja- cu fală bănățeană, acea fală care “Este mit şi trebuie să-l transformăm în realitate. Nu trebuie să scăpăm de acest mit pentru că el poate deveni un motor al dezvoltării. Fala bănăţeană poate deveni un combustibil care să producă energie. Bănăţeanul să nu se scuze că e fălos, ci să se folosească de această legendă, ca să o impună şi în lume, să extindă această dorinţă şi mândrie de a fi cel mai bun, cel mai fălos, de la nivelul comunităţii locale peste orizont.” dr. Fil. Ada D. Cruceanu. Asta am încercat să demonstrăm prin evenimentul din seara zilei de 27 martie 2014 care  a cuprins trei secțiuni: vernisajul expoziției inedite de fotografie veche Resicza- Reschitza- Reșița cu imagini selecționate de Lucian Duca și deschisă de maestrul Sabin Păuţa, președinte al Societății pentru Cultură METARSIS- principalul organizator; dublă lansare de carte- autor dr. Larry L. Watts “Cei dintâi vor fi cei din urmă. România și sfârșitul războiului rece” (ed.Rao, 2013) și “Aliați incompatibili. România, Finlanda, Ungaria și al Treilea Reich” (ed. Rao, 2014) şi, în încheiere, concert de jazz “Povești- Tales” susținut de Elena Morariu (voce), Sorin Romanescu (chitară) și Albert Tajti (pian).

Au urcat pe scenă pentru lansarea volumelor: jurnalistul Mario Balint (nascut 1970 la Lugoj, absolvent al Facultatii de Jurnalism Univ. Tibiscus, vicepresedinte al Asociatiei Romane a Specialistilor in Securitate, presedinte al Grupului pentru Securitate si  Democratie, jurnalist  de razboi, autor de 15 volume printre care TARGET , Afganistan 10 ani + si Primul razboi al mileniului), dr. sociologie Carmen Albert (nascuta la Targu – Mures, absolventa a Universitatii BB Cluj Napoca, s-a specializat pe Istoria Sociologiei, Sociologie Istorica si Istoria Moderna a Romaniei, autoare de studii privind istoria Banatului, istoria Cercetarii Monografice inBanat, de Istoria Mentalitatilor si imaginarului social, a editat 2 colectii de documente privind Contributia Banatului la Cercetaarea Sociologica Nationala, o sinteza despre Monografismul dinBanat- si  un volum de Memorii al primului prefect roman al jud. Timis Aurel Cozma Junior, doctor in sociologie din anul 2001- titlu stiintific obtinut la Uniuv. BB), prof. dr. Sabin Păuţa (născut 8 februarie 1943 la Câlnic- Reșița, compozitor, dirijor, profesor univesitar doctor, manager; 50 de ani de carieră strălucită: 20 în România, 30 înAmerica; “Doctor în compoziție” al Academiei “Gh. Dima” dinCluj-Napoca, “Doctor in Music” decernat de London Institute for Applied Research; Director Artistic și Prim Dirijor al cele mai vechi orchestre simfonice din New Jersey, Plainfield Symphony Orchestra, Cetățean de Onoare al municipiului Reșița și al orașului Plainfieldși Conductor Emeritus pe viață al aceleași Filarmonici. Din 2007 ziua de 7 Mai a fost proclamată “Ziua Sabin Pautza in Plainfield“. A dirijat înEuropa,America şi Australia pe scene celebre: Carnegie Hall/New York, Santa Cecilia/ Roma, Fr. Chopin/Varşovia , Philharmonica Hall/Sydney. Nominalizat în  “International Who’s Who in Music” publicat laCambridge -Anglia (edițiile 1980-1984-1992-2000). Nominalizat în “2000 de americani notabili” ed. 1992. „Swift Music Group” din Statele Unite i-a editat seria „Opera Omnia” pe CD; până la această dată au apărut primele zece CD-uri. Detine numeroase premii si distinctii romanesti si internationale cum intre care “Premiul George Enescu” al Academiei Romane,  Marele Premiu “Dr. Martin Luther King, Jr.”.) , gen.(r) Ioan Talpeş (-născut 1944 la Toplet- Caras Severin, absolvent al Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti si al Școalii de ofițeri activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu; din 1980 doctor în istorie cu teza „Diplomație și apărare”, titlu stiintific aordat de Universitatea Bucuresti; cercetator stiintific si istoric militar, axat preponderent  pe problematici ale istoriei militare romane și universale, de politică externă a României, în special în perioada contemporană; a fost: director al Servicului de Informații Externe (SIE), cu rang de ministru, ambasador al României în Bulgara, Consilier Prezidențial, Șef al Departamentului Securității Naționale, Șef al Administrației Prezidențiale, ministru, senator de Caras-Severin; general de corp de armata-4 stele- in rezerva; autor de articole, studii și cărți publicate în România și în străinătate)  a cedat locul sau editorului Ovidiu Enculescu printr-o alocuţiune : “M-aţi şi aplaudat, probabil m-aţi şi înjurat. E firesc, mai ales în democraţie. Daţi-mi voie să vi-l  prezint pe domnul Ovidiu Enculescu care este directorul general al unei adevărate edituri (n.a. Rao) care contribuie astăzi la lămurirea unor lucruri referitoare nu numai la istoria României ci şi la prezentul şi  probabil chiar viitorul ei”. Ultimul urcat pe scena a fost autorul celor doua volume, dr. Larry L. Watts (-nascut in 1956 in Atlantic City- SUA; profesor si istoric american preocupat de istoria Romaniei; consultant al Corporaţiei RAND a călătorit deseori în Europa de Est şi în URSS înainte de 1989; a fost consultant pentru reforma sectorului de securitate și apărare pe lângă oficiali și instituții din domeniul securității naționale din România; scrie și predă cusuri privind studiile de securitate și analiză intelligence la Universitatea București; autor de  conferințe la instituții academice și guvernamentale din Europa și SUA, inclusiv la Național Intelligence University (din cadrul Agenției de Informații pentru Apărare a SUA), la Foreign Service Institute (de la Departamentul de Stat american) precum și în România la Universitatea Naționala de Apărare, Academia Tehnica Militară, Banca Naționala a României; contribuie cu studii și colecții de documente privind România la Centrul Internațional Woodrow Wilson dinWashingtown DC al cărui bursier a fost în noiembrie-decembrie 2013; în 2013 a fost ales membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știința din România).

“Daţi-mi voie să-i salut pe oaspeţii noştri dragi, pe Dumneavoastră, iubitori de cultură. Îmi face o deosebită plăcere să fiu prezent la un triplu eveniment cultural. Felicit totodată autorul acestor două volume. Îl felicit pe dr. Larry Watts, cel care a susţinut Reşiţa în nenumărate rânduri, a susţinut România pentru a se integra în Uniunea Europeană şi NATO. Îl felicit şi-i mulţumesc. Vă aştept cu plăcere de fiecare dată când veţi avea ocazia să reveniţi la Reşiţa pentru că susţin cultura şi oamenii energici”- a fost cuvântul de întâmpinare al primarului municipiului Reşiţa, dr. ing. Mihai Stepanescu.

Cu umoru-i caracteristic (şi dubla sa cetăţenie, româna şi americană), maestrul Sabin Păuţa: “Am fost luat aşa, pe nepusă masă. Eu aş fi vrut să cânt la pian dar trebuie să vorbesc… Mi-a plăcut ideea că noi suntem recunoscuţi în ţară şi în lume ca “făloşi”, eu cred că avem dreptul să facem asta. În primul rând pentru că avem conştiinţa valorii noastre; recunosc acest drept oricărui oltean sau grec sau argentinian care are conştiinţa valorii sale. Nu este străina ideea de fală bănăţeană de ideea de modestie- deşi poate părea lipsită de modestie; pentru că noi suntem făloşi fără să fim îngâmfaţi sau încrezuţi… Ne întoarcem acasă întotdeuna…Plecând murim puţin dar învăţăm să ne întoarcem de unde am plecat- niciodata nu-i prea târziu să facem asta. Ne-am câştigat acest drept de a fi făloşi la noi acasă şi nu numai… Despre expoziţia de fotografie Reşiţa veche: unele le cunosc, doar am copilărit aici până la 17 ani când am plecat la facultate, altele sunt şi pentru mine o surpriză. Au fost alese cu migală de Lucian Duca, el este cel “vinovat” şi vă invit să vă bucuraţi de această expozitie. Este o parte din istoria noastră, a reşiţenilor.”

A doua secţiune a evenimentului- dubla lansare de carte a fost deschisă de jurnalistul Mario Balint care, recunoscându-şi emoţiile, a afirmat, printre altele: “… Nu ştiu dacă noi am fi avut aceeaşi fală dacă, după cel de-al doilea război mondial, Banatul ar fi revenit Ungariei aşa cum ne dezvăluie  dr. Larry Watts în cartea domniei sale <Aliaţi incompatibili> unde pomeneşte despre Banat de trei ori. Hitler promisese Banatul Ungariei… Cele două cărţi sunt esenţiale dacă vrem să înţelegem ce ni se întâmplă acum… Nu voi fi academic, le-am resimţit  <ca doi pumni în gură>, atât de dure şi de reale sunt încât ori te fac knok-out ori te trezesc la realitate… Multe din relatările prof. Watts- în special <Cei dintâi vor fi cei din urmă>- le cunoşteam din foclorul urban cu care am avut contact în perioada celor 7 ani petrecuţi în teatrul de operaţiuni din Irak şi Afganistan însă să le găseşti în note de subsol atât de dense înseamnă o trezire bruscă la realitate. Cât am fost în Irak am avut ocazia să întâlnesc oameni deosebiţi atât din Statele Unite cât şi din Europa şi Orientul Mijlociu şi, întâmplător sau nu, am luat contact cu istoria recentă a poporului meu în acea zonă. Am avut şansa să obţin un interviu cu fostul Secretar al Apărării SUA Robert Gates care, atunci când a auzit că sunt din România a spus <A, îmi amintesc foarte bine, am fost prima dată în ţara Dvs. în 1978>… atunci mi s-a confirmat bănuiala că statul român din perioada comunistă a avut relaţii strânse cu SUA atât în domeniul militar cât şi în domeniul politicii externe… Mai ştiam ceva despre negocierile României în vederea realizării păcii în Orientul Mijlociu dar şi contribuţia României la pacea dintre Statele Unite şi Vietnam după război dar şi la contribuţia extraordinară pe care România lui Ceauşescu a avut-o practic în Mexic sau în relaţia cu China sau, de ce nu, din 1979- momentul invaziei Afganistanului de către trupele sovietice… Am avut prilejul să stau destul timp în Afganistan… şi  multe astfel de adevăruri mi s-au relevat pe parcurs… <Cei dintâi voi fi cei din urmă>  este o carte extraordinar de dură în care veţi găsi adevăruri incontestabile despre politica externă a României comuniste, veţi găsi o alta Românie. Eu mă încăpăţânez să scriu  că de 20 de ani România se află într-un permanent război de psy-ops însă dr. Watts mă contrazice total şi scrie în carte că România se află în acest tip de război de vreo 100 de ani. Deci asupra noastră se fac atâtea presiuni dintr-o parte şi cealaltă, în special din partea estică dar şi din vestul apropiat al României despre care chiar gen. Talpeş spunea că se făceau presiuni puternice ca noi,  acum 10 ani, să nu aderăm la NATO… Toate aceste adevăruri cu note de subsol le găsiţi în cele două cărţi semnate dr. Larry Wats, două cărţi extrem de dense, o cercetare senzaţională şi o altă Românie pe care ne-o relevă un american- român de data aceasta printr-o alta lupă… vă invit să le lecturaţi. Vă mulţumesc dr. Watts pentru prezenţa Dvs. şi pentru şansa lecturării acestor documente de maximă densitate.”

Dr. sociologie Carmen Albert– cercetător principal  Muzeul Banatului Montan: “… <Cei dintâi vor fi cei din urmă. România şi sfârşitul războiului rece>  aparută în 2013 este o continuare a unui alt volum pe care autorul l-a publicat <Fereşte-mă Doamne de prieteni>- o carte care a surprins o perioadă tulbure din istoria României şi nu numai, perioada de după încheierea păcii după cel de-al doilea război mondial ţi până în 1978. Cartea pe care o lansăm acum la Reşiţa < Cei dintâi vor fi cei din urmă> continuă firul evenimetelor de după 1978 până în 1989. O carte extrem de voluminoasă apărută la editura Rao în 2013, o carte greu de citit- mă întreb cum a facut autorul de a scris-o… Din câte am constatat eu autorul şi-a propus să pătrundă în spatele uşilor birourilor de informaţii ale Serviciilor Secrete atât din România cât şi din alte state ale Europei şi ale lumii care s-au implicat în evenimentele din acest interval 1978-1989. O realitate destul de crudă… o luptă între agenţiile secrete, un limbaj diplomatic simbolic încărcat de semnificaţii; totul este important la o întâlnire diplomatică, noi, observatorii de rând nu putem înţelege asta dar iată, cartea ne relevă acest lucru, fiecare gest este încărcat de semnificaţie: cine vorbeşte primul, cine al doilea, cine stă lângă cine; după cum am spus este un limbaj extrem de complicat care exprimă realităţi complicate, o realitate complexă pe care trebuie să o înţelegem nuanţat. Autorul, prin această carte, surprinde aceste relaţii, încordarea în aceea perioadă privind relaţiile româno-poloneze, conflictul  arabo-israelian, relaţiile  româno-maghiare, în general relaţiile între ţările socialiste membre ale Pactului de la Varşovia. Aparent cei care am trăit în perioada aceea ştiam că toate aceste ţări sunt în relaţii foarte bune, de colaborare şi ajutor reciproc- expresie stereotipică. Aparent pentru că, de fapt, nu era deloc aşa, serviciile secrete sovietice exercitau constant şi sistematic dezinformări cu privire la relaţiile dintre ţările partenere. Şi cartea surprinde această dublă ipostază: a relaţiilor dintre ţări ale Pactului de la Varşovia şi României cu aceste ţări membre. Cartea ne mai dezvăluie în raporturile de alteritate între noi şi ceilalţi cum au stat cu adevărat lucrurile. Eu mai citesc lucrări de imagologie istorică şi am sesizat imediat acest aspect al faptului că ne dezvăluie perspective nebănuite de înţelegere a cestor raporturi între noi şi ceilalţi şi, pe baza informaţiilor relevate, putem să ne construim o altă configuraţie- dacă pot spune aşa- a ceea ce a însemnat România în acea perioadă. M-am întrebat, de-asemenea, de ce n-a scris un român o asemenea carte? Pentru că istorici avem destui… unii tineri, alţii foarte tineri, unii de generaţia mea. Este limpede că noi nu putem scrie o asemenea carte pentru că, aşa cred eu, încă suntem- cel puţin cei din generaţia mea, cei care am prins o perioadă neagră, cea a regimului trecut- percepţia este încă  una negativă. Ori cercetătorul trebuie să se manifeste neutru, să privească cu o anumită detaşare aceste evenimete pentru a extrage nişte concluzii pertinente şi, cât de cât, obiective. Ori cred că asta încă nu putem face. Dar iată că a putut un american- este o satisfacţie pentru noi – şi nu oricine şi poate nu întâmplător acesta este dr. Larry Watts care vine dintr-o ţară în care democraţia are un exerciţiu lung, neîntrerupt, şi acolo problemele se pun de foarte multă vreme altfel. Dialogul este deschis, este flexibil, au loc dezbateri, polemici, probabil că unii se mai supără dar nu contează. Cred că aşa ar trebui să fie şi la noi; lucrurile au început să se mişte şi în sensul acesta. De- asemenea cred că un român n-ar fi putut să scrie această carte pentru că nu n-ar fi avut acces la sursele de informaţie. Arhivele secrete din ţările Europei şi nu numai, de peste Ocean, încă sunt inaccesibile cercetătorului român chiar şi în ziua de astăzi. Nu pun problema obstucţionării accesului, pur şi simplu costurile sunt foarte mari şi doar burse sau granturi foarte valoroase  pot asigura posibilităţi materiale de cercetare pentru cei care sunt  specialişti pe această perioadă a istoriei. Aş adresa câteva remarci în legătură cu aparatul critic – domnul Balint a spus adineaori câte ceva- notele de la subsol sunt extraordinar de dense, de consistente, referinţele bibliografice sunt copleşitoare… pe baza acestora oricine poate scoate o carte- atât sunt de importante, atât referinţele bibliografice dar şi explicaţiile în sine, iar sursele sunt, aşa cum am spus, de-a dreptul inedite şi informaţia cât se poate de nouă. Sigur s-ar putea vorbi la nesfârşit, dl. Larry Watts fiind autor al multor cărţi şi studii- publicate atât în România cât şi în Statele Unite ale Americii- care privesc problemele acestea, printre care, sigur, ne situăm şi noi, şi a facut în ultimul timp un studiu de caz – România- în volumele sale… pentru că la data apariţiei, în 2013 a suscitat vii polemici, vii discuţii printre specialişti, istorici, sociologi, jurnalişti, unde părerile au fost unele pro, unele contra. Suntem într-o societate democratică, fiecare ne putem exprima opininiile sigur, într-un mod constructiv pentru că, până la urmă, aceasta este esenţa democraţiei, Cred că această carte este importantă nu neapărat prin concluziile pe care le trage autorul- ele sunt interpretabile- dar pe baza informaţiilor pe care el ni le prezintă noi putem să configurăm propria noastră argumentaţie şi să ne tragem singuri concluziile care pot să coincidă sau nu cu cele ale autorului. Aş trece puţin şi peste cealaltă carte <Aliaţi incompatibili>, şi aici  autorul face un studiu de caz, o privire comparativă, un studiu privind România, Finlanda, Ungaria şi relaţiile cu Cel de-al Treilea Reich, este o carte care tratează problemele din cel de-al doilea război mondial. Ne introduce în problematica mai puţin cercetată în istoriografia română privitor la teoria alianţelor, teorii foarte interesante: teorie neorealistă sau paradigma teoretică dezvoltată- dacă nu mă înşel- prin care autorul încearcă să analizeze perspectiva compatibilităţii statelor mici în alianţa cu cele mari sau raportul dintre un stat mic şi un stat puternic şi mare. Şi aici ia, foarte detaliat în discuţie cazul României cum am spus, Finlandei şi Ungariei, toate cele trei în aceeaşi alianţă cu Germania cel puţin până în 1944 când ştim ce s-a întâmplat la 23 august- România a trecut în celălalt bloc al alianţelor – dar oricum, mare parte a războiului cele trei au stat împreună, ţări total incompatibile în ceea ce priveşte scopul, obiectivele, interesele, pretenţiile teritoriale… şi totuşi, au stat împreună pe tot parcursul războiului. Analiza este extraordinar de interesantă, pot să spun că jumatate din carte este o filozofie  a problemei compatibilităţii  şi a raporturilor de interese. Are şi un capitol foarte interesant despre sfârşit cu mai multe subcapitole privitor la contribuţia militară şi financiară a acestor state la desfăşurarea războiului, o analiză care nu s-a prea facut la noi sau  nu din perspectiva asta, pentru că autorul spune că indicatorul cel mai de preţ pentru a evalua în ce măsură aceste state mai mici şi-au dus contribuţia la acest război este privitor la comparaţia –dacă reţin bine- între statisticile privind trupele desfăşurate şi cele mobilizate sau invers, şi aici sunt grafice relevante şi interesante. Aş putea să spun că cele două cărţi  dar şi celelalte pe care autorul le-a publicat şi probabil că va mai scrie nu pot să lipsească- eu aşa spun- din biblioteca unui specialist de istorie contemporană, de istorie recentă sau de istoria războiului rece. Dacă se va scrie- şi sper să se scrie- o sinteză a poporului român,  a istoriei lui, cel puţin de la începutul celui de-al doilea război mondial – 1939 sau chiar din 1945 incoace – nu se va putea face fără cărţile lui Larry Watts. Vă felicit domnule Lerry Watts şi sperăm să mai scrieţi despre noi.”

 Directorul general Rao, Ovidiu Enculescu: “Doamnelor şi domnilor trebuie să încep cu o mărturisire: scaunul acesta nu este deloc comod. În primul rând pentru că era planificat să fie al domnului general Talpeș ori nu este cel mai cuminte lucru să râvnești la scaunul lui. Dar sunt mandru că însuși domnia sa m-a împins, cumva, încoace… O sa încerc să clarific niște lucruri; lucruri legate nu neaparat de bucătăria care stă în spatele activității pe care o am și pe care am prestat-o în toți acești ani. O să vă invit însa, puțin, în sufragerie, dar nu înainte de a vă spune, nu cu fală bănățeană pentru că din pacăte nu am o relație directă cu fala regățeană, că accept un miel sau un vițel sau ce se dă pentru botezare- mă cheamă de fapt Enculescu nu Ianculescu. (n.a din motive obiective eticheta a fost tipărită după începerea evenimentului evident greșit- și ne cerem, încă o dată, scuze). Ca să substitui cumva cele prezentate de amfitrion în legătură cu fiecare dintre persoanele superonorante care se află de-a stânga și de-a drapta mea și dat fiind faptul că eu am venit așa, ca o surpriză, și nu au existat date să fie prezentate despre mine n-o să vă spun nimic despre mine pentru că, până la urmă,  eu nu sunt așa de important cât o să vă spun despre editură. Pentru că editura este mai importantă pentru mine decât propria persoană. S-a născut în 1993 acum 21 de ani la București și este responsabilă cu publicarea a peste 5-6-7.000 de titluri în multe milioane de exemplare. Pogramul nostru editorial, încă de la bun început, a fost atât de larg gândit, de diversificat… a aspirat cumva  la a  deveni programul unei edituri pentru client însă, în tot acest ansamblu de cărți: ficțiune, non ficțiune, povești, enciclopedii s.a.m.d., un loc aparte, o preocupare constantă a fost, natural, istoria și nu doar istoria României ci și istoria universală. Fără falsă modestie o să spun și o să vă confirm faptul că, din câte cunosc eu probabil am alcătuit , în toți acești ani, un program coerent de istorie, istoriografie, pentru toate segmentele de vârstă și pentru toate nivelurile educației de la copii până la adulți și specialiști.  Și în tot acest context, în toată această poveste, m-am nimerit, cumva, lângă un prieten comun, în toamna anului 2010. Am primit un exemplar din varianta în limba engleză la vremea respectivă a volumului “Ferește-mă Doamne de prieteni”, titlul original “With friends like these…” (Cu așa niște prieteni). Mi-a plăcut foarte mult și am decis două săptămâni mai târziu că trebuie să fac orice- și posibilul și imposibilul- să ajung la Larry Watts și să-l conving cumva să accepta sigla casei noastre editoriale pe versiunea română a acestei cărți. Lucru pe care l-am făcut și încă de atunci s-a construit, cred eu, o relație poate mai mult decât una de afaceri sau o relație între autor și editor în general. Vreau să cred că s-a constituit într-o relație de prietenie. Pentru că, dincolo de relația personală, vreau să vă mai spun încă un lucru: prin tot ceea ce face, prin tot ceea ce scrie, prin toată activitatea sa, Larry Watts este un bun prieten al României. Un prieten cum rar se găsește, rar am avut parte de așa ceva. Prea rar. De dușmani- slavă Domului dar de prieteni mai puțin. Dacă la început eu, cel puțin, mă întrebam ce urmărește, ce agendă are, ce jocuri face, pe cine urmărește, ce și cum, câțiva ani mai târziu eu mărturisesc că este vorba despre o prietenie și o atracție intimă pe care Larry Watts o are pentru țara noastră, pentru România. Pentru asta nu pot decât să-i mulțumesc și să vă invit să-i citiți cărțile Domniei sale.”

Dr. Larry L. Watts: “ Bine ați venit. Sunt onorat să fiu aici la Reșița în această societate și vreau să lămuresc câteva lucruri. Eu scriu și fac cercetarea aceasta nu așa de mult din sentimentalism ci din apreciere. Eu cred, foarte bine fondat, că România contează nu numai pentru voi ci și pentru Statele Unite, pe plan european și global. Asta este povestea din spatele cărților și mai este faptul că România a fost într-o situație foarte dură, a fost exact într-un loc în care s-au întâlnit Imperii care înconjurau această țară mică și au văzut cât este de importantă. Singura problemă pentru expansiunea lor a fost existența României. România a fost într-o situație în care oricine, în special din Statele Unite, dar și din spațiul universal,

poate să aprecieze situația de underdog, situația dificilă în care o țară mică trebuie să facă față unei situații dure de tot. Îmi imaginez, și am scris la început în “Ferește-mă Doamne…”,  România lui 1878 era înconjurată total, în parte de Marea Neagră, în parte de Imperiul Otoman, Rusia Țaristă și Imperiul Austro-Ungar și acest popor a fost forțat să găsească soluții cum să iasă din situația aceasta. Singura posibilitate a fost sau să intre în alianțe și, de fiecare dată, în ajutorul primit din alianțe a pierdut câte ceva din teritorii sau altceva,  sau să aibe un proiect care de fapt nu merge prea mult în zonă dar poate atrage sprijin din afară. Soluția pe care a gasit-o România a fost genială- pentru asta este de admirat, și nimeni nu o poate contesta. A găsit întotdeauna soluţii. Ca atunci,de exemplu, când era pericolul ca Uniunea Sovietică să provoce un război nuclear şi Romania a susţinut ca singurul mod acceptat pentru rezolvarea tensiunilor şi conflictelor internaţionale este medierea…“

Sunt cuvintele de început pe care autorul le-a adresat publicului numeros prezent în sala de spectacole a Liceului de Arte “Sabin Pautza” în seara zilei de joi 17 martie 2014 la lansarea celor două volume ale sale “Cei dintâi vor fi cei din urmă. România și sfârșitul războiului rece” și “Aliați incompatibili. România, Finlanda, Ungaria și al Treilea Reich”. Întregul discurs poate fi audiat aici.

Evenimentul început pe muzica de jazz-  şi ce putea face legătura, mai bine, dintre America lui Larry L. Watts şi noi dacă nu acest stil muzical- a fost încheiat prin recitalul extraordinar susţinut de Elena Morariu– voce, Sorin Romanescu– chitară şi Albert Tajti– pian. Cei trei ne-au spus, în stilul lor caracteristic “Poveşti“ (Tales) din folclorul românesc, de la Ioana Radu şi Maria Tănase. Surpriza serii, oferită publicului şi, în special MAESTRULUI a fost piesa “Bossanova 2” interpretată de Sorin Romanesu şi Albert Tajti semnată Sabin Pautza. Frumoasă şi delicată, într-o relaţie specială cu muzica de jazz, Elena Morariu a dat masura talentului său nu numai ca interpret ci şi componistic prin  prima piesa din recital  “… Pe vale” şi mai ales prin ultima  “…”  scrise împreună cu Sorin Romanescu.

O seară de martie în care trei arte din două colţuri ale lumii (America şi România) şi din timpuri diferite s-au întâlnit la Reşiţa, în care aliaţi incompatibili au devenit compatibili şi în care, cu fala bună bănăţeană  am încercat, parafrazând binecunoscutul proverb să demonstrăm ca cei din urmă pot fi, uneori, cei dintâi. 

Eveniment organizat de Societatea pentru Cultură METARSIS cu sprijinul Primăriei REŞIŢA, în parteneriat cu Liceul de Arte “Sabin Pautza” şi librăria Semn de Carte din Reşiţa.