între sistem şi feedback sau Economia CIOPLITORULUI DE SCHIURI

Ziua de joi, 4 aprilie 2013, a adus la librăria Semn de Carte din Reşiţa oameni de cultură de înaltă ţinută-  la o după-amiază dedicată universitarului şi scriitorului Liviu Spătaru. Cibernetician de factură, doctor în economie- la un moment dat cel mai tânăr profesor universitar-doctor din România, fost prefect de Caraş şi primar al Reşiţei, Liviu Spataru s-a dovedit a fi un rafinat intelectual, un economist de clasă şi un scriitor cu har. Dovadă stau nu numai prietenii prezenţi ci mai ales cuvintele celor care l-au prezentat:

Prof. univ. dr. Vasile Mircea Zaberca a vorbit despre profesionalismul colegului şi prietenului Liviu Spătaru, despre cărţile de specialitate semnate Liviu Spătaru: „Bazele informaticii” (ed. Timpul, 1996), „Dinamica tehnologică a sociatăţilor mixte” (ed. Timpul, 1997), „Societăţile comerciale şi piaţa de capital”( ed. Economica, 1999), „4 ani în Parlament” (ed. Economica, 2000), „Analiza economico-financiară” coautor Jeanina Biliana Novicici (ed. Eftimie Murgu, 2003), „Introducere în cercetarea educaţională” coautor Loredana Cădariu (ed. Economică, 2003), „Analiza economico-financiară- instrument al managementului intreprinderilor” (ed. Economică, 2004), „4 ani în opoziţie” (ed. Tim, 2006), „Analiza financiară aprofundată” (ed. V.I.S. Print, 2008), „Eficienţa şi evaluarea afacerilor” coautor Alina Stancovici(ed. Economică, 2010), „Analiza economico-financiară” ediţia a doua (ed. Economica, 2010) dar şi despre cartea de memorialistică, eseul-roman „Cioplitorul de schiuri”. Dr. ist. Vasile Mircea Zaberca a recunoscut că se simte legat de Liviu Spătaru şi prin trecutul asemănător trăit. Şi tatăl Domniei sale a făcut rezistenţă anticomunistă pe Valea Almăjului, suferind represalii şi închisoare. O altă mărturisire a fost legată de cea mai recentă lucrare istorică pe care o are în pregătire. Societatea pentru Cultură METARSIS- organizatoarea evenimentului-  îi este recunoscătoare pentru volumele semnate Vasile Mircea Zaberca „Romanii de peste fruntarii”, „Romanii din Banatul iugoslav şi Marea Unire” şi „Istoria Administraţiei Publice din România” pe care a avut generozitatea sa le doneze.

Dr. fil. Ada D. Cruceanu, critic de artă: „Fie şi numai privind titlurile cărţilor semnate de universitarul Liviu Spătaru, prezentate în această miniexpoziţie la acest adevărat CENTRU CULTURAL, cum este Librăria „Semn de carte”, te întrebi fireşte „care este dominanta, domeniul de bază al activităţii sale intelectuale. Să fie cibernetica, să fie economia, să fie ştiinţele educaţiei văzute prin prisma statisticii cibernetice, să fie, iată, literatura?” Răspunsul îl va da timpul, în ce mă priveşte, voi opta, acum, pentru prima sa carte de literatură, anume CIOPLITORUL DE SCHIURI, apărută la prestigioasa editură Marineasa din Timişoara. O saga de familie, în primul rând, împletită, ne-o spune autorul însuşi, cu „saga” neamului românesc mai cu seamă pe parcursul secolului al XX-lea, dar nu numai. O sinteză a istoriei de familie şi de neam, cruntă, o dă un fragment de numai câteva rânduri, citez din memorie: „în 1946, comuniştii sau ce vor fi fost ei, din Republica Socialistă Sovietică România, i-au naţionalizat pădurea. În 1996, cei din Republica Capitalistă România, sau ce o fi ea, i-au retrocedat-o. În 2006, i-au furat-o ţiganii!” Scurt şi dureros de adevărat. Sigur, nu lipsit de ironie, de autoironie, ambele amare. Dar, aş zice, autorul are a se gândi că, pentru un timp, a fost el însuşi, în acea (sau această!) Republică Capitalistă România, o „autoritate”, prefect în anii 90, parlamentar, primar. Oare, cândva, ce se va scrie despre cei ce au decis, aşa cum alţii au decis în „obsedantul deceniu” de pildă, şi unii au suferit… O carte scrisă pe paliere simbolice, de la cel al Întemeietorului neamului, un revoltat iezuit de prin părţile Banatului istoric, ajuns tocmai în ţinutul Tescanilor, la cel al Întemeietorului familiei – aşa cum îl reţine memoria celui din a treia generaţie, autorul însuşi, carte a Bunicului (cioplitorul de schiuri, salvatorul familiei), la cel al Tatălui sau al Unchilor, toţi purtând „damnarea singurătăţii” bărbatului, singurătate funciară despre care scria, la rândul său, memorabil Sorin Titel; o carte, totuşi, închinată Mamei, suferinţei ei fără de capăt şi fără de leac. O carte care se cere citită cu mare atenţie, fără prejudecăţi spre a-i fi înţelese şi straturile memorialistice şi cele ale povestirii în povestire (episodul „Unchii” este exemplar în acest sens şi, după mine, cel mai pregnant sub specie literară), dar şi ale insertului referitor la contemporaneitatea imediată, ori ale documentului propriu-zis, toate, cred, menite să transmită un mesaj de fond: să nu se mai întâmple cele ce au dus (sau duc) la nedreaptă şi prelungă suferinţă, de care, totuşi, bărbaţii neamului nu se plâng pentru că ei stau, mereu, sub dublul semn: al fugii şi, simultan, al întemeierii. Un paradox exploatat cu inteligenţă auctorială, cu largi paranteze explicative venind dinspre filozofie, religie, ştiinţă, cu, spuneam, ironie şi autoironie, cu un umor subţire şi, nu în ultimul rând, cu o anume detaşare care permite autonomia personajelor şi, totodată, libera circulaţie a autorului printre ele”.

Prof. univ. dr. Ilie Cristescu, sosit special de la Timişoara pentru întâlnirea cu Liviu Spătaru a adus povestea rezistenţei din Domaşnea natală, din munţii Cernei, în completarea celei din Valea Almăjului familiei Zaberca, felicitând protagonistul pentru „Cioplitorul de schiuri” şi, la rândul său economist fiind, pentru cărţile de specialitate semnate Liviu Spătaru.

Dr. med. Octavian Apahideanu: „Liviu Spătaru este o reprezentare esenţială a ceea ce s-ar putea numi sinestezie.  În ştiinţă îşi exprimă talentul literar iar în literatură, LEGIS ARTE – principiile prin care devine memorialist. Şi aceasta este prima caracteristică, din cele trei, pe care vreau să i le atribui. Impresia pe care am avut-o în cea de-a doua ipostază a Domniei sale: este un spirit grăbit de dorinţa şi de nevoia de a face acte notabile- acestea solicitându-l normal. Are vocaţia prieteniei. Iar în a treia caracteristică îl declar un excepţional colorist în sensul relaţiilor interumane şi aceasta pentru că ne coloreaza viaţa prin tot ceea ce face. Îl preţuiesc pe Liviu Spătaru şi îi mulţumesc pentru prietenie.

Prof. univ. dr. Liviu Spătaru: „Librăria Semn de Carte din Reşiţa sfideză criza. Dacă nu faci cultură nu ai nimic de câştigat nici din punct de vedere social” a ţinut să sublinieze şi să mulţumească organizatorilor, în acelaşi timp, protagonistul serii, mărturisind că nu funcţiile politice sau administrative şi nici cea de deputat nu i-au marcat existenţa ci viaţa academică, mai exact Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa la a cărei naştere şi dezvoltare a participat şi participă activ. Liviu Spătaru s-a destăinuit asistenţei declarand că pregăteşte, în acest an, publicarea unui volum de statistică socială cu care intenţionează să intre în competiţie pentru premiul Academiei. Mulţumind celor prezenţi, Liviu Spătaru ne promite un roman care speră să aibe un puternic impact asupra cititorilor săi.

Seara s-a încheiat printr-un microrecital susţinut de cantautorul Cristian Melcher.

O seară perfect încadrată în conceptul slow vs. fast (atitudine liniştită contra atitudine agitată), în care ne-am întâlnit sau reîntâlnit cu prieteni, am discutat, am împărtăşit cunoştinţe, impresii, bucurii şi emoţii.

Eveniment organizat de Societatea pentru Cultură METARSIS- activităţi şi servicii de cultură urbană şi artă contemporană şi librăria Semn de Carte.