Marţi, 4 decembrie 2012 a fost rândul colonelului în rezervă Gheorghe Popoviciu sa ne incante cu imagini surprinse in drumeţiile prietenilor munţilor. Şi chiar aşa s-a şi întâmplat. Mai mult chiar… protagonistul a prezentat şi un material amănunţit despre amenajările hidroenergetice din zona Semenic din care prin bunavoinţa sa va punem si dvs. la dispoziţie in cele ce urmează:

AMENAJĂRILE HIDROENERGETICE SEMENIC-VĂLIUG-REŞIŢA

          Amenajările Hidroenergetice Semenic-Văliug–Reşiţa au împlinit de curând venerabila vârstă de 100 de ani, ele reprezentând un ansamblu de lucrări care prin felul, întinderea şi complexitatea lor au demonstrat puterea economică şi inteligenţa tehnică existentă  în această zonă a Banatului.

            Iniţiativa acestor lucrări a fost luată de  „Societatea de Căi Ferate  Austro-Ungară”–StEG- care era conştientă şi aprecia importanţa energiei  hidraulice de pe domeniul ei în exploatarea utilajelor metalurgice, minere cât şi pentru celelalte nevoi  industriale.

            Scopul construirii acestor  hidroamenajări a fost dublu: producerea de  energie electrică pentru uzinele reşiţene cât şi pentru transportul pe apă al lemnelor necesare  Societăţii Anonime pentru Distilarea Lemnului din Reşiţa şi nevoilor populaţiei.

            Pentru producerea energiei electrice s-a avut în vedere  diferenţa de nivel  a Bârzavei  între  Văliug şi Reşiţa -Castel Ranchina-210m cât şi bogata reţea hidrografică din zona Semenicului.

            Marea majoritate a lucrărilor a fost  executată de către StEG cu excepţia tunelelor care  au fost încredinţate firmei „Mandel, Hoffman şi Quinter” la preţul de 110 coroane  metru liniar, maşinile perforatoare şi combustibilul  au fost asigurate tot de StEG.

            Ideea construirii acestui sistem a fost a lui Antonius Martinek, directorul  de domenii la StEG,  proiectul a fost executat în mare parte de inspectorul Iohan Pohl, apeductele de fier au fost proiectate de inginerul Roberth Toth şi executate de Fabrica de Poduri din Reşiţa.

Amenajarea  se compune  din următoarele:

–         canale de colectare ale apelor şi a lemnelor din zonele înalte,

                   –canalul Zănoaga de 4,7 km. porneşte de la înălţimea de 1295m şi transportă lemnele din zona Tâlva Satului,

                  –albia pârâului Murgila

                 –canalul Semenic de 23,3 km. ce porneşte de la cota 1036m colectează apele şi lemnele canalului Zănoaga şi ale pârâului Murgila

                  –canalul Gozna (Şafra) de 9,7 km.  Pornește de la pârâul Panaloveț.

                 –canalul Gropusu-Bogatu cu o lungime de 10km colectează apele mai multor pâraie, se varsă în canalul principal în amonte de apeductul Văran.

                    –canalul Crainic cu o lungime de 1050m  colectează apele pârâului cu acelaşi nume şi le varsă în amonte de hidrocentrala Breazova.

–         –două jlipuri  (topogane) prin care apa şi lemnele se deversează:

                 – a. Jlipul mare „Prislop –Izvorul Rău”  ce colectează  apa şi lemnele canalului Semenic şi canalului Gozna pe care le deversează în „Canalul Superior”,

                  -b. Jlipul din Valea Sodol ce transportă lemnele din „Canalul principal” canton Curmătura în zona Lend.

– Canalul Superior cu o lungime de 3,4 Km. preia o parte din apa Bârzavei, porneşte din dreptul actualei hidrocentrale Crăinicel şi după ce adună apele de la canalele colectoare menţionate mai sus, printr-o cădere de 38 m acţionează turbina hidrocentralei Breazova. Pe parcursul acestuia întâlnim 4 tunele: Crăinicel de 112 m, Izvorul Rău de 53 m, Izvorul Mic de 62 m şi Cleanţul Sârbului de 114 m. Tot pe canalul superior mai sunt 3 apeducte în lungime totală de 151 m.  construite din zidărie.

– Canalul Inferior cu o lungime de aproximativ 1,2 km. preia apa lacului Văliug si după hidrocentrala Breazova, se uneşte cu apele aduse de Canalul superior formând  Canalul principal.

–Canalul Principal are o lungime de 14,2 Km, tunelele în număr de 6 ocupând 33% din lungimea lui: Liscov-Barni- 1761m, Coziuţa- 825m, Cozia- 792m, Secu- 382m, Teiuş- 820m şi Ranchina-591m.

Canalul traversează văile în general prin poduri-apeducte din fier în lungime de 5% din totalul canalului Principal, iar apeducte sunt: Văran-138m şi 26m înălţime de la fundul văii, Stârnic- 26 m lungime şi 16 m înălţime, Râul Alb- 95 m lungime şi 38 m înălţime, Secu-216 m lungime şi 32 m înălţime şi cel de la Cuptoare -226 m lungime şi 20 m înălţime.

Întreaga reţea de canale însumează 78,2 km, asigură hidrocentralei  Grebla 4,32 mc de apă pe secundă, iar din 1921, după înălţarea unor canale, a ajuns la impresionata cantitate de 5 mc pe secundă.

Hidroamenajarea  descrisă mai sus, fără barajul Văliug şi hidrocentrala  Breazova , a fost executată din primăvara anului 1902 şi până în toamna anului 1904, hidrocentrala Grebla în 1905,  şi a început să producă energie electrică în 1906. Restul componentelor sistemului hidroenergitic, Barajul Văliug cu captările din zona hidrografică ce se întindea pe o suprafaţă de 76,9Kmp la altitudinea medie de 87o m, au durat până în anul 1912.

            Cheltuielile stabilite şi efectuate pentru realizarea acestui sistem de canale au fost următoarele:

                        -Canalul principal……………………..2.669.650,32 coroane aur

                        -Canalul superior……………………… 162.200

                        -Canalul colector Groposu…………….152.084

                        -Canalul colector Crainic………………..48.000

            Întreţinerea  celor peste 78 km de canale costa 2-2,5 milioane lei în anul 1925, centralele hidroelctrice integrate  sistemului Grebla şi Breazova au produs 17,55 milioane kvh utilizaţi la mecanismele de ridicare şi alimentare a cuptoarelor, la laminoare, ascensoare şi pompe minere, la iluminat şi în alte scopuri. Totodată se transportau anual 130-140 mii mc de material lemnos din care „Distilăria Lend” primea 100 mii mc anual, restul  fiind vândut ca lemne de foc locuitorilor din Reşiţa.

            Amenajările hidroelectrice au avut un efect considerabil  asupra dezvoltării  metalurgiei şi a minelor  de la Reşiţa. Graţie lor aceste Uzine au devenit  capabile să facă faţă concurenţei şi să ridice nivelul de trai populaţiei din zonă.

  GHEORGHE POPOVICU