Octavian Doclin (*17.02.1950†11.02.2020, Reșița)

În 11 februarie 2020, cu doar o săptămână înainte de a împlini 70 de ani,  trecea la cele veșnice, brusc și mult prea devreme, în plină forță creatoare, poetul Octavian DOCLIN. Figură remarcabilă în Orașul cu poeți, a fost redactor-şef al revistei Reflex – artă, cultură, civilizaţie (Reşiţa) şi coordonatorul Colocviilor Naționale Reflex. Autor al peste 40 de volume (poezie, publicistică literară), membru din anul 1982 al Uniunii Scriitorilor din România, deținător al Ordinului Meritul Cultural în Grad de Cavaler (2004), acordat de Preşedintele României, Cetăţean de Onoare al comunei Doclin (Caraş-Severin) – 1997, Cetăţean de Onoare al municipiului Reşiţa, 2009. Despre el, Valy Ceia afirma: „Cutreierat de obsesii şi hărţuit de luciditate, Octavian Doclin unifică în opera sa ceea ce defineşte cu asupra de măsură viaţa noastră, iubirea şi cunoaşterea (…) transgresând, prin aglutinare, orice dogmă, creaţia docliniană conturează şi, deopotrivă, tânjeşte neîncetat după unitatea armonică a lumii, însufleţită de sacralitate (…). Octavian Doclin se aşează alături de aceia care izbutesc să ne reveleze un cosmos exemplar, viaţa noastră, în dimensiunile ei altitudinale.” (Camelia DUCA)

Octavian DOCLIN este semnatarul versurilor Imnului Reșiței al cărui muzică este semnată  de Sabin PAUTZA.

Imnul REȘIȚEI

I.

Orașul n-are ziduri de cetate

Și nici istorii milenare-n date,

Dar flacăra ce-n inima lui bate

E-un diamant cu sute de carate.

II.

O slovă-n foc acum e făurită

Cu pana, cu penelul și cu jocul,

Fîntîna lui la ceruri se ridică

Și-n ochii de copii citești norocul.

Refren 1:

În Reșița se nasc ceremonii,

De pe Bîrzava, dealuri-veșnicii.

La Reșița trăiești mai mult, îți zic,

Precum zăpezile în Munții Semenic.

III.

Pe soclu stă locomotiva  UNU

Și-n Turnul Vechi mai fierbe azi oțelul,

Prin cîntec și-armonii durat-am drumul,

La tîmplă-și poartă-orașul  ghiocelul.

IV.

 Cu ”CIOCOLOM” și cu un ”BUN SOSIT”

Cu ”GUTENTAG” și sîrbul ”DOBARDAN!

Te-ntîmpină orașul, de-ai venit

Să legi cu el noi vârste,  an de an.

Refren 2:

În Reșița se nasc ceremonii,

De pe Bîrzava, dealuri-veșnicii.

La Reșița dă floarea vieții-n spic

Precum izvoarele în Munții Semenic.

Notă: Se înțelege, firește, că expresiile notate cu ghilimele – strofa a IV-a, versul al II-lea – reproduc pronunția în limba română a cuvintelor de salut din limbile respective (germană, maghiară, sîrbă)

(revăzut  de autor, iunie  2019, Reșița)