”Vorbim de influența fastă a Coroanei, nu pentru că dorim să milităm pentru o schimbare de guvernământ, ci pentru că ținem să întregim o societate care are dreptul să fie întreagă”

”Peste numai doi ani în România vor fi sărbătoriți 150 de ani de Dinastie Regală, iar în ianuarie 2015, Prințesa Moștenitoare, Margareta, va avea extraordinara șansă de a sărbători un sfert de veac pe pîmântul țării ei.” Dar ideea de monarhie, de coroană, de regalitate, e îmbrățișată de tot mai mulți români, așa că prezența la Reșița a Principelui Radu al României, cu ocazia lansării a două volume, a fost, luni, cum nu se poate mai nimerită, în cadrul unei manifestări organizate de Societatea pentru Cultură Metarsis și Librăria Semn de Carte, avându-i amfitrioni pe neobosiții Camelia și Lucian Duca.

Cuvintele citate mai sus, enunțate de Alteța Sa Radu al României, în preambulul discursului său (prezentat fiind, anterior, de Camelia Duca, de Clara Constantin, directorul Bibliotecii Județene Paul Iorgovici și de istoricul doctor și cadru universitar Carmen Albert), vin să încununeze ani frumoși de înțeleaptă dar discretă ocârmuire a Coroanei României, chiar dacă în țara noastră ordinea de stat e încă alta. Casa Regală, însă, profund apreciată în mai toate straturile societății, mai ales acolo unde oamenii manifestă o adevărată și autentică sete de valori reale și profunde ale statalității și sufletului românesc, continuă să exercite un splendid efort de promovare a Românei în lume, de reconstrucție din temelii a unui popor greu încercat. Cele două volume lansate luni, apărute la Editura Curtea Veche – “Margareta. Portretul Principesei Moștenitoare” și “Trei poduri peste lume” – au prilejuit prezența elegantă a Principelui Radu la Reșița și Caransebeș, acolo unde Alteța Sa a avut o întâlnire și cu autoritățile județene și cele ale celor două municipii. ”Membrii Familiei Regale nu scriu cîrți începând de ieri, s-a adresat Alteța Sa Radu al României, distinsei audiențe de la Semn de Carte.

Au făcut-o de la început, într-o comuniune de scrieri cu Biserica, cu Academia Română, pentru că au considerat că gestul de a apropia coroana de creion e un gest care dă mai multă statornicie țării și, din nefericire, a fost necesară această apropiere a Coroanei de literatură în fiecare dintre generații. Aproape la fel de importantă în fiecare dintre epocile prin care am trecut. Elisabeta, Regina României, nu a fost o la fel de talentată scriitoare ca Mihai Eminescu dar faptul că regina era cea care scrie dădea României și literaturii ei o șansă în plus. La Săvârșin a venit în audiență un domn care a adus Majestății Sale un volum apărut în Argentina în anii 1900, în primul deceniu, scris de Regina Elisabeta.

Câți dintre scriitorii români ajung, acum, în 2014, în librăriile din Argentina? Puțini. Atunci, acest lucru era posibil, când aproape nimeni de pe continentul sud-american nu știa că există România. Pentru mine, simbolul acelei cărți, pe care niciodată nu am așezat-o în bibliotecă, ci am lăsat-o în salonul nostru, la vedere, este simbolul despre cum se zidește un popor, nu numai cu cărămizi adevărate, cu infrastructura pe care Carol I a lăsat-o societății prin căile ferate, ci și prin cărțile care sunt și ele o cale ferată probabil tot atât de durabilă sau infrastructura aceasta simbolică a instituțiilor, pe care încercăm să le consolidăm și nu prea reușim. Ne lipsește și ce s-a întâmplat și după 1989, din punct de vedere al informației, nu numai după 1946. Nici nu știm cât de legată e România de Coroană, fie ea republicană sau nu.” Coroana este o parte a identității noastre și în sens cât se poate de pragmatic, a spus Alteța Sa Regală. ”O țară ca Marea Britanie, care nu a experimentat nicio ruptură în ultimele sute de ani și care a avut o continuitate excepțională, scrie în continuare zeci de cîărți despre Familia Regală, mult mai mult decât o facem noi.

Ceea ce dovedește că și există o nevoie permanentă de a hrăni contemporaneitate cu informație, cu atât mai mult noi, cei care am experimentat atâtea fracturi și sacrificii, chiar la modul propriu. Nimic nu e obținut de societate pentru totdeauna. Fiecare nouă generație are nevoie să o ia de la capăt cu înțelesul, cu convinsul, cu spiritul de tradiție. Nicio victorie nu e eternă și totul trebuie reeditat în fiecare dimineață. Când am scris Crăciunul regal am remarcat cât de mare este acest adevăr al visului Meșterului Manole. Nu trebuie să fi neapărat o țară cu un anumit destin dar această luare de la capăt este o caracteristică a tuturor societăților. Și dacă azi avem nevoie să vorbim de influența fastă a Coroanei, nu este pentru că dorim să milităm pentru o schimbare de guvernământ, ci pentru că ținem să întregim o societate care are dreptul să fie întreagă. Există un fel unic al Coroanei de a produce stabilitate, există o eficacitate pe care prezența ei în lume o are, așa cum e benefică aspirina pentru corpul omenesc, atunci când ai nevoie de ea.” La finalul manifestării, Alteța sa Regală Radu al României a acordat o sesiune de autografe pe cele două volume, foarte bine primite de reșițeni. ( Daniel Botgros, 24 martie 2014)