2020 a fost un an atipic. Niciunul dintre noi nu-și putea imagina cum ne poate schimba viața un virus. Nici nu mai are importanță de unde a venit. Importantă este lupta noastră cu el. Cine e mai inteligent? Cine se adaptează mai repede? Cine va ieși învingător? Eu sper ca victoria să ne aparțină. Dacă am învățat ceva? Da. Cu siguranță, fiecare dintre noi a primit o lecție. Eu, pe cea indulgenței, a respectului față de adevăratele valori. Am învățat că  din suferință ieși mai puternic. Că singurătatea, uneori, te ajută să te reinventezi, să-ți descoperi noi abilități. Am realizat că bucuria stă în lucruri mărunte și important este să trăim momentul. A fi versus a avea! Slow vs. fast. Am pierdut, anul trecut, la fel ca mulți altii, prieteni adevărați. Frământarea este dacă ei au știut cât de mult au însemnat pentru mine, cât a contribuit, fiecare dintre ei, la formarea mea ca om, cât de importanți au fost. Si mă doare că nu mai pot să  le-o spun. Să mâncăm  o prăjitură, să bem un pahar de vin, să râdem sau să plângem împreună. Izolarea a pus distanță  între noi. Am pierdut momente importante în familie. Familie care mi-a dat rădăcini.  Și energie. Bucuria celebrării, împreună, pare și acum, departe… Sigur, tehnologia modernă a ajutat enorm. A ostoit DORUL. Ne-am întâlnit virtual. Măcar atât. Iar fotografiile adunate în timp au fost balsam sufletului meu. Ultimele două zile din 2020 a plouat bacovian. Cerul plumburiu a plâns mult, rece, încercând să ne spele disperările, tristețile, temerile. 2021 a venit cu 2 zile superbe. Albastrul pur al cerului ne îmbracă în speranță. E semn bun. Vom întra în normalitate. Nu ne vom mai da pumni sau picioare ci MÂINI, ne vom ZÂMBI, fără măști și vom puteam să ne ÎMBRĂȚIȘĂM cald, neostentativ. Vă mulțumesc pentru tot ce-am trăit, împreună, în 2020. Să dea Domnul să FIM, în 2021. Mai sănătoși, mai sinceri, mai realiști, mai încrezători, în inspirație și armonie. LA MULȚI ANI ❣(Camelia DUCA)