Te așteptăm să ne mai scrii!

Postat de în Despre evenimente derulate » 0 Comentarii

Te așteptăm să ne mai scrii!

5 Aug

Auzisem de mult de Olga Neagu. Citisem şi câteva poezii. Apoi a fost tăcere. O lungă tăcere. Nu mai ştiam decât că Reşiţa a dat poeziei sau poezia a dat Reşiţei o Doamnă – Olga Neagu. Am redescoperit-o de puțin timp (s-a întors din Italia unde a fost plecată de două ori , după cum mărturiseşte, odată să i se dea iar a doua oară să i se ia – poate, odată, o să ne povestească), în „Orașul cu poeți”, la Librăria Semn de Carte*. Toată ziua m-am rugat să nu plouă, cerul stătea bosumflat și gata să explodeze încă de cu noapte. Am aflat apoi că, pentru „neploaie”, s-a rugat și „copilul teribil al poeziei reşiţene”. Ruga ne-a fost ascultată. Copil teribil? Da! Chiar dacă timpul trece în felul lui, Olga Neagu a rămas în suflet un copil frumos. Aşa am simţit-o aseară, pentru că doar candoarea copilariei poate, în gesturi magice atinse şi ocrotite de har divin, să-i fi dat puterea să se joace şi să supună cuvinte.

Aseară, între prietenii Olgăi Neagu, i-am regăsit cu bucurie pe distinșii vorbitori ai ocaziei – Dana Bălănescu, Ada Cruceanu, Gheorghe Jurma, Liubiţa Raichici, Iacob Roman, Gheorghe Secheşan si Nicolae Sârbu, la rândul lor ascultători ai vocii si chitarei lui Marcel Colcer. Am simţit, ca o datorie de onoare si recunoaştere a talentului, că vreau şi trebuie să o „răsfăț” pe Olga, să încerc (după puterile mele) să-i alin tristeţea ce a pronunțat-o în vers. Să nu las uitarea, întunericul și frigul să o copleşească asemeni rândurilor scrise „…singurătatea-n odaie mă va supune toată/  hipnotizându-mă cu ochii ei de rouă/  mă va arde pe rug, mă va trage pe roată,/ cu-o mână-mi voi pune cununa. cu amandouă.// când n-am să te-aştept să aprinzi o lumină,/ cuvintele mele furiş să le-ngropi în gradină…”.

O seară într-adevăr magică, la umbra viței de vie din grădina librăriei, între cuvinte şi prieteni, întregită de versurile dedicate Olgăi Neagu de către poeta Liubiţa Raichici, într-un gest de prietenie adevarată: „Te scoli. Nu te uiţi pe fereastră dacă plouă/  În schimb ai un gol în stomac pentru cuvântul care, ca şi bebeluşul tău, nu se mai face bine/……Dumnezeu Bunul plânge cu tine/ Te rogi. Multumeşti împacată./  Nu e mare lucru să fii poetă/ Confuzia ţine doar pâna la moarte./ In Rai toţi sunt poeţi./. Multumesc Liubiţa pentru prietenia ta..”

Mulțumim Olga Neagu, te aşteptăm se ne mai scrii!

Camelia Duca


Vezi clipuri de la eveniment în pagina FILMEVENIMENT »

Articole din presă pe această temă:
http://www.radio-resita.ro/semn-de-carte-bivalent
http://www.argument-cs.ro/content/copilul-teribil-sub-galeria-de-viţă

Nu există comentarii.

Lasă un comentariu...