Impresii, sentimente, amintiri
Postat de metarsis în Despre evenimente derulate » 2 Comentarii
3 oct.
Carmen ȘULȚI
Ceainaria librăriei Semn de Carte, învăluită, miercuri, 27 septembrie 2017, într-un aer proaspăt, franțuzesc. Debutul literar al prof. Carmen ȘULȚI cu IMPRESII, SENTIMENTE, AMINTIRI, un volum biling român- francez, a fost prilej de întâlnire cu iubitorii limbii lui Baudelaire. ”O carte nascută, cu certitudine, nu dintr-un orgoliu personal sau profesional, nici dintr-o mândrie, ci, mai ales, dintr-un prea plin de trăire. O trăire care, pentru Carmen ȘULȚI, nu poate fi niciodată simplă pentru că îmbracă și dimensiunea spirituală… Biserica, teatrul, concertul și strada sunt, de fapt, cromotopii care organizează interior discursul și care se regăsesc, cred eu, în final, în acele verbe care i-au creionat destinul… A FI și A AVEA, se definesc și se redefinesc, spune autoarea, prin A BIRUI, A ASCULTA, și, nu în ultimul rând, A IUBI…” a menționat, printre altele, prof.dr. Adriana DUDAȘ-VASILE în prezentarea cărții. prof. Monica GIUCHICI: ”Aceste momente sunt balsam sufletesc… așa cum Virgil Nemioanu scria: <Prin prezența fiecăruia dintre noi aici, unul câte unul, reclădim un arhipelag interior nu numai de iubire și de respect, dar de multă umanitate>. Cartea lui Carmen ȘULȚI este IMITATIO DEI și îi doresc să fie fecundă”. Au mai transmis gânduri, felicitând autoarea, prof. Simona Rețeanu, prof. Codruța Popescu și prof.univ.dr. Dan Ciubotariu. Carmen ȘULȚI, în ceainăria librăriei Semn de Carte devenită neîncăpătoare, mulțumind celor prezenți, și-a făcut public ARGUMENTUL: ”De ce IMPRESII? Impresii, pentru că ele ne însoțesc mereu, oriunde și oricând… la teatru, la concert, pe stradă, la biserică! De ce SENTIMENTE? Sentimente pentru că ele ne surprind și ne exprimă senzațiile, revelațiile, trăirile! De ce AMINTIRI? Amintiri, pentru că prin ele ne regăsim cu oameni dragi, în locuri dragi și ne însoțesc prezentul, când avem nevoie de trecut!”.
Parafrazând impresiile autoarei din : «Le 19 tout au long de l’année» putem considera ziua de 27 septembrie 2017, debutul literar al prof. Carmen ȘULȚI, ca fiind l’expression d’une trés grande générosité. MERCI Madame le Professeur.
Seara s-a înheiat cu un micro recital de pian susținut de Adrian PETROVICI.
Eveniment organizat de Societatea pentru cultură METARSIS- activitați și servicii de cultură urbană și artă contemporană prin librăria Semn de Carte.
Draga Carmen,
Am citit cartea, in masura in care aceasta carte poate fi doar „citita”, fiind vorba in special de sentimente, impresii fugare si nu de evenimente, cartea ta se citeste ca o carte de poezii.
Eu as numi-o (poate impropriu ?) „antotimpuri sentimentale”, pentru ca totul depinde de vreme, de atmosfera, de stare sufleteasca. Tu nu descrii evenimentele, ci sentimentele pe care anumite evenimente le pot provoca in sufletul tau si al cititorului.
Cartea aceasta nu trebuie citita in ordinea numerotarii paginilor, ci in „ordinea sentimentelor” fiecarui cititor…
E o carte foarte frumoasa, putin melancolica, dar optimista in final si in care sentimentele pozitive raman cele care dau tonul cartii.
Te felicit sincer.
Te pupam
kati si gyuri
“Impresii, sentimente, amintiri”
Semn bun de intrare în Lume s-a arãtat a fi lansarea Cãrţii din 27 septembrie, cu ales public şi cu succes, în Librãria frumos intitulatã Semn de Carte.
Textul datoreazã mult sensibilitãţii Autoarei, culturii bine asimilate, educatã în sfera interferenţei artelor (literaturã, muzicã, picturã), cu preferinţã pentru arta barocã (muzicã, arhitecturã) şi infuzarea livrescã a spunerii prin nedezminţitã discreţie a mãrturisirii.
Segmentarea, afirmatã prin titlu, ca şi factura diaristicã a consemnãrilor adiţioneazã observaţii transcrise în imagini pregnant vizual-pictorice (strada-galerie) despre anotimpuri şi trecerea lor, armonie, oraşe, scriitori, întâlniri memorabile sau doar neaşteptate şi-ntr-o notã „japonezã”, despre frunze, flori şi picãturile de ploaie.
Cartea e însã remarcabilã, aş spune chiar unicã prin douã componente: blazonul şi acrostihurile.
Stemã de nobleţe, blazonul permite, din chiar incipit, referinţa instantanee la familie şi vechimea ei. Semn de prestigiu, blazonul e opus, neostentativ dar decis, bogãţiei materiale, prin el exprimându-se adeziunea Autoarei la supreme valori identitare, reconfirmate prin luminoasele decupaje din copilãrie (portretele Pãrinţilor, silueta tutelarã a Mamei).
Dominanta strãvechimii reapare în text prin cele câteva exemplare acrostihuri. Cum se ştie – şi reţin fugitiv date de dicţionar enciclopedic – acrostihurile erau prezente încã la babilonieni; în rãspunsurile oracolelor sibiline; în Psalmii alfabetici 25, 34,119, unde versetele erau precedate de literele alfabetului -Alef, Bet, Ghimel…..Tau, menţionate ca atare în traducerile italiene ale textului sacru: „Alef Beati quelli la cui via e perfetta…. Tau Giunga fino a te, Signore, la mia implorazione” (Ps.119).
Consacrate oraşelor vizitate şi îndrãgite, scriitorilor dintr-o selecţie exclusivistã, verii, acrostihurile manifestã o tentaţie a sintezei, evidentã şi în enumerarea celor 7 verbe esenţiale, 8 viziuni, în caracterizarea literaturii franceze printr-un singur cuvânt rezumând opera scriitorilor, în lista cu ce-i place sau nu Autoarei.
Mã întreb finalmente, deşi nu sunt capabilã de un rãspuns categoric, în legãturã cu semnificaţia şi rostul acestor acrostihuri din textul Cãrţii de astãzi. A vorbi de o funcţie magicã ar presupune cunoaşterea mai amãnunţitã a traseului existenţial, a preferinţelor şi opţiunilor Autoarei, date despre care s-ar putea pronunţa cineva din proximitatea sa, ori, mai bine, chiar Carmen Şulţi însãşi.
În ce mã priveşte, mã rezum la impresiile cu totul favorabile produse de lectura Cãrţii în condiţii sufleteşti de constrângere a disponibilitãţii produse de evenimente familiale recente.
Mulţumindu-i lui Carmen Şulţi de a-mi fi trimis textul, îi doresc meritate bune ecouri, dar în primul rând satisfacţia persistentã a aducerii la luminã a unor date de Patrimoniu sufletesc cu valoare inestimabilã. (Doina Curticãpeanu- Cluj, 4 decembrie 2017)