Dan TURBATU (1944-2000)

Postat de în Despre evenimente derulate » 3 Comentarii

26 Oct

IN MEMORIAM

cop” În pădurea asta a teatrului, fiecare își are poteca lui! Am avut marea șansă ca, de la început, să fiu busolat de mari oameni ai teatrului românesc, pentru ca apoi să întâlnesc, în fiecare etapă a vieții, oameni extraordinari, artiști deosebiți, adevărați,  care m-au învățat că, în meseria asta, totul e să știi să asculți. afis-resita_a4Talentul este ceva peste care poți să pui bolovani și stânci și, totuși, el tâșnește! Am făcut multe prostii, pe latura pitorească a meseriei mele, multe intrând în circuitul anecdotic al lumii teatrului, dar sunt convins că, dacă ar fi să o iau de la început, aș comite mult mai multe. În rest am muncit mult, foarte mult. Am jucat cu actori care se află în toate teatrele din România și un pic și din Europa. Am primit câte o floare în fiecare din localitățile țării. De la Rădăuți până la Clisura Dunării, de la Oradea până la Mangalia. Și totuși mi-a rămas în suflet, pentru toată viața, prima scenă a țării, cea din Oravița, unde a suflat Eminescu și de unde n-am să-i uit niciodată semnătura lui încrustată cu briceagul pe cușcă. Am băut apă din Bârzava Reșiței și n-am uitat-o niciodată, am făcut carieră la Sibiu unde sunt și acuma acasă și nu știu câte am făcut, dar mi-am dat 10 ani din viață orașului Sfântu Gheorghe și oamenilor lui. Mai departe…” Dan TURBATU ( 1944-2000).

O mărtusrisire lăsată de un ACTOR trecut Prea repede… prea devreme… Dan Turbatu  consemnată de fratele său, Romulus Turbatu– secretar literar al Teatrului G. A. Petculescu pentru o vreme-  în volumul lansat la Reșița, orașul de pe Bârzava miercuri, 25 octombrie 2016, ca semn de prețuire și piedică în calea uitării, datorie sufletească 

11 09 07 06 13

”…față de strădania unui om de-a lungul a trei decenii, de a-și ilustra disponibilitățile de minte și suflet întru întruchiparea, prin intermediul actului artistic, a dragostei  față de  semeni…”  după cum ne lămurește autorul. O seară între prieteni moderată de Doru Dinu Glăvan, președinte al UZP România, cu lume bună, într-o ceainărie plină ochi, în care Ion Bobeică, scenograful primei piese jucată de Dan Turbatu la Reșița, premiera 12 noiembrie 1970,  MÂȚA-N SAC de Georges Feydeau, în regia lui Eugen Vancea, a povestit, spre deliciul celor prezenți, situații, roluri, întâmplări memorabile, petrecute în cele 4 stagiuni trăite alături de Dan Turbatu la Reșița. ”Pentru mine, Dan Turbatu rămâne actorul bolnav de teatru… profesionist este prea puțin spus, profesioniști sunt mulți și mulți o fac din vârful buzelor. Dan o făcea dintr-o convingere parcă extrasă din conceptul regenerant a lui Stanislavski… Actorul Dan Turbatu, pus mereu pe șotii, a ars pentru teatru…” a spus, printre altele, criticul Adrian Stepan. ”…mă bucură enorm ceea ce povestiți Domniile Voastre pentru că numai așa se poate reface un portret al unui om care ne-a fost drag și care nu mai e, din păcate. Din cioburi de iubire putem reface acest portret… Dan Turbatu, acest actor nonconformist și extrem de talentat încerca permanent un nou registru de abordare, găsind noi căi creatoare, ceea ce ar trebui să facă orice actor… permanent în căutări creatoare pentru îmbunătățirea expresiei, a mesajului transmis… un neastâmpărat în limite permise, respectând unitatea echipei… Adevărații oameni de artă trăiesc intens, ard intens… de aceeia mulți dintre ei ne părăsesc prea devreme, prea repede… Craiova trebuie să mulțumewască Reșiței pentru că a primit în dar actori de primă mărime care au jucat până la pensionare și mult după, pe scena craioveană… ” a spus regizorul George Obrocea în scurta sa alocuțiune, menționând că se află prima dată la Reșița, simțindu- se onorat să participe la această restituire și  promitând reîntoarcere, în acest spațiu minunat, noncoformist, al librăriei Semn de Carte. Dan Lupescu, cronicar dramatic, autor al postfaței ARC VOLTAIC: ” Venim la Reșița ca acasă. Venim acasă la Dan Turbatu, venim acasa la Doru Dinu Glavan, venim acasă la scenograful și pictorul Ion Bobeică, venim acasă ca la Romulus Turbatu. Întâlnirea din această seară mă unge la suflet. E mai mult decât o manifestare de prietenie, de prețuire, de respect pentru actorul, pentru omul Dan Turbatu. Este o demonstraţie asupra a ceea ce poate însemna o familie de spirite, de oameni cultivați la mod superior, de oameni care se stimează și se prețuiesc reciproc, de oameni care cred în aceleași idealuri având aspirații comune… Aceasta este o carte-album, o carte- document, o carte-spectacol. Are semnăturile unor zeci de personalități din lumea teatrului și a filmului, cuprinde zeci de fotografii, cuprinde documente inedite în facsimil, olografe- unul dintre ele semnat regizorul Nicolae Mărgineanu- tot ceea ce, grație lui Dumnezeu, am putut găsi… Dan Turbatu a fost un om si un actor foarte VIU, pentru el teatrul însemnând a respira, a fi, a trăi… Teatrul din Reșița, furnizor de actori, după cum a spus aici George Obrocea. Unii dintre ei aveau de ales între Timișoara și Craiova… Amintesc eu câteva nume de la Craiova: Vasile Cosma și soția sa, Marina Bașta, soții Iosefina și Dorel Stoia, ajungem la Leni Pințea-Homeag, singura actriță din lume care a prezentat spectacole pe toate continentele, la peste 90 de festivaluri la care a participat, 330 de spectacole dintre care 101 cu FEDRA… Dan Turbatu pregătea liceeni, gratuit, pentru admitere la facultăţile de teatru, printre ei numărându-se Gelu Colceag și Constantin Cotimanis… Dan Turbatu avea si o vocaţie pedagogică certă…”. Autorul volumului Prea repede… prea devreme… Actorul Dan Turbatu Romulus Turmatu: ”Mă simt ca-ntr-un clopot de lumină… Mă revigorați pentru încă 50 de ani viață. Sunt bucuros că ne aflăm aici, că ne vedem unii pe alții și nu sunt trist că nu suntem mai mulți. Sunt fericit că sunt aici cei care trebuie să fie în acest moment aici… Socotesc că Reșița este și casa lui Dan, și casa noastră. De ce vin cu această carte așa de târziu de la trecerea fratelui meu la Stele… pentru că asemeni celor care au trecut prin greutăți, hârtoape, opreliști, îndiguiri, și eu am avut o perioadă în care am ars la foc prea puternic pentru forțele mele… Această carte este născută din sufletul meu ca o datorie de onoare, de frate, pentru cel ce a fost Dan Turbatu… Vă mulțumesc și vă încredințez, cu toată bucuria sufletului, lumina din această carte…”.

15 01 02 03 04 05 08 10 12 14Seara s-a încheiat cu un mini recital susținut de grupul Intermezzo al Forumului Democratic al Germanilor din Banatul Montan. Marianne Chirilovici și Lucian Duca au cântat, printre altele, Valsul Semenicului și MINUNATĂ-I PRIETENIA.

Cei prezeți au primit cărţi cu autografe. (Camelia Duca)

Eveniment organizat de Societatea pentru Cultură METARSIS prin librăria Semn de Carte, Filialele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Caraș-Severin și Dolj.

 

3 comentarii la “Dan TURBATU (1944-2000)”

  1. Camelia Duca 29. Oct, 2016 at 10:54 #

    Noi vă multumim. Pentru fila de istorie traită alaturi de ACTORUL și OMUL Dan TURBATU, pentru consemnarea, într-o carte-document, carte-album, a unei vieti scurte dar intens trăite și pe malurile Bârzavei,la Reșița. Respect pentru cei ce mențin vie amintirea unui ARTIST. Cu bucuria intâlniri și speranța unei revederi, tot în spiritul LAMUREI, gânduri bune.

  2. DAN LUPESCU 27. Oct, 2016 at 8:44 #

    Rigoare, echilibru, spirit de analiză si sinteză, expresivitate, capacitate de captare a atentiei si de convingere a cititorului – acestea sunt doar câteva dintre calitătile comentariului de mai sus al Doamnei Camelia Duca, profesionist al cuvantului scris, mare iubitor de Carte. Vă multumim, încă o dată, pentru frumoasa seară de octombrie 25 si va imbratisam cu dor si drag. Sarut mana.

Trackbacks and Pingbacks

  1. Uniunea Ziariştilor Profesionişti » Dan TURBATU (1944-2000) / IN MEMORIAM - 10. Noi, 2016

    […] organizat de Societatea pentru Cultură METARSIS prin librăria Semn de Carte, Filialele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Caraș-Severin și […]

Lasă un comentariu...