Francisc Hipp (1932-2009)

“A fotografia a fost marele meu hobby. Acum sunt uimit cât de multe ustensile s-au adunat în decursul anilor. Privesc cu drag fiecare <obiect de inventar> care m-a slujit cu credință atâția ani. În domeniul fotografiilor s-au făcut progrese mari… Cele câteva obiective foto, lentile, inele intermediare, filtre, soluții revelator- fixator, personal preparate, exponometru, stativ, doze de developat, tăvi de diferite dimensiuni, aparat de mărit… și multe altele… Toate îmi ocupă  spațiul bibliotecii. Nu mă îndur să mă despart de ele pentru că mi-au fost prieteni fideli mulți ani. Am petrecut ore multe în camera obscură, în mirosul puternic, înțepator, al soluțiilor de developat, evitând orice rază de lumină, înconjurat total de întuneric ca într-un cavou. Ce progres astăzi… Cu un aparat digital fotografia se poate vedea imediat, se poate relua și trimite lumii întregi prin Internet… Chiar acum iau în mână primul meu aparat de fotografiat, îl șterg de praf cu drag în timp ce amintirile mă coplesesc… Tânăr fiind am economisit timp îndelungat renunțând la multe lucruri pentru a-mi putea cumpăra acest aparat foto. Cunoscusem o fata blondă cu ochi albaștri, cozi groase și zâmbet cald… Îmi doream să fotografiez acei ochi strălucitori… L-am cumpărat, am plecat imediat în Retezat și, acolo sus, i-am făcut prima fotografie. A mai fost un minunat răsărit de soare potrivit perfect cu tinerețea noastră de atunci… Fotografia fetei stă și azi în camera mea… Căile Domnului sau soarta sunt de nepătruns, unesc sau despart destine… Îmi pun aparatul la loc. Privesc încă o dată spre fotografia fetei blonde din trecut… O voce caldă mă cheamă la cina. In cadrul ușii stă soția mea. Fata blondă are deja părul gri. Ochii au rămas aceiași… E deja seară și o ultimă rază de soare mângâie, înca o dată, fotografia fetei blonde…” Aceasta este mărturisirea făcută, de dincolo de moarte, și scrisă într-un moment greu- atunci când a aflat un diagnostic necruțător, de protagonistul expoziției retrospective, Francisc Hipp și pregătită, cu migală, de soția sa, fata blonda cu ochi albaștri si cu suflet cald- Elisabeta Hipp, după o căsnicie de 47 de ani.

Fotografii excelente într-o expoziție organizată de Societatea pentru Cultură Metarsis și Forunul Democratic al Germanilor din Banatul Montan al cărui președinte, Erwin Josef Țigla a citit, în premieră, fragmente din autobiografia lui Francisc Hipp în care stau mărturisiri despre una dintre personalitățile Banatului Montan, Alexander Tietz.