Dorina Sgaverdia, în căutarea sinelui (pierdut?)

Volumul „Jurnalul unei căutări”, de Dorina Sgaverdia, apărut la editura TIM Reşiţa, în 2012, a fost prezentat joi, 20 iunie, la librăria Semn de Carte din Reşiţa, în curtea cu galeria de viţă-de-vie, un loc deja consacrat pentru evenimentele culturale organizate cu profesionalism de gazde – vorbesc aici despre cei doi admirabili împătimiţi de cultură, Camelia şi Luci Duca.

S-a vorbit elogios despre carte, şi nu a vorbit oricine, ci chiar zgârcitul în laude – criticul Gheorghe Jurma, mai generoasă în aprecieri, însă foarte rar în aprecieri gratuite – criticul Ada D. Cruceanu, rafinatul cititor – preotul Petru Berbentia, specialistul în citate literare şi filosofice – Sorin Frunzăverde, enciclopedicul poet şi prozator – Nicolae Sârbu, rafinatul scriitor – Gheorghe Zincescu, preţiosul critic – Radu Cernătescu. În paranteză fie spus, nu oricine beneficiază de prezenţa preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde, la lansarea sau prezentarea cărţii sale, însă, până la urmă, s-a lămurit şi acest aspect, preşedintele declarând că a venit în calitate de prieten al autoarei.

Despre carte s-au spus multe şi interesante lucruri, care incită la lectură. Reţinem din cuvântul lui Gheorghe Jurma: „Cartea este compusă pe două registre, unul în partea de sus a paginii, celălalt în partea de jos. Propunerea aparţine autoarei. În registrul de sus este un jurnal al personajului numit generic poetul, în registrul de jos este un jurnal de călătorie în Ţara Sfântă, Israel. (…) Acest jurnal de călătorie, până la urmă, caută semnificaţii, pentru că introduce personajul din registrul de sus într-o aventură a căutării de sine şi o întâlnire cu sine, acolo, în Ţara Sfântă”.

Mai remarcăm declaraţia surprinzătoare a preotului Petru Berbentia, care a spus că după ce a citit „Jurnalul unei căutări” şi-a dat seama că nu mai doreşte să viziteze Ţara Sfântă. Aceasta fiind, într-un fel, revelaţia faptului că adevăratele călătorii şi căutări sunt cele interioare.

De remarcat este şi declaraţia Dorinei Sgaverdia, care arată, scurt şi curpinzător, crezul ei literar şi de viaţă: „În viaţă nu este importantă regăsirea, importantă este căutarea”.

Ada D. Cruceanu a contribuit şi ea la elucidarea unei chei de interpretare a cărţii, arătând că este vorba despre căutările unei generaţii care a crezut în nobilele idealuri ale socialismului ateist, după care a fost pusă în situaţia să-şi recupereze sinele mistic. Sau, cel puţin, să încerce să caute acel sine, pierdut printre ideologii, sloganuri, convenţii.

Prezentarea a avut tot ce-i trebuia, în primul rând lume multă, scriitori, cititori, prieteni, oficialităţi, umbră, stropi de soare, recenzenţi care au vorbit la subiect, nici prea mult, nici prea puţin, staţie de amplificare, platouri cu sărături de ciugulit, băuturi răcoritoare nealcoolizate şi uşor alcoolizate (vorbesc aici de un vin bun, alb şi sec, scos de la frigider), muzică simfonică, la final. O atmosferă cum nu se poate mai plăcută, prietenoasă, pentru a-ţi petrece o seară călduroasă de vară, în preajma cărţilor, în cazul de faţă, în apropierea unui jurnal, prezentat drept al căutării de sine, poate chiar jurnalul unei reconvertiri, al unei schimbări dramatice de viziune asupra vieţii. ( MATEI MIRCIOANE – mmircioane@argument-cs.ro )