Tabăra Națională de Poezie, ed.I, Secu-2020

Postat de în Despre evenimente derulate » 1 Comentariu

28 Aug

copTimp și Contratimp în Identitatea Banatului de Munte. Remember Octavian DOCLIN și Ion CHICHERE

În perioada 17-22 august 2020, pe malul barajului de acumulare de la Secu- unul dintre locurile de o frumusețe covârșitoare din Banatul de Munte, s-a desfășurat prima ediție a Taberei Naționale de Poezie cu participanți din Lugoj: Ela IAKAB și Nicolae SILADE, din Tg.Jiu -Nicoleta CRĂIETE, din Bistrița Năsăud: Daniela FULGA și Alexandru UIUIU, din Reșița: Ada BOTEZAN și Costel STANCU, din Timișoara- George LÂNĂ și Peter SRAGHER din București. Joi, 20 august 2020, sub bolta viței de vie care acoperă curtea librăriei reșițene Semn de Carte, poeții au fost protagoniști ai unui adevărat regal de poezie, evenimentul fiind moderat de jurnalista reșițeană, poeta Ada BOTEZAN. Peter SRAGHER- poet, traducător, fotograf pasionat, recitator talentat, unul dintre organizatorii Taberei, vechi prieten al Reșiței, cel care în urmă cu 10 ani ”a prins drag de oamenii Reșiței și Bârzava lor”  a citit, din creatia proprie, în limbile română și engleză. Celălalt organizator- cel principal- al Taberei, timișoreanul George LÂNĂ, jurnalist, poet, a evocat frumusețea Banatului Montan, în special Munții Aninei și Maialul, pădurile Carașului și locurile de poveste care i-au marcat tinerețea, l-au determinat să aleagă locația și care îl readuc, constant, aici. ”Marea dificultate a omului de artă este să nu semene cu ceilalți, să spună despre el, într-un fel care să-i aparțină, să nu se confunde… Mi-a dat Dumnezeu o structură stabilă, n-am țintit să fiu premiat și nici n-am trimis vreodată la vreo revistă, vreunui critic, poezii. Le-am dăruit…  știu exact cine sunt în poezia românească, n-am niciun dubiu, iar pentru cei tineri am încercat să pun pe hârtie și chiar am reușit un Atelier cu meșteșugul și tainele poeziei… Mi s-a întâmplat un lucru extraordinar, întâlnirea cu  Sragher m-a tulburat foarte tare pentru că, așa cum știți,  germanul e un tip rațional, este mai puțin temperamental iar Peter are o structură  temperamentală cu totul neobișnuită pentru un german. Mi-a făcut acel enorm serviciu- pe care nu l-am solicitat- mi-a publicat un întreg capitol din Atelier în revista traducătorilor pe care o conduce și m-a invitat să țin un curs de poezie la București. Ca să vedem cum ne sincronizăm în acțiune concretă am gândit împreună această tabără, apelând la prieteni mai bogați ca noi și, din păcate, suma strânsă nu ne-a permis să invităm, așa cum ne-am fi dorit, mai mulți poeți…Lista a fost, în permanență, într-o facere și refacere… Este minunat că am reușit să ne întâlnim chiar în atare condiții. Această tabără stă sub semnul poeziei și al prieteniei. În mod paradoxal dar nu imposibil, au fost și prietenii și adversități în sfera artistică a literaturii și ne-am propus să mai curmăm din adversități, să încercăm să ne reformulăm fiecare în parte și în ansamblu, încât să reușim lucruri care s-ar reuși atunci când există amiciție, solidaritate și prietenie. Așa se întâmplă că suntem prezenți și aici și era imposibil să nu ne amintim că au trăit și și-au scris opera doi poeți importanți: Octavian DOCLIN, plecat recent dintre noi și Ion CHICHERE, plecat acum 16 ani” a conchis George LÂNĂ, mulțumind audienței pentru prezență. Remember, în numele prieteniei pe care au avut-o cu poetul Octavian DOCLIN: poetul, scriitorul și jurnalistul  Nicolae SÂRBU  ”Ideea de a ne reaminti că aici au trăit  printre noi și au scris doi poeți importanți- idee venind chiar din afara  Reșiței- este foarte, foarte bună.  M-a emoționat și cred că ar trebui să ne dea de gândit tuturor celor care suntem de aici: să nu ne uităm colegii care au fost repere ale poeziei. Octavian DOCLIN, până mai ieri-alaltăieri viu, animat, cu suflet expansiv, care ne-a strâns ani de zile în jurul lui la Colocviile REFLEX, și care, alături de partenera  sa Ada D. CRUCEANU, ne-a publicat tot ani de zile- vreo 20 – în revista REFLEX. Octavian DOCLIN,  mi-a fost și prieten de pahar, și prieten de poezie… Cred că poezia are generațiile ei în istoria literaturii. Am scris în revista REFLEX un articol VIAȚA DUPĂ DOCLIN sau VAI ȚIE, POETULE, BIET pentru că el avea un volum MOARTEA DUPĂ DOCLIN. Noi trebuie să vedem oare cum să simțim, să ne gândim, să evaluăm cum este viața după DOCLIN, cum este opera lui după ce nu mai este printre noi și, sigur, nu e momentul aici să facem critică literară, să facem mari evaluări, dar cred că dintre noi- nu numai pentru că el a plecat- EL  chiar are o OPERĂ. Ideea asta de operă poate să devină obsesivă. Nu numai pentru faptul că are 43 de volume de poezie în afară de cele de publicistică, el are niște repere sigure ale universului său poetic: fie că se numesc RĂSADURI, că se numesc BALET DE NOAPTE, că se numesc SUBTERANĂ sunt linii chiar de fortă a acestei lirici. Știu că nu toată lumea- și este chia firesc- aderă la poezia lui Octavian DOCLIN. Nici nu e ușor de descoperit adevărata față a poeziei lui pentru că are un diapazon liric foarte înins. A avut și o viață literară zbuciumată și întinsă. Nu numai ca număr de cărți. Că privește peste umăr, cum spune în ultimul său volum, că e vorba de Antologia apărută la editura Academiei cu 101 poezii, avem mult lirism. Că suntem sensibili la o asemenea poezie, așa cum nu toată lumea a cceptat felul de a fi alui Tavi, putem să acceptăm sau nu. Nu e ușor de descoperit nucleul poetic care uneori e destul de bine ascuns după spectacolul vieții și după un oarecare spectacolul liric. El există în această poezie care este o OPERĂ. Ne pare rău că vorbim la timpul trecut despre Tavi dar el, prin cărțile lui, rămâne printre noi” a conchis Nicolae SÂRBU. Ela IAKAB, despre Octavian DOCLIN: ”Sper să pot participa la toate evenimentele legate de Octavian DOCLIN pentru că, atât cât este drumul meu literar, se datorează  întâlnirii mele cu Octavian DOCLIN, aparent întâmplătoare. Eram în anul IV de facultate- filolog- și norocul meu a fost  să-l întlnesc la doctoratul distinsei doamne Ada D. Cruceanu. A fost omul care mi-a dat prima rubrică permanentă într-o revistă extrem de importantă care timp de peste un deceniu a găzduit cele mai importante nume ale criticii și istoriei literare românești și nu numai. Începusem în critică și, pentru mine, a fost determinant iar insistențele lui au dat scrisului meu un ritm. Faptul că mă aprecia atât de mult și că mi-a dat o rubrică a contat enorm pentru mine. Stiți că tinerilor nu li se dau rubrici. Dacă esti publicat de două ori pe an în reviste e mare lucru. A fost un om de o generozitate incredibilă, un om solar, care nu cunoștea răutățile și nici invidiile și care nu avea de ce să le aibă.  În firea lui nu exista așa ceva. Întotdeauna la Colocviile REFLEX  ținute cu o regularitate de ceasornic bătrân și niciodată defect, vorbea în stilul celebrei poezii a lui Blaga, despre poporul, despre neamul poeților. Cam atât despre OM. Il cunoaștem, oricum, cu toții;  am vrut să subliniez aceste trăsături de caracter. Toți criticii importanți din țară au scris despre el. Generozitatea lui, colaborările lui cu prima revistă a Lugojului când nu mulți doreau să apară acolo, în Banat. Faptul că a fost alături de Nicolae SILADE când a înființat ACTUALITATEA LITERARĂ a contat enorm. Întotdeauna a fost prezent cu trupul, cu sufletul și cu spiritul lui oriunde exista un spațiu în care se scria poezie, și nu numai. În ce privește opera lui aș începe prin a sublinia faptul că, pe lângă numărul mare de cărți sau, poate, tocmai de aceea, opera lui tinde spre totalitate, în sensul că Octavian DOCLIN a scris nu numai despre SUBTERANE ci și despre VĂZDUHURI, despre ARHITECTURILE SUPERIOARE, despre INVIZIBIL, despre MATERIALITATEA CUVÂNTULUI și,  ce m-a impresionat, felul în care cuvântul devine o ființă feminină grațioasă care traversa foarte ușor spațiile reale, concrete și geografiile himerice. Octavian DOCLIN a scris foarte bune poeme de dragoste surprinzând toate metamorfozele cuplului, solitudinea, despărțirea, depărtarea, culorile absenței- după cum spune într-un poem, drama destrămării cuplului dar și poemele în care femininul eterat e o prezență imaterială- celebra ipostază a muzei din vechile mitologii, acel izvor al cântecului, al artei, al spiritului și nu în ultimul rând există, în poemele lui, marile simboluri dintotdeauna ale poeziei: și de inspirația biblică, și cele de inspiratie mitologică, toate simbolurile care există în poezia europeană, de la romantism la modernism, poate chiar și în preromantism. Pe mine m-a impresionat  în excursul meu- aș spune ritmic, în sondarea poeziei docliniene a fost reușita în crea o proprie mitologie. A reușit exact așa cum a reușit Arghezi să creeze figura heruvimului bolnav, sau al acelui Iisus fugit de pe cruce, sau Blaga- figura lui Pan, sau Eminescu- figura Magului, figura Călătorului în stele. Octavian DOCLIN a reușit exemplar să creeze figuri emblematice și unele hieratice cum nu știu câți dintre poeții de azi ar fi reușit dacă și-ar fi propus” a conchis Ela IAKAB. Editorul, eminescologul, criticul Gheorghe JURMA: ” Fiind o evocare Ion CHICHERE- Octavian DOCLIN, ar trebui să ne amintim că și viețile lor și poeziile lor se aseamănă și se departajează suficient de mult ca să putem enunșa, totuși, câteva idei. Pentru fiecare, viața a fost, mai tot timpul, un spectacol. Că până la urmă acest spectacol i-a păcălit pe fiecare, e altă poveste. O poveste esențială din perspectiva poeziei fiindcă și pentru Ion CHICHERE și pentru Octavian DOCLIN, cred, o temă esențială -dacă nu cumva tema esențială – este moartea. Dacă îi citim poeziile lui Octavian DOCLIN vedem că, încă de demult, el își propunea tăcerea definitivă, își vedea moartea între pereți de plută, își vedea sfârșitul și, totuși, pentru că abia de aici în colo iese poezia mare, nu moartea este esențială ci moartea în relație cu învierea. Și Octavian DOCLIN depășește moartea prin perspectiva învierii și Ion CHICHERE la fel. Pentru Ion CHICERE  viața și moartea una sunt- un vers al lui perfect adevărat, știind că după moarte rămâne poezia, rămâne opera, rămâne poetul. Adevărații poeți sunt cei care nu în timpul vieții- neapărat, dar e bine să fie din timpul vieții cunoscuți și apreciați, adevărații poeți sunt cei care-și depășesc moartea și rămân, cu adevărat, nemuritori. Fiindcă nu materia trupului este esențială- și aici suntem în anecdotica criticii literare- ci spiritualitatea poeziei care trece dincolo de timp, anotimp sau anecdotă. E binevenită ideea organizatorilor Taberei de a ne aminti de cei doi care puteau fi completați de alți trecători prin istoria literaturii  rămași în cimitirul din Reșița sau din alte orașe dar cei doi sunt emblematici, sunt, până la urmă simboluri ale poeziei, amintirea lor, acum, cred că face parte din tabără, din poezia vie, din poezia contemporană. Adevărata poezie nu are vârstă, nu are moarte. Nu cred că voi ști vreodată ce este poezia dar, din când în când, poate că eu, ca și alții, pescuiesc adevărul dintr-un  vers, pescuiesc poezia dintr-o operă, pescuiesc poetul și talentul din jurul nostru și din viața pe care o trăim alături de ei știindu-i neștiindu-i ” a subliniat jurnalistul și criticul Gheorghe JURMA. Președinta Filialei Ștefan Naciu, Caraș-Severin, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, jurnalista Dorina SGAVERDIA: ” Cu Octavian DOCLIN am colaborat foarte mulți ani. Acum 40 de ani aveam o rubrică Portretul artistului în tinerețe și acolo am sentimentul că a apare primul interviu pe care poetul l-a acordat. Abia debutase alături de poeți timișoreni și trecea drept o mare speranță. Care a fost traiectul lui în poezia românească a fost subliniat aici de Nicolae SÂRBU și Gheorghe JURMA, două voci autorizate. L-am cunoscut și pe Ion CHICHERE- un personaj- care venea adeseori în redacție. Am, acasă, o poezie cu dedicație. Mă bucură ideea  comemorării de astăzi și sper să continuăm să ne onorăm valorile. UZPR va fi mereu alături de evenimente culturale” a subliniat Dorina SGAVERDIA. Peter SRAGHER a recitat, în limba româna și limba engleză- traducerea Ada D. Crucceanu poemul semnat Octavian DOCLIN – ȘTIUCILE În amintirea  Nănașului nostru, Petre Stoica (1931-2009), aceste ”bestiare”, cea de-a doua, mai puternică și mai tânără, împotriva celei dintîi, mai vicleană și mai flămândă / THE PIKES In the memory of great poet Petr Stoica 1931-2009). Prof. Ionan HĂLĂLAE, la sugestia jurnalistei Ada BOTEZAN, a pus la dispoziția celor prezenți fotocopii după poezii olografe inedite, semnate Ion CHICHERE. Poetul Costel STANCU, despre cel ceare l-a lansat în poezie, Ion CHICHERE: ” Mă bucură această comemorare pentru că se râde destul de mult, de obicei comemorările sunt sobre, această aducere aminte  a poeziilor prietenilor noștri Octavian DOCLIN  și Ion CHICHERE -doi oameni care au ars pentru poezie, doi oameni așa de diferiți și ca oameni, și ca poeți: dacă  la Octavian DOCLIN era o poezie mai așezată, mai elaborată,  Ion CHICHERE era autor năvalnic care uneori nu se controla în ceea ce scria și pe care noi încercam, pe cât posibil, să-l temperăm, să-l scoatem din ceea ce scria el, poezia adevărată. Se vor împlini curând de la moarte lui 16 ani. Mi-e grau să cred că au trecut atâția. Simt că timpul trece și că am îmbătrânit. Pe Ion CHICHERE l-am întâlnit când eram copil, așa cum l-am cunoscut și pe Octavian DOCLIN.  Mi-am dat seama, la un moment dat, că anul acesta eu am împlinit 50 de ani și Ion CHICHERE, care a fost tot timpul mai mare ca mine, nu a împlinit niciodată 50 de ani și m-am simțit ciudat. Poezia lui Ion CHICHERE a incitat, a supărat, a fost plăcută, a fost neplăcută- desigur, în ghilimele- nu a fost gustată întotdeauna de cei care au citit-o, dar, așa cum a fost și Octavian DOCLIN, ei au fost două fenomene, două explozii ale locului, prin ceea ce au scris, prin ceea ce au trăit. Tot timpul, ca poet, am invidiat aceșiti oameni cărora nu le-a păsat, care au mers nebunește în față, mie lipsindu-mi, încă, curajul acesta. Voi vorbi mai mult despre Ion CHICHERE pentru că despre Octavian DOCLIN s-a vorbit mai mult și sper să nu pară o lipsă de respect dar vă mărturisesc cu sinceritate că eu și citesc poezia lui Chichere mai mult decât a lui Doclin și nu e un secret pentru nimeni. Sper ca posteritatea lui Octavian DOCLIN să fie mai generoasă decât posteritatea lui Ion CHICHERE de la a cărei moarte au trecut 16 ani. Este un Concurs de poezie Ion CHICHERE pe care-l organizăm cum putem ca să premiem niște tineri, avem o străduță mică denumită Ion CHICHERE. Eu zic că este, totuși, bine. Ce nu înțeleg eu în ceea ce îl privește pe Ion CHICHERE- dacă a fost un mare poet- și eu cred asta- de ce Dumnezeu nu apar niște cărți despre cărțile lui, de ce nu apar studii despre poezia lui? Toată lumea îl apreciază ca mare poet dar puțini știu măcar câteva versuri semnate de el, unii cunoscându-i doar viața boemă. Poetry_002 Poetry_005 Poetry_014 Poetry_021 Poetry_033Cred în posteritatea lui Octavian DOCLIN- el o are în proximitate și are marea șansă de a fi soțul doamnei pe Ada D. CRUCEANU. Și cred că cineva trebuie să se îngrijească de postumitatea ta. Ce poți să faci mai mult în Reșița pentru Ion CHICHERE, pentru Octavian DOCLIN, pentru Constantin BRÂNDUȘOIU, pentru   Gheorghe ZINCESCU? Pentru alți poeți despre care nu se mai vorbește? Nu știu cine s-ar mai gândi azi să facă o comenorare Ioan George ȘEITAN, Constantin BRÂNDUȘOIU? Pentru Gheorghe ZINCESCU am făcut acel concurs de proză. Aceste mici întâlniri ale noastre ” pe ploaie și pe vânt/ cu crengile la pământ”  sunt binevenite.  Și uite că inițiativa vine din partea unui timișorean- George LÂNĂ- și a unui bucureștean- Peter SRAGHER care nu au nicio legătură cu spațiul acesta- doar o simpatie certă-  de a ne reaminti de cei doi poeți reșițeni. Am fost împreună cu ceilalți poeții din tabără la Oravița la Concursul de Poezie Gheorghe AZAP, am fost la mormântul poetului, am avut un recital poetic, s-au premiat poeți tineri. Este bine.” A conchis poetul Costel STANCU rugând-o pe Nicoleta CRĂETE, poetă din Târgu Jiu, cea care l-a tradus, să citească  în română și pe Peter SRAGHER în engleză, din creația poetică a lui Ion CHICHERE.  Poetry_034 Poetry_036 Poetry_037 Poetry_046 Poetry_048Peter SRAGHER a concluzionat: ” Avem impresia că suntem poeți și că am spart gura târgului poetic. Este important să știm că avem niște înaintași pe care trebuie să-i respectăm pentru ceea ce sunt și ceea ce au făcut. Noi avem în fiecare vară, o dată pe an, cu toate că suntem Filiala de Traduceri literare a Uniunii Scriitorilor din România,  o întâlnire cu poeți din țară și din București pe care-i îi rog să vină cu un poet care nu mai este printre noi și pe care-l apreciază în mod deosebit, să-l evoce și să citească ceva din el. Noi nu suntem decât urmașii lor și trebuie să-i respectăm, să-i cinstim și să le iubim poezia.” Lugojanul Nicolae SILADE l-a evocat pe Octavian DOCLIN: ” Pe Ion CHICHERE nu l-am cunoscut. Pe Tavi DOCLIN l-am cunoscut la Colocviile Reflex de la Herculane, acum 5 ani. Ceilalți 15 am lipsit. Nu ieșeam afară din casă. Am ieșit de gura nevestei: Mai du-te și tu să te vadă lumea!. Când l-am cunoscut pe Octavian DOCLIN,  îl știam doar din revistele literare, din cărți.  M-a impresionat. Nu știam cât e de deosebit. De fiecare dată când mă suna, avea o formulă specială: Poete, ce faci? Vezi că anul acesta facem Colocviile. Ce faci, vii? În amintirea  întâlnirilor noastre de la Herculane, voi citi poemul 51  din volumul meu Miniepistole”. Poetry_058 Poetry_061 Poetry_068 Poetry_070 Poetry_094 Au mai citit poeme proprii: Ela IAKAB: Oniromanul și Peregrinul, reșițeanul Costel STANCU: Memento, în amintirea prietenului meu poetul Ion CHICHERE și Moartea, Nicoleta CRĂETE din Tg. Jiu: Auziților mei și Al casei voastre trup, timișoreanul George LÂNĂ: Ca un burghez și Hologeneză. Peter SRAGHER a încheiat ”acest tur de forță” al poeziei românești de pe plaiurile reșițene” acolo unde munții se întâlnesc cu Bârzava printr-un recital inspirat din creațiea proprie sfidând covidul și sperând că vom fi ”sănătoși, foarte sănătoși” prin poemul semnat 10 mai 2020.

Prin amabilitatea Adei D. Cruceanu au fost prezentate publicului, în premieră absolută, o caricatură O.Doclin si Ion Chicere realizată în 1981 de Ion Bobeică și o dedicație: Poetului O.Doclin semnată Ion Chicere și datată Reșița, 27 mai 2003. (Camelia DUCA).

Poetry_098 Poetry_099 Poetry_125 Poetry_127 Poetry_139Organizator:  Societatea pentru Cultură METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contempotrană prin librăria Semn de Carte în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Caraș-Severin.

Prin amabilitatea Adei D. Cruceanu au fost prezentate publicului, în premieră absolută, o caricatură O.Doclin si Ion Chicere realizată în 1981 de Ion Bobeică și  o dedicație Poetului O.Doclin semnată Ion Chicere și datată Reșița, 27 mai 2003.

Organizator:  Societatea pentru Cultură METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contempotrană în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Caraș-Severin.

Evenimentul s-a desfășurat cu respectarea  măsurilor impuse de metodologia desfășurării evenimentelor/ acțiunilor culturale  în aer liber pe perioada Stării de Alertă, publicate in MO, partea I, nr.460/ 29.05.2020.

Trackbacks and Pingbacks

  1. Tabăra Națională de Poezie, ed.I, Secu-2020 | UZPR CARAS SEVERIN - 28. Aug, 2020

    […] În perioada 17-22 august 2020, pe malul barajului de acumulare de la Secu- unul dintre locurile de o frumusețe covârșitoare din Banatul de Munte, s-a desfășurat prima ediție a Taberei Naționale de Poezie cu participanți din Lugoj: Ela IAKAB și Nicolae SILADE, din Tg.Jiu -Nicoleta CRĂIETE, din Bistrița Năsăud: Daniela FULGA și Alexandru UIUIU, din Reșița: Ada BOTEZAN și Costel STANCU, din Timișoara- George LÂNĂ și Peter SRAGHER din București. Joi, 20 august 2020, sub bolta viței de vie care acoperă curtea librăriei reșițene Semn de Carte, poeții au fost protagoniști ai unui adevărat regal de poezie, evenimentul fiind moderat de jurnalista reșițeană, poeta Ada BOTEZAN. (mai mult…) […]

Lasă un comentariu...