Monahul lăuntric

Postat de în Despre evenimente derulate » 1 Comentariu

10 Sep

cop

Monahul launtric – Adrian Georgescu

Lansarea volumului Monahul launtric semnat Adrian Georgescu din seara zilei de 9 septembrie 2015 de la libraria Semn de Carte din Reșița a debutat cu mesajul trimis, ca niciodată, autorului,  de eruditul dr. med. Octavian Apahideanu (15.05.1939- 03.09.2015) cu doar o zi înainte de a pleca, grăbit,  pe drumul fără întoarcere.

Dacă ar fi fost prezent, ca de fiecare dată când Adrian Georgescu și-a lansat cărțile în Banatul Montan, prietenul Tavi Apahideanu ar fi menționat, printre altele: * Parcurgem în prezent o perioadă de criză complexă, referitor la care menţionez doar câteva aspecte morale: manipulări, debusolări, crize de identitate individuale şi colective, crize de socializare, de orientare, de sens, ranversări şi/sau minimalizări ale sistemelor de valori diriguitoare până inclusiv în perioada interbelică: triada lui Platon (Bine, Frumos şi Adevăr) şi valorile religioase esenţiale şi etice (Decalogul şi celelalte precepte generoase). Apare legitimă întrebarea „Quo vadis, Domine?”. Răspunsul meu, preluat parţial de la scriitoarea contemporană Ioana Pârvulescu: în cel mult 1-2 generaţii, sătui de haos valoric, detracări, vulgaritate, vicii şi asasinate literare şi artistice, ne vom întoarce la pilonii de rezistenţă ai culturii europene: filosofie elină, drept roman şi creştinism.

Creştinismul are, direcţionări înalte, pe verticală (credinţa în Dumnezeu, nemurirea sufletului, Judecata de Apoi) şi direcţionări orizontale, menite să ne asigure vieţuirea şi convieţuirea (asistenţa socială, cultura religioasă şi etica religioasă).

Direcţionarea pe orizontală, cu preponderenţă etica creştină,  este slujită de preoţi (o parte din sarcinile lor) şi de oameni religioşi de marcă, spirite creştine luminate, repere spirituale, sare a pământului, – exempli gratia scriitorul Adrian Georgescu, prin el însuşi şi prin cărţile sale.* Dupa momentul de reculegere in memoriam Octavian Apahideanu  ținut de cei prezenți la eveniment, despre volumul cu 365 de mărturisiri și 365 de plânsururi au vorbit: prof. dr. Sabin Pautza, președinte al Societății pentru Cultură METARSIS, l-a catalogat pe Adrian Georgescu ca mărturisitor în tema fără început și fără sfârșit a relației noastre cu Creatorul și Mântuitorul nostru. *Autorul a avut o revelație la un moment dat în viața sa și experiențele care au urmat la-u îndemnat să pună pe hârtie ceea ce a simțit și să impartă aceste experiențe cu semenii săi. Așa s-au născut aceste cărti extraordinare care sunt ferestre deschise și lumânări care aduc lumină în întuneric*.

Prof. Adela Lungu- Schindler a catalogat Monahul launtric ca o carte a căutării și a mărturisirii.* Ceea ce m-a frapat încă de la prima pagină a fost structura acestei cărți pe care o pot numi postmodernă. Cartea se poate citi în două feluri, atrage autorul atenția de la prima notă…fiecărei mărturisiri din prima parte corespunzându-i un plâns în partea a doua…Sigur că, spre deosebire de graduitatea aceea specific postmodernistă, artificii narative de dragul jocului, cartea aceasta e altceva. Este o carte scrisă cu sinceritate în care autorul încearcă să se regăsească. În primul rând ca om, cred eu. În linii mari am observat o structură antitetică: lumina- pe de o parte, care revine obsedant, cu tot câmpul semantic revenind obsedant: rază, văpaie, licărire, pe de altă parte –întunericul care înseamna moliciune, durere, plâns, risipă, lacrimi. Un întuneric din care autorul încearcă să se smulgă…. M-am gândit și la psalmii arghezieni citind cartea, deși la Arghezi viziunea nu este una tologică. Acolo există credința și tăgada în Dumnezeu. Aici, Adrian Georgescu nu pune la îndoială existența lui Dumnezeu…Iubirea este calea de a ajunge la Dumnezeu, spune autorul…Cartea are ceva din Cântarea Cântărilor și din Psalmii biblici, un anumit lirism al mărturisirii…limbajul este foarte viu…In ceea c e privește relația cu cuvântul atitudinile sunt diferite și trădează neliniștile omului, neîndoielile lui, teama că, odată apropiat de absolut poate nu a ajuns acolo unde crede..O carte scrisă cu sinceritate pe care o recomnd. Cred ca este o lecție pentru mulți dintre noi.*

Părintele Ioanichie- pr. prof. dr. Ioan Petrică, preot duhovnic la Mănăstirea Sfântul Ilie de la Izvor- Bocșa vorbind despre carte și autor a menționat:*…Adrian Georgescu are o unicitate a lui și nu poate fi încadrat în anumite standarde. A fost scriitor de meserie și oameni de litere au vorbit foarte frumos la adresa a ceea ce a scris. De ceva timp vine cu ceva cărți care-l încadreaza în unicitate. Acest triptic *Anastasis* despre care am vorbit în lansări și aici, la Reșița, Dulcea sărutare închinată Maicii Domnului lansată anul trecut și Monahul launtric de anul acesta- o carte care surprinde…Nu am sa mă adâncesc in gândire gnosologică ci am să folosesc un limbaj uzual…După 1990 românii nerau însetati de a citi . Erau cărti și înainte de 1990 dar știm că erau cenzurate. Dupa acest an, cel puțin în lumea teologică apar cărți fundamentale…printre ele o carte care mi-a plăcut enorm și pe care am citit-o în 1993, o carte a unui mare teolog rus Paul Evdokimov – Iubirea nebună a lui Dumnezeu…In această carte există o expresie interesantă…*monahismul interiorizat* care nu inseamna neapărat trecerea prin anumite stadii ale vieții monahale, ceea ce înseamnă castitate, ascultare, sărăcie de bunăvoie… Evdokimov considera că într-o lume atât de secularizată începând de la Revoluția franceză încoace că monahismul, calea cea mai apropiată de Dumnezeu, se poate trăi și de omul care-și duce viața într-o lume fără  a depune voturile monahale… Iata că după două decenii am în mână cartea unui autor care, cunoscându-l profund pe Dumnezeu- nu la nivel declarativ ci la nivel de efectiv angajament, mergând pe la anumite mănăstiri și luând contact cu lumea vieții monahale, în această stare mirenească, Adrian Georgescu vine cu o mărturisire a ceea ce scria Paul Evdokimov cu peste 50 de ani în urmă despre monahismul interiorizat finalizata, iată, în această carte…Avem în față un autor care nu mai este caracterizat prin genul liric și epic al literaturii, un om care-și asumă alt rol. Un rol care nu este la îndemâna oricui, cu atât mai mult cu cât trăim într-o lume în care te poți juca cu cuvintele…Unele dintre meditații le scrie chiar în timpul slujbelor liturgice…

Adrian Georgescu dovedește că este un om care-l cunoaște pe Dumnezeu dintr-o anumită treaptă duhovnicească…Marturisirile sunt modul prin care încearcă să-l abordeze pe Dumnezeu…Monahul launtric merită citită  dar, în același timp, merită parcursă nu ca o carte obișnuită ci efectiv ca un lucru care să te facă să gândești altceva pe timpul unei zile…Îi spun lui Adrian Georgescu să continue drumul spre interiorul său, spre inima sa în care, normal, ar trebui să lucreze harul Duhului Sfânt. Așa cred eu*.

Adrian Georgescu a mulțumit celor prezenți dând citire câtorva mărturisiri și împărțind cărți cu autografe.

Evenimentul a fost încheiat de preot Emil Sergiu Varga care a cântat două pricesne: Cuvântul Domnului  si Cu noi este Dumnezeu.

O seară pentru inimă și spirit, sub bolta viței de vie, cu oameni frumoși.

Eveniment organizat de Societatea pentru Cultură METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană prin librăria Semn de Carte.

 

Trackbacks and Pingbacks

  1. Lansarea volumului MONAHUL LĂUNTRIC de Adrian Georgescu | UZPR CARAS SEVERIN - 08. Sep, 2015

    […] (Citeste mai mult…) […]

Lasă un comentariu...