In memoriam Anton Breitenhofer

Postat de în Despre evenimente derulate » 0 Comentarii

13 Apr

copÎn încheierea celei de a XXVII-a ediţii a „Zilelor  Literaturii Germane la Reşiţa” (10.04.2017, n.r.), la Librăria „Semn de carte” a fost comemorat scriitorul Anton Breitenhofer. După cuvântul de deschidere susţinut de doamna Camelia Duca, gazda manifestării au prezentat  scurte alocuţiuni: Ervin Josef Ţigla, preşedintele Asociaţiei germane de cultură şi educaţie a adulţilor Reşiţa, Edith Guip-Cobilanschi, scriitoare , Gheorghe Jurma, critic literar,  Verner Kremm, ziarist şi subsemnatul care i-am închinat câteva rânduri.

Născut la Reşiţa în 10 aprilie 1912, (decedat tot aici în 17 decembrie, 1989), este cunoscut nu numai în comunitatea germană, persoană publică implicată în problematica social-politică a timpului său, A.B. s-a impus ca o voce sigură pe ceea ce rostea, bineînţeles în deplin consens cu orientarea politică a acelui timp. Ar fi uşor să-l judecâm astăzi, de pe scaunul comud al democraţiei, în care cuvântul este mai liber decât pasărea cerului. Ar fi comod dar necinstit, pentru că timpul în care Breitenhofer a scris era proiectat în planul din umbra perechii de cătuşe pentru cei care îndrăzneau  să gândescă şi mai ales să se opună victoriei eroului realismului socialist.

Copil de muncitor ( tatăl lui a lucrat 59 de ani ca forjor), crescut în tradiţia  succederii fiului la profesiunea  tatălui, A.B. a lucrat două decenii ca lăcătuş în uzina reşiţeană. Desprinzându-se de zgomotul nicovalei, atât cât i-a permis conjuctura, a încercat să zugrăvească în coloane de ziar sau file de proză, ceea ce putea să fie frumos din viaţă cu gustul de amărăciune al anilor de dinainte şi de după Al Doilea Război Mondial. Înainte de a vorbi despre scriitor, se cuvine, totuşi, să-şi găsească loc în rândurile de faţă şi un insert de sinteză al datelor sale biografice.

După școala primară , două clase de liceu și trei de ucenicie, urmate la Reșița,face o pauză de peste două decenii, iar în 1952 îl întâlnim, alături de alți tineri talentați, cursant la Școala de literatură „Mihai Eminescu” , iar ulterior absolvă Academia „Ştefan Gheorghiu”, ambele din Bucureşti. În perioada interbelică a participat la lupta ilegală împotriva fascizării țării, iar după eliberare este compensat ca deputat în Marea Adunare Națională și membru al Consiliului de Stat, iar ca membru al Partidului Comunist Român a avut diferite funcții pe linie politicăși ziaristică fiind o lungă perioadă (1954-1976), redactor şef al cotidianului de limbă germană „Neuer Weg”.

Debutează cu romanul Victorie în oraşul muncitoresc, publicat în limba germană, la Editura Uniunii Scriitorilor, în 1951, după care îi apar alte volume de povestiri şi romane, dintre care menţionăm: Ucenicia lui Jakobi (1961), tradus în română din ediţia germană (1960); Ciudata prăbuşire (1971), scris cu prilejul sărbătoririi bicentenarului industriei reşiţene în care reface în principal momente din perioada crizei economice (1929-1933); Prea târziu pentru Marilena (1973), tradus şi în româneşte (1977), roman care descrie evenimente din anii războiului şi în special cele din vara lui 1944; Pe colinele Senenicului (1987) , roman, după cum ne sugerează şi titlul, inspirat ca mai toate cărţile sale, din viaţa oamenilor şi împrejurimile banatului Montan. Cu mici excepții opera sa este inspirată din mediul muncitoresc, dar nu numai, cu întâmplări mai mult sau mai puțin dramatice, ale unor oameni cu preocupări curente, dar și cu vise, tratate într-o notă personală, autobiografică. De altfel, un comentator al creaţiei sale înscrie cărţile scriitorului reşiţean în contextul literaturii mediilor, prozele sale întinse alcătuiesc adevărate epopei moderne.   Fără a încerca să stabilim o ierarhie a valorilor scriitoricești ale epocii, trebuie să-i recunoaștem lui A.B. meritul incontestabil  de truditor al condeiului pus în slujba clasei celor mulți din care provenea. Aceasta, alături de faptul că se prezintă și ca un lider al conaţionalilor germani legaţi cu puternice sintimente patriotice de pământul pe care sau născut, doar că exprimă în limba germană de această dată, aceleaşi simţăminte cu cele din limba română, rostite de scriitorii bănăţeni contemporani lui.

Cinstirea memoriei lui A.B. nu este în fapt decât omagiul adus toturor celor care într-un fel sau altul, au dăltuit în timp simţirea caldă şi ataşamentul faţă de pământul pe care s-au născut şi care, în toate limbile are rezonanţă de patrie.  (Titus Crişciu)

105 A Breienhofer_090 105 A Breienhofer_001 105 A Breienhofer_003 105 A Breienhofer_004 105 A Breienhofer_015 105 A Breienhofer_016 105 A Breienhofer_017 105 A Breienhofer_018 105 A Breienhofer_019 105 A Breienhofer_023 105 A Breienhofer_025 105 A Breienhofer_030 105 A Breienhofer_035 105 A Breienhofer_038 105 A Breienhofer_039 105 A Breienhofer_041 105 A Breienhofer_057 105 A Breienhofer_059 105 A Breienhofer_089

Nu există comentarii.

Lasă un comentariu...