Paul- Gabriel SANDU

Postat de în Despre evenimente derulate » 0 Comentarii

22 Noi

copLuni, 13 noiembrie 2017, a fost seara filozofilor reșițeni la Semn de Carte. Primit cu brațele deschise, acasă, tânărul Paul-Gabriel SANDU (31 ani), ”doctor în filozofie” al Albert-Ludwigs-Universität Freiburg, Germania, cercetător asociat, din 2016, al Institutului “Alexandru Dragomir” București, a fost întâmpinat de jurnalistul Ioan ȘTIUBEA și scriitorul Constantin RUPA, alias Radu CERNĂTESCU, absolvenți, la rândul lor, ai aceleiași secții- Filozofie- din Universitatea București. Paul-Gabriel SANDU, autor al romanului Cartea Iuliei  -volum scris și lansat la Semn de Carte în 2010, a venit, luni, cu primul său volum de versuri: Fuga din sala oglinzilor, apărut în 2016 la editura timișoreană Brumar.

 ”… Noica ar fi fost mândru de Paul. Si spun aceasta referindu-mă la proiectul descris de Noica în Jurnalul de la Paltiniș – Convorbiri cu Liiceanu- în care se întreba dacă n-ar fi posibil să se pregătească o generație de genii, de tineri geniali așa cum o echipă de fotbal se pregătește printr-un antrenament asiduu, să pregătim o echipă de copii care să fie buni matematicieni, sau copii foarte bine pregătiți în limbile clasice sau 3-4 limbi moderne și să fie filozofi de excepție. Din acest punct de vedere cred că Noica ar fi fost mândru să-l cunoască pe Paul. Faptul că Paul face parte, la București, din Cercul Noica nu e întâmplător. De fapt și teza de licență a fost Heidegger și Noica- un posibil dialog… După anii ‘90 am auzit frecvent sintagma România profundă  și am încercat să-mi dau seama ce este… Este un spațiu real populat de oameni ca Paul -Gabriel Sandu. Are, la 31 de ani, o impresionantă fișă biografică pe care eu, atunci când am terminat facultatea n-aș fi putut să o am din simplul motiv că nu aveam la îndemână aceleași instrumente de lucru… Facultatea de Filozofie din București avea o bibliotecă potrivită anilor ‘70 eu fiind student în anii ‘80… Mulți dintre colegii mei s-au îndreptat spre alte domenii de creativitate, de expresivitate. Am fost coleg cu Matei Vișniec- pe care-l știți foarte bine- și cu alții care s-au îndreptat spre literatură și-mi spuneam că sunt înzestrați, că e un domeniu în care se pot exprima mai bine decât în filozofie și, ca atare, au ales un domeniu în care se pot exprima pragmatic și în care își pot pune, mai mult, în evidență personalitatea. Această interpretare mi-a fost contrazisă de Paul-Gabriel Sandu. De ce? Pentru că, iată, este un filozof, un cercetător de prestigiu care, dincolo de publicațiile de top în care apar articolele sale, el însuși este și traducător, și nu unul oarecare, ci traducător din filozofi de prestigiu cum ar fi: Heidegger, Schelling, Habermas, se ocupă de un domeniu interesant prin sine Relevanța etico-politică a gândirii la Hannah Arendt… La Ierusalim m-am înscris și eu la doctorat, am făcut doi ani de masterat la Universitatea Ebraică și, dacă aș fi continuat, tema mea de doctorat cu Procesul de înstrăinare în societățile totalitare, sigur, cu aplicații la cazul României. De ce spun asta? Pentru că Hannah Arendt ar fi fost un capitol important în lucrarea mea, ea fiind o cercetatoare importantă a fenomenului totalitar… Paul mi-a infirmat părerea că o parte dintre colegii mei de generație s-au dus spre literatură pentru că nu exista o  posibilitate de exprimare creatoare pe planul pentru care erau pregătiți, și anume- filozofia și cercetarea filozofică- pentru că asta ne doream cu toții. Inseamnă că filozofia nu confiscă, în întregime, spațiul gândirii și spațiul sufletesc al unui autor. Frunzărind volumul de poezii și fișa publică de pe internet, am observat că poezia lui Paul-Gabriel Sandu stă la granița dintre modernism și postmodernism, cu aplecare spre postmodernism, o poezie de idee cu notații care calchiază acut meandrele sufletului și pe care le redă cu minuțiozitate  făcând impresie…

Pe mine m-a cucerit definiția iubirii, dată de Paul Gabriel Sandu: Iubirea este A FI la persoana a II-a… Poezia lui mi-a intărit ideea că poetul este cel mai bun cititor al propriului său suflet. Paul Gabriel Sandu îmi pare o personalitate complexă, aproape de completitudine, este un spirit filozofic prin excelență care se manifestă și în spațiu literar cu șanse extrem de promițătoare. Sunt bucuros că l-am cunoscut” a specificat, printre altele, jurnalistul Ioan ȘTIUBEA, filozof și traducător din ebraică, proaspăt intors de la Ierusalim. Cel de-al treilea, dar nu cel din urmă, filozof prezent la Semn de Carte, Constantin RUPA, alias Radu CERNĂTESCU, scriitor și specialist în filozofie ocultă a ținut să precizeze: ”…Să vorbesti despre filozofie și poezie, este destul de complicat. … Schopenhauer spunea: cine nu găndește înainte de a scrie nu are șansa de a rămâne în marea literatură. Relația dintre poezie și filozofie este o întreagă telenovelă. Încep printr-o hermeneutică la titlu, care mi s-a părut interesant Fuga din sala oglinzilor, pe hermeneut l-a dus cu gândul la Heidegger care, poate știți, între 1945-1949 a fost relocat undeva, la țară, într-o zonă etno folclorică unde s-a redescoperit pe sine și a avut o străfugerare, o idee, un concept DAS GEFIERTET, această viziune împătrită asupra Lumii trimite, cumva la acel tetrartis pitagoreic. La Heidegger, de pildă, pornind de la imaginea unui ciocan, nu poti să spui ce este ciocanul fără să vorbesti despre cui, despre perete și despre mâna care-l va folosi cândva. Orice lucru are nevoie de niște oglindiri și această împătrită oglindire- spune Heidegger- este legată de CER, de PĂMÂNT, de  ZEI și de OAMENI. Aceasta este viziune împătrită asupra Lumii. Aceste zone sunt ca niște oglinzi paralele, două câte două. Obiectul pus între ele rămâne într-o cețoasă perpectivă pentru că se multiplică la infinit. Această sală a oglinzilor ar putea fi tocmai această realitate de care încearcă să fugă, poetul. Unde poți fugi? În solitudine, în singurătate. În cazul acesta, al poetului aici de față, solitudinea este una interioară, un spațiu imterior, putem apela și la Wittgenstein, la această subiectivitate care este mai importantă, la urma urmei, decât tot Universul nostru exterior. În această singurătate interioară se întâmplă toată poezia din cartea aici de față: în amintiri, în solilocvii, într-un peisaj eminamente interior. Poezia este un solilocviu continuu, o fragmentare. Poetul se întrabă ce este Lumea?, ce este omul?, ce este iubirea?. Toate iubirile poetului sunt la trecut de aceea amintirea este cel mai important instrument de autoscopie al individului. Aici încap. În această interioritate în care mintea nu mai are acces ci doar sufletul, senzațiile, se întâmplă o imagine fundamental poetică. Totul este interorizat ca într-o poezie șiită, poezia modernă arabă pune toate iubirile într-un trup și trupul este al celui care vorbește despre iubită. Iubita nu are corp dar nu e nici de aer, e, eminamente, o iubită  interioră încât se întreabă și poetul: oare nu sunt eu același cu persoană pe care o iubesc? Poezia lui Paul-Gabriel Sandu este o poezie postmodernă… pentru că refuză toate habitatele pe care le-a cucerit poezia clasică. Nu vei găsi niciodată teme, sau le vei găsi  luate în derâdere- copilăria este ceva indescifrabil… este o raportare a poetului la o altă viață, nu este copilăria edenică din poezia clasică. Este o copilărie în care bunicul și-a pierdut un picior, o copilărie la care te poți raporta continuu. Iubirea este, și ea, una din temele importante volumului, nu o iubire clasică dintre ea și el ci o iubire între personaje poliedrice. Eul este răspândit în persoanele iubite… Legat de uitarea divinității: în această poezie uitarea divinității este luată în răspăr, Dumnezeu este înfrânt de propriile oști ca Napoleon la Watherloo, atunci când se face vorbire despre ce animă lumea aceasta din Trinitate se ia Duhul Sfânt iar Tatăl și Fiul nu sunt pomeniți în text, Duhul Sfânt ducându-ne, iar, la DAS GEFIERTET care l-a animat pe Heidegger în așa-zisa perioadă șamanică. Unul dintre interpreții lui Heidegger a spus că el, în perioada de după război, a fost într-o perioadă șamanică, a crezut în Sufletul Universal al omenirii care animă toate lucrurile, și că toate lucrurile se află legate unul de altul, și comunică unul cu altul- cum și spune autorul pe prima pagină din volum- și că poetul este chemat să aibă acea cheie de întors și de deschis Lumea, obiectual… Universul este făcut din obiecte care pot comunica, prin Spiritul Universal, între ele. Încă o dată, nu e vorba de un șamanism clasic, postmodernitatea se raportează întotdeauna distructiv la temele clasice, ci de încercarea de a lega toate obiectele  dintr-o lume exterioară prin această subiectivitate, în cazul poeziei, subiectivitatea fiind o altfel de înțelegere a Lumii. Este un sentiment pe care-l poate avea doar un poet adevărat. Cartea de față este a unui poet adevărat. Înainte de a fi filozof, sau după ce a fost filozof, un alter ego al filozofului este și poetul aici de față.” a menționat absolventul de filozofie, scriitor și poet la rândul său, Constantin RUPA, alias Radu CERNĂTESCU vorbind despre Paul-Gabriel SANDU.

”Filozofia este indisolubil legată de poezie… Poezia mea și felul în care mă raportez eu la poezie, nu numai cea pe care o scriu ci și la cea pe care o citesc, atât raportarea cât și scrisul, stă sub semnul unui gând pe care l-am scris ca motto al cărții acesteia. Poezia este umbra unei absențe. Crescând, maturizându-ne, devenind oameni învățăm un lucru fundamental, foarte dificil de acceptat, acela că viața este, inestricabil, în chip fundamental,  legată, înlănțuită, de moarte, de dispariție, de absență. Nimic pe lumea aceasta nu este mai greu decât să înțelegi că A TRĂI înseamna A MURI, că despărțirea este înscrisă în primul moment al întâlnirii, că totul se termină, că oamenii cei mai dragi dispar, că suntem, în chip fundamental, să pierdem, continuu, tot. Un prim gând ar fi o încercare de a te împăca, cumva, cu asta, și cred că toți găsim metode. Uitarea este una dintre ele….Absența este înscrisă în prezență. Nu poți, niciodată, obține o prezență definitivă… De aceea eu cred că poezia este indisolubil legată de filozofie, pentru că, la fel ca filozofia, poezia este o căutare a ta, o încercare de a te păstra, o încercare de a te conserva, o încercare de a te apăra față de disoluția la care, inevitabil, vrei- nu vrei, ești supus… Poezia este o formă de revoltă dar și de acceptare, de igienă afectivă” a mărturisit, în cuvântul excelent de încheiere. Paul-Gabriel SANDU a mulțumit pentru prezență. pentru cuvinte și pentru analiza percutantă, pentru revederea cu persoane dragi care au contribuit, într-un fel sau altul, la personalitatea sa.

Sosit acasă pentru câteva zile, tânărul filozof a fost întâmpinat cu brațe și inimi deschise de cadre didactice și liceeni de la Colegiul Național Traian Lalescu unde a conferențiat în Clubul de Public Speaking, coordonator prof. Ovidiu BĂDESCU, director Luminița BROASCĂ și la Liceul Traian Vuia, director Bianca STANCIU, prof. Dana BELU,  liceu pe care Paul-Gabriel SANDU l-a absolvit în 2005. Conferințele cu liceeni au abordat o temă extrem de importantă, care a stârnit discuții vii ”Ce fac eu cu viața mea?”. Un bun început al unui dialog constructiv între generații cu promisiunea unei revederi așteptate cu interes.

Și ar mai fi de menționat excelentul interviu acordat Corneliei Dunăreanu la Banat TV, joi, 16 noiembrie 2017, la Opt și un sfert . O viziune interesantă a unui filozof asupra orașului natal, Reșița, asupra viitorului Romaniei. Avem, incontestabil, tineri de valoare care ne mențin trează speranța într-o Românie normală.

PGS_001 PGS_002 PGS_003 PGS_004 PGS_005 PGS_006 PGS_008 PGS_009 PGS_011 PGS_012Eveniment organizat de Societatea pentru Cultură METARSIS prin librăria Semn de Carte. Partener cultural ROTARY COMUNNITY CORP REȘIȚA.

Nu există comentarii.

Lasă un comentariu...