Marţea prietenilor munţilor
Postat de metarsis în Conținut VIDEO, Despre evenimente derulate » 3 Comentarii
10 dec.
Prima marţi din lună este rezervată, printr-o cutumă devenită deja obicei, întâlnirii cu iubitorii şi practicanţii de drumeţii. În seara zilei de marţi, 6 decembrie, zi de sărbătorire a Sfântului Nicolae, decanul de vârstă al Asociaţiei Prietenii Munţlor şi coordonator al secţiei Drumeţie – domnul Ioan Adamek, ne-a făcut un dar de suflet, prezentînd imgini inedite, de ieri şi de azi, cu fascinante peisaje parcurse de-a lungul anilor în neegalatul Banat Montan. Şi pentru că nu a fost niciun participant la întâlnire care să-şi serbeze onomastica iar cu o seară înainte, aşa cum e tradiţional, Moş Nicolae a umplut- după merit- ghetuţele celor cuminţi, în rolul de “Moş” – desigur, fără nicio legatură cu venerabila vârstă, domnul Ioan Adamek, într-un gest de nobleţe, pe lângă informaţiile şi imaginile pe care ni le-a oferit ne-a răsfăţat cu dulci daruri din ciocolată, cea care este supranumită şi “hrana zeilor”, cea care este întotdeauna asociată cu dragostea , pasiunea şi romantismul. Aşa a şi fost seara zilei de marţi pe care ne-a oferit-o domnul Ioan Adamek, plină de dragoste şi pasiune pentru munte şi drumeţie.
Fără să stau nicio clipă pe gânduri am luat o pe acel drum de pământ care şerpuia printre dealuri.
@ neludelareşiţa
dacă eşti trăitor în Reşiţa îi găseşti la Semn de Carte şi pe dealuri.
Drum bun şi poteci însorite!
A fost odata in Resita si nu este chiar asa de demult cand haladuiam pe dealurile Resitei. Faceam asta in fiecare duminica si o faceam cu o deosebita placere.
Au fost odata in Resita grupuri de turisti indragostiti de natura, de imprejurimile Resitei. Apartineau de “Prietenii muntilor”. Nu erau insa doar indragostiti de muntele Semenic ci de toate dealurile din jur. Acum in cea mai mare parte cei din aceasta organizatie sunt doar doritori de schi si doar pentru a beneficia de cazare la cabana apartinand acestei organizatii. Unde sunt cei care in aproape tot timpul anului, cu mici exceptii vara, ieseau in fiecare duminica in excursii.
Cum am intrat intr-un astfel de grup? Pentru ca am fost un tip destul de singuratic o colega m-a invitat odata sa vin intr-o excursie de-a lor. Era iarna, frig si nu prea am avut chef sa ies afara pe o astfel de vreme. Si totusi am facut-o. Si pot sa spun ca bine am facut. De atunci in fiecare duminica am fost cu ei. Nu conta ce fel de vreme este. De multe ori a fost asa ca nici un caine nu-ti venea sa-l scoti din casa. Si totusi am iesit si niciodata nu mi-a parut rau. Veneam atat de bine dispus. Am simtit intradevar ca mi-am incarcat bateriile. Faceam altceva decat sa stau inchis in casa si daca vremea era mohorata era parca si mai urat sa stai inchis intre patru pereti. A trecut iarna cu zapezile mari odata, a venit primavara cu multele excursii la Cuptoare, Secu, Iabalcea si de acolo mai departe.
In grup erau si oameni mai in varsta decat mine, dar erau atat de energici incat imi era rusine sa ma las mai prejos decat ei. Parcurgeam multi kilometri. La intoarcere eram destul de obositi dar atat de multumiti.
Duminica este lasata de Dumnezeu pentru odihna, pentru suflet. Ce inseamna asta? Inseamna nu numai sa mergi la biserica, sa citesti din biblie ci sa cunosti toate minunatiile pe care ni le-a lasat Dumnezeu si pe care Le-a creat pentru noi. Intrebat fiind cineva cum vede el credinta, raspunsul lui a fost ca el vede credinta ca o traire in deplina comuniune cu natura cu oamenii adica cu tot ceea ce Dumnezeu a creat pentru oameni. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca macar duminica sa observam natura, sa o cunoastem, sa ii vizitam pe cei dragi noua, pe cei care au si ei nevoie de un suflet cald care sa-i asculte si sa-i inteleaga. Asa ar trebui cheltuit timpul duminica. Nu in fata televizorului, calculatorului. Trebuie ca in aceasta zi sa facem si altceva decat facem in restul zilelor. De ce credeti ca suntem vesnic obositi? De ce nu suntem multumiti? Iesiti intr-o sambata, sau duminica pe dealuri si o sa vedeti ce putina lume veti intalni. Aceasta este explicatia. Omul face parte din natura. Omul se simte bine in natura. El trebuie sa pastreze aceasta legatura. Uitati-va la taranul care roboteste permanent in natura. Este el deprimat, este el fara chef de viata? Este obosit dupa o zi plina de munca, dar nu are angoasele vietii citadine.
Dupa anii pe care i-am petrecut cu prietenii mei si ai muntilor m-am casatorit. Si sotiei mele ii plac astfel de peregrinari. Au aparut insa si problemele si iata ca nu am mai iesit in astfel de excursii. De ceva vreme sotia si cu mine am inceput sa facem mici excursii prin locurile pe care le mai cunosc, dar ne lipsesc acei oameni care cunosc mult mai bine potecile de pe dealurile din jurul Resitei.
Am incercat sa iau legatura cu cineva din fostul grup, dar nu am mai dat de nimeni. Trebuie sa spun ca majoritatea celor din grup erau germani. Nemtii nostri ne lipsesc. Prin modul lor de viata erau un bun exemplu pentru toti. Stiau sa fie seriosi la munca, dar stiau sa se si distreze.
Am scris acest post pentru ca as dori ca in Resita sa infiripam din nou acest grup, un grup al celor indragostiti de natura. Sunt convins ca se vor gasi destui care vor dori ca in zilele libere sa iasa in natura. Noua ne lipseste ca mai intotdeauna un impuls. Suntem atat de greu de urnit. Zilele trec, anii trec si ne trezim odata ca ne-am petrecut mai tot timpul la servici, la cratita, la cumparaturi, in fata televizorului si nu am iesit de loc sau aproape de loc din aceasta rutina care distruge incet sufletul nostru.
Adesez o invitatie tuturor celor dornici de excursii sa isi dea cu parerea de ce am scris eu aici si tare m-as bucura daca am reinvia obiceiul de a ne petrece in mod placut timpul liber. Este vorba de timpul nostru liber. Nu poti sa fi liber decat daca te integrezi in natura care te-a creat.