Bebe Cojocariu, plasticianul unei certitudini

Postat de în Despre evenimente derulate » 0 Comentarii

3 Sep

Bebe 2015_030bIulian Vitalis (Bebe) Cojocariu (10.01.1939- 30.08.2013),  nume de referinţă în arta plastică românească a fost comemorat ieri, 2 septembrie 2015, la Reșița printr-o expoziție In memoriam panotată într-un spațiu cultural nou, generos, binevenit într-un oraș pluricultural care se redefinește încet, dar sigur: Art & Travel Club.

Evenimentul a stat sub motto-ul “Noi gândim că expresia lumina dragostei e doar o metaforă, dar dragostea luminează cu adevărat tot ce este în jur” (Maica Tereza). Și, într-adevăr, au strălucit iubirea pentru frumos și pasiunea- devenită mal salvator atunci când tragicul existențial, asumat cu luciditate, l-a învăluit subit-  pentru culoare ale Pictorului, dragostea pentru soț și tată declarată, iar și iar, prin corespondența purtată între România și Suedia de Geta şi Ioana Cojocariu, amintirile dragi, păstrate vii, depozitate şi retrăite cu reală bucurie de prietenii prezenți într-un număr covârşitor, Călătoriile interioare– emisiunea TVR din 2005 –cu Bebe Cojocariu povestind taberele de pictură de la Gărâna și, nu în ultimul rând, piesele folclorice- atat de dragi maestrului- interprete cu real har de tânara Denisa Țanigoi (13 ani) și de cunoscuta Dana Basa.

Bebe 2015_057b“E foarte greu să încerci să depășești un moment firesc de emoție, nu pentru plecarea lui Bebe Cojocariu, nu pentru că doamna Geta este aici, nu pentru că noi toți suntem aici, ci pentru că o parte din lucrările lui sunt aici, deci o parte din sufletul lui este cu noi. Partea cea mai bună, cea care a lăsat, așa cum s-a spus deja eternității o semnătură inconfundabilă, cea care a lăsat prin noi și generațiilor care vor veni, întregii lumi- spun cu mâna pe inimă- o frântură de artă care ar trebui să-l consacre, de-acum încolo, nu doar în istoriile artei românești ci și-n istoriile mai largi, cel puțin europene. Bebe Cojocariu, și acum privit când el nu mai poate interveni asupra lucrărilor decât cu gândul, de-acolo de sus, dar nu le-ar mai putea modifica, rămâne- și cred că-mi dați dreptate- plasticianul unei certitudini. O certitudine care se poate citi de la simbolul ascuns al ochiului prezent chiar și acolo unde geometria nu i-ar permite să fie prezent. Daca suntem atenți, Dunărea, și toate lucrările dunărene- să le numesc așa- au în ele și prezența ochiului. Acel prim și ultim simbol pe care l-am găsit eu a fi definitoriu pentru Bebe Cojocariu. Întâmplarea face ca una dintre lucrările sale, absolut întunecată, o lucrare-experiment fiind realizată pe o bucată de piele nu foarte bine întinsă să aibă, dar numai la o atentă privire, undeva, foarte, foarte departe în spațiul lucrării, undeva foarte, foarte departe în spațiul nostru interior, OCHIUL. Si dacă așa este v-aș invita pe dumnneavoastră, prietenii lui Bebe Cojocariu, pe dumneavoastră cei care i-aţi admirat întotdeauna lucrările, să-i priviți și de-acum încolo semnătura ca fiind a unui clasic cu adevărat. Acel clasic care a trecut prin experiment, l-a depășit și a înțeles că adevărata valoare a unei lucrări ține de legătura ei cu propriul tău spirit. De vreme ce spiritul lui Bebe Cojocariu a fost unul cu adevărat patriarhal, dincolo de ce a petrecut- spun iară- ca experiment, în tinerețea Domniei sale- să-i spun în continuare Domniei sale , dincolo de acele momente ale experimentului Bebe Cojocariu a fost, este și va fi spiritul patriarhal. Ori în acest spirit, dacă-i  citim încă și încă o dată lucrările, ele sunt cele care, într-un alt fel, exprimă și patriarhalitatea românească. Cea pe care, probabil, acum,  o ignorăm. Cea pe care, însă, ne bazăm și care ne ține, și nu aș spune patriarhalitatea românească ci aș spune patriarhalitatea și spiritualitatea acestui pământ, cea care ne ține în picioare și ne veghează de undeva, din ochiul  lui Bebe Cojocariu…” Ada D. Cruceanu.

Bebe 2015_169b Bebe 2015_109b Bebe 2015_119b Bebe 2015_126b Bebe 2015_134b Bebe 2015_135b Bebe 2015_146b Bebe 2015_150b Bebe 2015_151b Bebe 2015_166bAu mai depănat amintiri și l-au evocat Ioan Bobeica (Bebe picta frumos, recita frumos, cânta frumos, era de nedepăşit în glume… Ăsta era Bebe), N. D. Vlădulescu (Este esenţial să judecăm oamenii nu după prezența fizică ci după locul lor în inima noastră, care este etern…), Doru Dinu Glăvan (În vechea Ceinărie Bebe era cu noi, viu, azi, aici, Bebe este, spiritual, cu noi…), Adriana Telescu (Bebe Cojocariu m-a asemuit cu toamna, amintire dragă mie… Îi doresc ca eternitatea să-i fie ușoară), Marius Șandru (Bebe era pasionat de tot ce făcea, cu implicare totală. Îi plăcea să apere copiii, necondiționat… Bebe Cojocariu- un moment în timp), Petronel Sulea  (Aici ne-a adus iubiea. Iubirea pentru artă, iubirea pentru Bebe, iubirea pentru Geta… În suferinţă, spiritul și zâmbetul lui Bebe au rămas aceleași. Bebe ar fi fost bucuros, în generozitatea lui, să ne aibe pe toți acasă la el), Doru Văsiuți- autorul al bustului (Dacă o societate nu-și respectă valorile nu poate pretinde să fie respectată… Sunt un câștigător. Mie mi-a rămas ultima sa lucrare, un portret al meu, neterminat din păcate… Bebe a umplut viața cu sensuri), Cristiana Schmaler (Bebe m-a ajutat în multe proiecte desfășurate în școala pe care o condu de la cercul de pictură la realizarea costumelor populare, la organizarea activităților… Era generozitatea întruchipată, gata oricând să dea totul din preaplinul lui), Ioana Mihăescu (Bebe a facut să ne întâlnim în seara aceasta aici, să fim atât de pregnant de mulți, de buni, de frumos comunicativi împreună…), Pavel Fiștea (S-au dat multe definiții prieteniei… Mă întreb și acum ce este… Noi, rotarienii, suntem un club de prieteni și mă bucur ca am reușit să scoatem albumul Vitalis 09. Am fost prieten bun cu Bebe Cojocariu. El a pictat bisericuța de la Azilul de bătrâni din Reșița și ne-a ajutat mult…).

Bebe 2015_184b Bebe 2015_204b Bebe 2015_231b Bebe 2015_062bBebe 2015_181bCa gest de prietenie și considerație pentru Iulian Vitalis Cojocariu, Rotary Club Reșița, District 2241, prin Virgil Oprișa- președintele în exercițiu, au fost împărțite 30 de albume Vitalis 09.

Geta Cojocaru a citit un fragment scris de Bebe pe catalogul expoziției 2005  “Timpul se scurge cu greu, în sfârșit îmi revăd atelierul. Suntem deja în 2004. Atelierul este locul de care mă leg ca de un miracol vindecător. Primele pânze. Este greu să lucrezi doar cu o mână. Atelierul devine parte a ființei mele. El este altarul tămăduirii sufletului meu. Devine sală de concert. Aici ascult muzică. Aici mintea mea gândește altfel. Aici ma întâlnesc cu puținii prieteni care mi-au mai rămas. Aici gândurile coboară în creație. Aici se naște expoziția. Suntem în 2005, noiembrie. Viața continuă”

Viața continuă pentru noi. Corespondența dintre Geta și Ioana va fi cuprisă în cartea care va vedea lumina tiparului la sfârșitul anului. Pâna atunci îmbrățișarea cămășii albe din Omagiu, cu ochii lui Bebe ațintiți asupra noastră, cu Biserica din ape- dovadă a pierzaniei pământene, cu Tripticul- geneză spirituala, Paznicul cerului ne veghează înțelept, zâmbind șăgalnic.

“Bebe a venit puțin din viitor. Harul lui stabilind clar hotarul dintre ceață și nor. Pe urmă a plutit printre noi dureros și ușor. Mărindu-se smerit s-a întors în viitor”. (Liubița Raichici)

Evenimet organizat de METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană prin librăria Semn de Carte în colaborare cu Art & Travel Club. (Camelia Duca)

Nu există comentarii.

Lasă un comentariu...