STÂNGA și AGENDA SOCIALĂ A ROMÂNIEI

Postat de în Fără categorie » 0 Comentarii

23 Sep

copSTÂNGA și AGENDA SOCIALĂ A ROMÂNIEI, coordonatori: Mihail CARADAICĂ, Victoria STOICIU

Vineri, 13 septembrie 2019, ora 17:00, librăria reșițeană Semn de Carte, str. Libertății 13, a fost gazda lansării volumului STÂNGA ȘI AGENDA SOCIALĂ  A ROMÂNIEI, semnat Mihail CARADAICĂ și Victoria STOICIU, apărut la TRITONIC GRUP (2019) în colecția Științe Politice și editat de FUNDAȚIILE  STĂNGA DEMOCRATICĂ, România și  FRIEDRICH EBERT  STIEFTUNG, Germania.

La eveniment au participat  coordonatorul naţional PES activist ROMÂNIA şi iniţiator al proiectului, prorector al SNSPA, Bucureşti, prof.univ.dr. Victor Negrescu și unul dintre coordonatorii volumului, lect. univ. dr. Mihai Caradaică, SNSPA- București, numeroşi invitaţi.

Oaspeții au fost întâmpinați prin cuvântul de bun venit adresat de Marius BĂLEAN, activist de stânga. Dr. fil. Ada D. Cruceanu: ”Pentru oaspeții nostri, încercăm să le spunem că  se află  în cetatea, fostă de foc, dar în cetatea din România care a promovat, încă de la început, anii 1870-1872, social-democrația. Este zona în care social-democrația a prins rădăcini tocmai pentru că industrializarea a atins nu o localitate, nu două, nu trei ci nu doar un domeniu întreg, și ea a fost susținută inclusiv – pare paradoxal dar nu e deloc așa- în anii în care construcția industrială aparținea de fapt unui Concern – așa numita Societate privilegiată a Căilor Ferate (StEG, n.a) – în care Casa de Austria era acționar alături de bănci din Anglia, Franța și Germania- a susținut acest  Concern care, în principiu, trebuia să câștige și bani a susținut o construcție social-democrată implicându-se în ceea ce Domniile voastre, probabil, cunoașteți, la momentul respectiv se numea Bruderladen, o ladă a frățietății în care fiecare muncitor, tehnician, și respectiv contribuția societății în general făcea ca, în perioada de pensionare, în perioada de după sau, în general, în momentele dificile: boală sau ajutor de înmormântare, societatea, în întregul său, indiferent de ierarhia profesională în care era încadrat unul sau altul din membri acestei societăți, și spun încă o dată- Concern internațional-primul de acest gen pe teritoriul sud-est european, fiecare beneficia această frățietate-denumită, am spune poate acum, naiv, Bruderladen/ Ladă frățească. De acolo începând și trecînd prin organizări de tip partinic Reșița a dezvoltat mai ales social-democrația pe linia Titel, de centru-stânga, dacă se mai poate califica, înă o dată, ca atare. Cât timp a rezistat și Societatea veche StEG dar și până la transformarea ei in Societatea nouă UDR-Uzinele și Domeniile Reșița- cu contribuție internațională cu acționari Casa Regală a României, Casa Imperială a Angliei și, respectiv, bănci din Anglia și Franța, a rezistat această societate în perioada interbelică- pănă în anii 1948- 1949 mergând pe același model al dezvoltării integrate insemnând, atât căt am reusit eu să citesc, mergând și autorii acestei cărți pe o bună și dreaptă împărțire, respectiv pentru un capitalism înalt și nu ceea ce se numește, astăzi, LOUD, un capitalism de tip gregar, de turmă, care, evident, duce la supraîmbogățirea unora și suprasărăcirea celorlalți. Și înțeleg că Domniile voastre în întregime și, poate, noi toți ar trebui să facem: să medităm asupra acestor diferențe, asupra a ceea ce însemnă capitalismul de tip gregar și ceea ce este capitalismul de tip înalt care, în principiu, adoptă exact ceea ce spuneam până acum: acele funcții speciale ale societăților comerciale, ale companiilor, prin care întreaga companie, indiferent de rangul pe care-l ocupă fiecare participant la producție, în funcție de munca pe care o depune să beneficieze de o remunerație și de anumite drepturi astfel încât echilibrarea societății se se poată produce din mers și să se facă acolo unde chiar se produce ceva. Dacă venim- părerea mea, neavând decât foarte puține contacte cu discursul politic- dacă  venim, însă, cu asemenea principii de sus în jos s-ar ptea să nu avem nicio șansă. Principiile trebuie înțelese undev la rădăcină, <la firul ierbii>. Trebuie să vă reamintesc că firul acesta al ierbii ne duce la  Marx. Eu sunt produsul unei societăți care, în principiu, a fost o societate comunistă. Haideți să fim serioși. Nu a fost niciodată așa și nici n-ar fi putut să fie. De de? Pentru că bunicul meu a luptat, în 1918, să elibereze Budapesta bolșevică. Cunoașteți istoria, da?  În 1918 – bolșevismul din Rusia Sovietică… mă uit și nu stim nimic din ceea ce înseamnă rădăcinile intrării  de fapt a marxismului în România și cum a intrat. După Revoluția de la 1917 pericolul  bolșevist sau bolșevismul intra în Europa prin intermediul Republicii  Ungare, Republica Scaunelor sau Republica Sovietelor. Pentru ca această expansiune să fie oprită, Marile Puteri: Franța și Germania încheie un tratat militar de pace după care fac tot posibilul ca Armata Română să intre în Budapesta și să alunge acest prin guvern, guvernul Bela Kuhn din inima Europei. Bunicul meu a plecat la luptă convins fiind că bolșevismul este cel mai rău lucru cu putință din lumea asta fără să fi știut, evident, nimic despre structurile marxiste sau despre filozofia marxistă aplicată în plan social. Tatăl meu a plecat la luptă alături de Germania hitleristă împotriva Uniunii Sovietice. Este generația ceui de-al Doilea Război Mondial. Ca atare, bolșevismul trebuia stârpit din rădăcină. După 1950, generația mea nu deschide nicio carte de Marx și fuge, cât se poate, de socialismul științific. Fără să-l cunoască și profitând și de bunăvoința profesorilor de a nu insista să invățăm aceste lucruri. A fost rău, a fost bine? Nu știm. Personal cred că nu a fost bine pentru că noi toți și, probabil, generațiile următoare, nu cunoaștem cu adevărat, încă  fiind în poziția celor care construiesc societatea aceasta, rădăcinile. Nu cunoaștem ceea ce înseamnă, cu adevărat, marxismul și mai ales, în cazul Domniilor voastre, intrați, probabil, și sub multele influențe așa-zisului neoneomarxism. Poate că gândidu-vă la istorie, gândind la acest discurs al istoriei pe care ni-l propunem și pe care dascălii noștri nu-l cunosc, nu-l predau, nu-i interesează cu excepția Universității care, sigur, a făcut tot posibil să lanseze în lume ceea ce s-a întâmplat din 1918 încoace astfel încât la 100 de ani- și este  unul dintre articolele din volum- să devenim cu adevărat o putere unită, dar unită și printr-o ideologie care să aducă un anume grad de confort tuturor și, mai ales, una care să-ți spună încă o dată că fără a munci fiecare acolo unde ar trebui- și aceasta este rețeta bunicilor- degeaba avem și ideologie  și  promotori ai acesteia dacă noi înșine nu avem o foarte puternică ideologie: existăm atăta timp căt producem; societatea viitoare va exista atâta timp cât producem noi pentru ea și așa mai departe. Mi-am propus un studiu a propos de școală: la cîte generații o dată se poate introduce o reformă școlară. Engleza pe care o predam acum 10 ani era cu totul altfel iar eu trebuia să pregătesc studenți pentru acum. Nu am avut această posibilitate pentru că eu predam engleza pe care o știam de cu 10 ani în urmă. Această distanță în timp între ce învățăm la școală, deși școala ne pregătește pentru viitor, și momentul în care ajungem să fim noi decidenți suntem deja depășiți. Învățăm 25 de ani sau până la 25 de ani, devenim decidenți abia la 50 de ani atunci cînd generația din urmă ar trebui să ne ia locul. Între pensionare și numărul de ani de școală ar trebui să fie o distanță foarte mică. Fiecare generație să-și ia pensia la 10-12 ani ca să lase locul generației care vine cu cunoștințe proaspete. Lăsând gluma la o parte sunt convinsă că odată citită cartea, altele vor fi  opiniile dumneavoastră și ale mele. Vă mulțumesc.”  A încheiat doamna Ada D Cruceanu.

Stanga_012 Stanga_019 Stanga_009 Stanga_008 Stanga_005

Lectr univ. dr. Mihai CARADAICĂ a prezentat volumul  cu un cuprins incitant, propunându-ne, spre reflexie, o serie de teme de  importanță deosebită precum: dimensiune de gen, politici  educaționale, ajutoare sociale, combaterea sărăciei, buget participativ, situația persoanelor cu dizabilități sau provocările tehnologiei cuprinse într-o o culegere de articole semnate de intelectuali de marcă: Vladimir PASTI- Probleme și politici sociale ale guvernărilor României, Iulian STĂNESCU- Agenda socială și politicile publice, Matteo  ZANELATTO -Despre  dreapta și stânga sau despre oportunitatea de a nu muri populiști, Mihai VASILE și Adi DOHOTARU- Ajutoarele sociale în România-între mit și realitate, Lucian SÂRBU- Dincolo de revistele glossy; antreprenor în România,  Sebastian ȚOC- Manifestarea inegalităților sociale în sistemul de învățământ din România, Alina DRAGOLEA- A numi e important: strategiile anti- sărăcie și dimensiunile de gen, Adi DOHOTARU- Bugetarea participativă autohtonă: între deturnare și emancipare, Victor NEGRESCU- Comerțul echitabil, o nouă formă de consum social, Octavian MOISE-Necesitatea unui proiect real post aderare. La 100 de ani de la Marea Unire și 10 ani de la aderarea in UE: direcții reflecție progresiste în domeniul relațiilor internaționale, Matei GIGIU- Marginalizare și excluziune socială.Politici publice în domeniul dizabilitășii. Reformă, consolidare și expetiză, Mihai CARADAICĂ- Stânga și provocările tehnologiei: Blockchain. Un volum care își găsește loc în orice bibliotecă.

Stanga_021 Stanga_022 Stanga_031 Stanga_032 Stanga_034

După scurta istoie a social democrației dominante în Reșița industrială și prezentarea volumului STÂNGA și AGENDA SOCIALĂ A ROMÂNIIEI, dialogul s-a închegat firesc, cu intrebări și răspunsuri,  o dezbatere interactivă despre viitorul stângii în România și  Uniunea Europeană condus de prof.univ. dr. Victor NEGRESCU, fondatorul Institutului pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare ( ICID), fost europarlamentar ( 2014- 2017), Ministru Delegat pentru Afaceri Europene în perioada 2017-2018, președinte PES activist România, membru al Fundației Stânga Democratică.

Stanga_038 Stanga_044 Stanga_045 Stanga_048 Stanga_049

Eveniment organizat de FUNDAȚIA STÂNGA DEMOCRATICĂ în parteneriat cu Societatea pentru Cultură METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană prin librăria Semn de Carte. (Camelia DUCA)

Nu există comentarii.

Lasă un comentariu...