ACASĂ. Adina GHINACI
Postat de metarsis în Despre evenimente derulate » 0 Comentarii
30 mart.
Expo acuarela, microrecital Alexandru SZABO-pian
După-amiaza zilei de 27 martie 2017 a prilejuit, la librăria Semn de Carte din Reșița, întâlnirea iubitorilor de frumos cu acuarele Adinei GHINACI. La nici un an de la prima ei personala- FLORI, 14 aprilie 2016, tot pe simezele Semnului de Carte- prof. Adina GHINACI împarte cu noi, ACASĂ, bucuria culorilor așternute pe carton cu intenția vadită de a ne demonstra-dacă mai era cazul- cât de frumoasă este Reșița, cât de fălos îi Banatul Montan.Vorbind în deschidere, arh. Ioana Mihăiescu reiterând noțiunea de ACASĂ, a subliniat, printre altele: ”… Acasă este cumulul de locuri în care noi ne scriem povestea vieții. ACASĂ nu sunt cei patru pereți ai copilăriei, nu este doar curtea în care ne-am zbenguit cu ceilalți copii, ACASĂ este TOT. Școala în care am învățat, străzile pe care am alergat, instituțiile în care am intrat, parcurile în care ne-am bucurat de tinerețea noastră, unde ne-am îndrăgostit, ACASĂ este țara noastră, este această lume… Mi-a plăcut alegerea Adinei, acest cuvânt ACASĂ care, mie mi se pare că in limba română sună cel mai frumos. HOME mie nu-mi spune nimic…pe când ACASĂ are niște vocale rotunde, frumoase, are un S care imprimă vivacitate cuvântului, ACASĂ este altceva… M-am uitat la tablourile Adinei și vreau să vă spun că, pentru Adina, în această casă a cărților și a prieteniei, ACASĂ este astăzi cursul Bârzavei din Reșița care se îndreaptă spre o țintă greu descifrabilă- este undeva, în infinit- jalonat de o parte și de alta de repere care sunt ca niște gări- peisajul nostru urban. ACASĂ sunt furnalele Reșiței îndreptate spre cer, în vremea aceea, în spatele unui fundal de construcții urbane o parte anoste, în paralelipipede destul de rigide…O salcie care își scutură pletele în fața unui peisaj urban ne vorbește despre trecerea timpului așa cum și Bârzava din primele acuarele ne vorbește despre aceeași trecere a timpului. ACASĂ sunt turlele Bisericii Sf.Vasile cel Mare din Lunca Reșiței, pazăză, străjer și ea în fața frontului blocurilor în care se înghesuie atâția oameni, sunetul clopotului vorbindu-ne de aceeași trecere a timpului el sunând la evenimente care au marcat societatea noastră… ACASĂ sunt, pentru Adina și pentru noi în această după-amiază, peisajele minunate ale acestui județ: de la cursul Rudăriei care iese, parcă, dintr-un tunel al timpului…imaginile de pe Muntele Semenic unde dealurile și formele de relief molcome, despădurite, cu arbuști cu frunza mică ce ne amintesc de zbaterea vântului și ea tot o trece a timpului. ACASĂ sunt peisajele pe care Adina le-a marcat în celelalte tablouri pictând cu deosebită acuitate și sensibilitate zborul norilor deasupra lor, umbrele norilor în trecerea lor fulgurantă vorbesc tot despre trecerea timpului.ACASĂ este această Gărână minunată- un tablou foarte reușit- în care recunoști specificul zonei cu multă ușurință. Fronturile de case continue, cu zidurile albe, inaculate, tâmplăriile nealterate de nicio intervenție contemporană, în culori verzi, albastre, acoperișurile roșii, staticitatea acestei zone și singurătatea ei ; undeva în spate, Adina introduce o pată albă- albul fiind o non culoare- și crează în această lucrare două puncte de interes. De regulă, lucrările au un punct de interes amplasat în zona centrală. În această lucrare cele două puncte de interes sunt acest front stradal cu această rigolă și podețul, al doilea fiind albul din spate. Privind acest tablou observați că ochii fug spre albul din spate și privirea se întoarce- din dorința de a fi protejată- în planul din față. Și în această lucrare, albul puternic este un început dar poate să fie și un sfârșit amintește tot de trecerea timpului. ACASĂ înseamnă și grădina- obligatoriu de pruni în Caraș-Severin- din fața locuințelor printre care se întrevede ”ca un vis de tineterețe” rezultatul muncii mâinii umane- locuințele…. ACASĂ mai înseamnă și acest prânz luat de două persoane vârsnice pe o bancă și o masă de lemn unde, sigur, trebuie să fie o pâine care aromește a grâu, două persoane cu părul alb care stau în această natură bogată de culoare diafană, ca un vis, sub umbra unui copac ce a murit. Un copac care nu mai are frunze. În acest tablou timpul se oprește…Prin această expziție Adina GHINACI își extinde subiectul de creație trădând aceleași caracteristici și aceleași coordonate : este sensibilă, este diafană, a învățat ce este acuarela, lucrează cu tente transparente pentru că aceasta este specificul acestei tehnici, știe că nu are voie să revină peste hârtie ca să nu îmbâcsească desenul și că tot ce se obține prin această manieră este un gând încremenit în timp. Aceasta este acuarela : o stare, un gând, o emoție pe care trebuie să o prinzi și să o pui pe hârtie acum, neacceptânsd să-ți schimbi punctul de vedere, să revii, să-ți schimbi obțiunile, iese ca un suvoi din tine și te dezvălui celorlalți. Sunt acuarele reușite, echilibrate, cu linii de compoziție bine studiate… sunt acuarele frumoase…” a concluzionat arh. Ioana MIHĂIESCU, in deschiderea expoziției de acuarele semnate Adina GHINACI. Au mai transmis gânduri frumoase col. Relu Bușe, prof. Adriana Popescu, prof. Carmen Schultzi., Adina GHINACI mulțumindu-le tuturor dar, mai ales părinților și soțului, familiei care o susține, îndemnând la dechidere spre exterior, la o privire atentă spre orașul frumos și spre minunatul Caraș.
Surpriza organizatorilor pentru Adina GHINACI, cea care s-a dedicat picturii la pensie, după ce ani intregi a inițiat în limba lui Shakespeare gtenerații întregi, atât cât a predat la catedra de limbă și literatură engleză a Liceului Diaconovici-Tietz din Reșița, a fost microrecitalul tânărului pianist Alexandru SZABO. Absolvent al Liceului de Arte Sabin Păuța din Reșița, licențiat al Conservatorului Gheorghe Dima din Cluj la clasa altui reșițean, prof. univ. Dr. Daniel GOIȚI, actualmente masterand an II la clasa prof. Akos Henadi la Universitarea de Muzică din Trossingen- Germania. Alex SZABO a interpretat , cu daruire și sensibilitate, Studiul după Paganini nr. 2 în Mi b Major de Franz Liszt, fiind apaludat îndelung.
O după-amiază superbă la Semn de Carte, între prieteni.
Eveniment organizat de METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană prin librăria Semn de Carte.
Tag : acuarela resita adina ghinaci metarsis semn de carte ioana mihaiescu alex szabo
Nu există comentarii.